Vești, sau updates, cum le mai spune

N-am mai intrat pe blogul acesta de ani de zile.

Am realizat că ar fi cazul, nu de alta dar am trei proiecte cărora nu le-ar strica un ajutor pentru SEO.


Voi pune așadar o mică descriere, linkul spre site și invitația, dacă vedeți și vreți, să puneți și voi un link undeva pe un blog sau site de-al vostru, dacă aveți.

De la Irina — îngrijire firească
Săpun și produse de îngrijire din ingrediente curate și firești, fără aditivi sintetici.

Comenzile se fac online și se expediază în zilele de miercuri sau, în Timișoara, pot fi ridicate miercuri de la noi de la studio sau sâmbătă de la spațiul Faber (detalii pe site).


Kosmo Kalindar — Calendare circulare, lunisolare (adică și lunare și solare). Site-ul este în engleză în ideea că publicul este internațional.

Acesta este un proiect început în 2015, l-am „copt” când era Silviu, copilul, în burtică.
În 2021 am hotărât să-i facem site și să-i dau atenție. Sper să-l văd crescând cum îmi văd crescând copilul: repede și sănătos.


Microstudio 258 — Branding | Design | Meșteșug
Ajutăm la conturarea imaginii afacerilor mici sau organizațiilor non-guvernamentale cu care împărtășim valori.

Site-ul firmei care deține cele două branduri de mai sus, De la Irina și Kosmo Kalindar. Site-ul este în lucru dar suntem deschiși deja la propuneri de colaborări.

Ca notă de subsol: din experiența celor 4 ani de când am o persoană juridică pe care o gestionez, pe lângă jobul de designer & creator de produse curate și în acord cu natura, observ că șansele să crești organic, fără ajutor financiar de la bănci sau finanțări prin proiecte sunt minime iar creșterea este limitată. Sistemul recompensează afacerile care susțin sistemul, afacerile care folosesc uneltele sistemului. O afacere bazată exclusiv pe comunitate ajunge, din păcate, să fie o sursă de frustrare din punct de vedere financiar. La un moment dat, oricât de mare ar fi recompensa pe plan emoțional când primesc mulțumiri și aprecieri pentru ce fac, socotelile pe termen lung nu prea ies.

Anul acesta trăiesc o premieră. Pentru prima dată firma are datorii. Nu multe, dar sunt pe minus, nu pe zero. Iar asta mă super-descurajează și îmi simt resursele interioare epuizate. Cam greu să nu asociez succesul firmei mele cu valoarea mea personală dar este evident că mă pricep mai bine la branding decât la managementul afacerilor.

(sigur, aștept comentariile în care să-mi dați sfaturi despre ce aș putea să fac. Nici măcar nu-s ironică. Se pare că firma mea este prea mică și săracă pentru a putea aplica la o linie de finanțare de la ING. Nu știu dacă la 4 ani de înființare se mai consideră startup și mi-e urât tare să mă gândesc că am nevoie de bani de la bănci. Probabil voi recurge la ceva finanțare la nivel local, dacă mă voi pricepe și nu îmi pierd orice speranță înainte de asta)

Susține îngrijirea firească — de la Irina

fii schimbarea

Dă click pe imaginea de sus & fă ce simți, ce vrei, ce poți

Detalii mai multe găsești și aici, pe blogul De la Irina

Fără titlu

Pentru că-ți ziceam „spiriduș” și la fel numeam insectele, ai ajuns să crezi că ai aripi la șolduri. Când ne-am dat seama de confuzie, am început sa îți spunem că ești om și că oamenii n-au aripi. Posibil ca asta sa te întristeze. Vreau să-ți spun că ești om *și* spiriduș daca așa te simți, că *ai* aripi pe care nu ți le vedem și că dacă tu vrei,
cumva,
candva,
poți zbura.

Nu ești pui de găina, ești pui de om, iar puii de oameni îi numim copii. Ești și pui – al mamei – când îți cânt de nani.

