Destin,pedeapsă sau…..?

Posted on de lonelgrigore123

Stau şi mă gândesc uneori dacă naşterea unor copii cu grave probleme de sănătate nu este cumva o pedeapsă.Un destin crunt foarte adevărat,dar dacă privim lucrurile din altă perspectivă poate că î-mi ve-ţi da dreptate.                                                                                                                                             Am o teorie care pentru uni e posibil să pară o nebunie ,atât mult hulitul iad dar şi prea laudatul rai se află AICI. Cei foarte religioşi mă vor condamna,mai ales că această teorie are legătură şi cu rencarnarea.(contravine religiei creştine)                                                                                                         Nu cred în varianta cu iadul în care fierb în smoală criminali şi alţi mari păcătoşi,cred mai repede  în varianta că după moartea unui criminal acesta se rencarnează într-un copil handicapat condamnat să se chinuie toată viaţa.                                                                                                                  Şi binenţeles ca nu cred nici în varianta cu raiul,în care cei făra păcate vor sta la dreapta Domnului.Cred în schimb în oamenii cu mai puţine păcate şi nu foarte grave,într-o viaţă viitoare vor fi sortiţi sa reuşească în viaţă făra prea mari eforturi.(puţini sânt cei aleşi)                                      Categoric nu trebuie să fiţi de acord cu mine,din acest motiv aştept comentariile voastre.

FEMEIA un diamant.

Posted on de lonelgrigore123

Femeia…..un diamant,uneori neşlefuit dar oricum tot diamant.Diamantul pe care noi bărbaţii         nu-l purtăm pe deget dar ne place să-l avem lângă umărul nostru.Un diamant care dacă iubeşte şi se simte iubit străluceşte ca o adevărată stea.

Amintiri ciudate

Posted on de lonelgrigore123

Gata m-am hotărât:…de astăzi mă apuc să scriu.Am să încep cu o întâmplare ciudată(reală) Cu ceva timp în urmă mă întorcceam acasă,asta fiind undeva în pantelimon-delfinului (pentru cine nu ştie un cartier destul de liniştit cu un lac care daca ar fi îngrijit ar putea fi frumos) Când am coborât din tramvai era aproape miezul nopţii,ploua torenţial instinctiv am luato la fugă dar în mai puţin de cinzeci de metri eram ud pănă la piele.După ce am realizat că era în zadar,am mers liniştit fără să mă gândesc la lucruri ciudate,paranormale sau ceva de genul ăsta (nu sânt un tip fricos) După ce am depăşit podul la mai puţin de zece metri lângă un stâlp cu o lumină destul de puternică,văd un copil nu mai mare de trei ani,înbrăcat în alb,zâmbea nefiresc la mine.Un copil în ploaie la miezul nopţii zâmbind!!!.Rezist tentaţiei să-l iau de mână ca să-l ajut cumva (nu ştiu nici azi de ce)       Trec de copil la mai puţin de un metru,mai fac câţiva paşi mirându-mă,UN COPIL ÎN PLOAIE!!!!! ma întorc să-l mai văd o dată şi surpriză UN CÂINE ALB!!! Rămân trăznit în loc,la mai puţin de cinci metri un câine alb se uită la mine.Contrariat ma întorc şi plec mai departe neştiind ce să mai cred,totuşi era copil trecusem la mai puţin de un metru de el.Mă opresc în loc şi încerc să mă adun,ajung la repede la concluzia că dintr-un motiv sau altul mi sa părut,cu această convingere mă întorc în loc şi mă mai uit o dată şi pentru prima şi ultima dată în viaţa mea mi sa făcut părul măciucă (la propriu).Mă uitam şi nu credeam,acelaş copil îmbrăcat în alb în ploaia torenţială zâmbea la mine.Nu ştiu cum am ajuns acasă.Pentru prima dată am înţeles ce înseamnă          GROAZÂ. De atunci am început să mă doccumentez despre tot ce înseamnă paranormal,şi binenţeles că mi-am format propia teorie….Dar despre asta într-un alt articol.