Ai început să reușești să adormi singur de cateva nopti, târziu, dupa ce încă îmi ceri cu insistență țiți, Plângi și- ti dau din puținul lapte pe care-l mai produce corpul meu. (Astă-noapte n-ai mai primit, țiți s-a albăstrit și are un gust ciudat de la oboseală). Ți-a fost hrană, alinare și sursă de imunitate timp de doi ani si doua luni. Toată viața ta. Stiu ca nu ți-e deloc ușor, nici mie nu-mi este, nu mi-a fost. (Hai, o sa vezi ce frumos o sa ne drăgălim și pe viitor! ) Acum voi dormi în sfârșit mai bine, în noul meu pat. Și tu la fel.

Mă bucur că am ajuns aici împreună. Când am început drumul spre tine nu-mi închipuiam cât de greu se face un om. Și iata-te aici: ființă întreagă în viața noastră, țopăind, legând povești – scurte și frumoase, numărând aproape până la 10 când urci sau cobori scările..

(Lucruri multe-au să mă mire)

Uite! cum pui cana pe masă, cum mă ajuți sa facem fasole bătută și cum zici *wow* cu gura până la urechi când ne ținem în brațe, mirându-te și tu ce bine se simte iubirea.

Curs de introducere în permacultură la Stanciova

afis-perma-apr-2016

Detalii și înscrieri: aici.

Evenimentul pe Facebook: aici.

Vă așteptăm cu drag!

Scrisoare din lumea de-aici

Stanciova, 15 aprilie 2015

 

Bebe, au ieșit fluturii!

Cerul e albastru, cu câte-un nor mic și alb pe ici pe colo. E foarte frumos. Cântă păsări peste tot, se aud gâze și broaște.
Copacii au început să înverzească.
Blănița pământului crește.
Auzi cățeii?

Te aștept cu drag,

Irina

Festina lente

9eee0da51f9e8a8b7bb8c1ec38d70bb2

The land we live on

Am petrecut vreo două ore în grădină, așezată pe salteaua de yoga primită de la Manu. Aveam un strat de plivit, cel cu morcovi și ceapă. Crescuseră niște plăntuțe mici care acopereau totul, așa cum este firesc. Dacă morcovii ar fi fost mai mari le-aș fi lăsat, căci nu fac altceva decât să păstreze umiditatea solului și să nu lase alte plante mai agresive să intre în strat.

A fost un fel de meditație.

Simțeam că joc rolul un mic zeu, unul un pic injust căci ne țineam partea, alegând cine are voie să trăiască și cine nu. Mai pățesc asta uneori. (Nu e înfumurare, nicidecum. E un pic de vină. Simt că noi, oamenii,  suntem atât  frumoși,  creativi și capabili de atâta empatie când suntem în postura de oameni – nimic altceva decât ființe ale Pământului, dar de fiecare dată când jucăm rolul de zeu suntem execrabili și destructivi)

Am privit cu atenție totul din jurul meu, de aproape, îndelung. Mii de plăntuțe care încearcă să crească. Nu toate vor trăi, fie că intervin eu sau nu, dar impulsul de a fi este atât de prezent. Insecte, râme, miriapode. Prin plantele moarte care acum acoperă pământul și se descompun – Ciuperci, atât de mici încât de-abia le-am vedea stând în picioare. Altele, în alt strat, mult mai mari. Morcovii sădiți de mine răsăriți pe alocuri, Cepii îi merge bine, la fel și Bobului care înflorește, probabil e protejat de mărețul Leuștean. Pe toate le ferește de uscăciune stratul de frunze din pădure iar în alte locuri paiele. Mazărea a înflorit, se agață de Usturoi, mare și el. Umbrită de aceeași Mazăre, a răsărit Sfecla Roșie, cu frunzele verde crud străbătute de vene roșii. Am smuls din greșeală un fir de Mazăre, încercând să scot o plantă al cărei nume nu-l cunosc. Avea, pe firișoarele rădăcinii, grupuri de bacterii fixatoare de azot.  Am simțit tristețe, mi-am cerut scuze și am așezat-o lângă celelalte.  Va hrăni pe altcineva. Spontan au răsărit Crăițe și Roșii, sunt mai mari decât unde le-am semănat eu, în alte straturi. Știu ele mai bine decât mine când să vină pe lume.

Tot ce-mi suna în minte în timp ce eram acolo era:

„The land we live on is kind to us”
Pământul pe care trăim e bun cu noi.

Are grijă de noi, poate mai mult decât avem noi de el. Nu doar de noi, ci de toate viețuitoarele care trăiesc cu noi, în egală măsură. Ne hrănește, desigur. Dar mai mult decât atât, ne învață despre colaborare și competiție, prezente amândouă în aceeași măsură. Despre viață și moarte, despre frumusețea care e în ochii privitorului, despre cum deși pare că nimic n-ar putea să fie altfel decât vedem și știm, totul poate fi diferit, și e diferit în fiecare clipă.

Livada, în spate, cântă cu ajutorul Vântului. Sau invers. Sunt și Păsările, Insectele, Pisica, Muzica de la calculator și de la un radio din depărtare și noi, Oamenii, vorbind uneori. E o melodie negândită, necompusă de nimeni și totuși atât de armonioasă.

Nu vă arăt nici o poză acum. O imagine n-ar face decât să cuprindă o fracțiune infimă din tot ce este. Sunt sigură că vă puteți închipui totul dacă închideți ochii. Nu de alta, dar e ceva atât de familiar tuturor, simțim toate astea de când suntem oameni. Le înțelegem dar ne surprind mereu, căci e curgere neîncetată.

Stop Those Mother Frackers!

sau

Invitație la protest

E simplu. Pământul susține viețile noastre, ale tuturor, fie că suntem oameni, căprioare, pești, meduze, urangutani, arțari, zmeuri sau bacterii. Pământul ne este mamă și ne oferă tot ce avem nevoie ca să trăim: apă, aer, hrană.

Civilizația noatră a tot crescut, a luat tot mai mult de la Pământul-mamă, lăsând din ce în ce mai puțin pentru frații noștrii vii și non-umani. Iar acum am uitat că Pământul ne oferea ce avem nevoie fără să luăm cu forța. Acum, fiind așa mari și ne-știind că am crescut destul, smulgem cât se poate de mult de la Mama Pământ ca să ne susținem creșterea monstruoasă.

Am crescut atâta pentru că am avut energie ieftină, care acum pare să se termine. Toată energia asta ieftină a îmbogățit o mică parte din omenire, sărăcind-o pe cealaltă. Iar acum, acea mică parte din omenire vrea și mai mult și se pregătește să ia cu forța. Dar nu oricum, ci injectând substanțe toxice în chiar Mama Pământ care ne-a crescut și ne-a oferit ce aveam nevoie până acum. O mamă bolnavă nu ne mai poate susține. Iar noi, singuri, nu supraviețuim, pentru că avem nevoie și de toți frații noștrii vii. Frați care au și ei nevoie, ca și noi, de apă curată, aer curat și pământ sănătos. Toate astea vor fi pierdute, însă, dacă cei puțini care vor mult își pun în aplicare planul de a extrage gazele de șist prin fracționare hidraulică. Iar noi oamenii nu vom avea cu ce să ne hrănim, ce să bem și unde să respirăm. Noi și copiii noștri, cei ce sunt și vor fi.

Probabil că politicienii și mass-media o vor da înainte cu „crearea locurilor de muncă” și „independența energetică”.

Țineți minte proverbul ăsta?

Doar după ce ultimul copac va fi fost doborât, ultimul pește prins și ultimul râu otrăvit ne vom da seama că banii nu pot fi mâncați.

Așadar, ce facem?

nu-gaze-sist
Joi, 4 aprilie 2013, începând cu ora 18 au loc proteste în toată țara… simultan. Inclusiv în Timișoara, în Piața Unirii.

Refuz! Rezist! Nu vreau gaze de șist!

hartaJoi, 4 aprilie, vino în stradă să spui răspicat că aerul, apa și pământul sunt elemente vitale pentru viața noastră, a tuturor și nu resurse exploatabile pentru profit! Împreună suntem mai puternici împotriva corporațiilor și a statelor prea slabe sau dezinteresate să ne reprezinte!

Acum aproximativ o lună, peste 8.000 (da, 8 mii!) de oameni au ieșit în stradă în Bârlad (unul dintre orasele unde exploatarea este deja aprobată și programată)… NICI o televiziune, nici un ziar, nici un post de radio nu au preluat știrea. Toate erau preocupate de can-can și vedete locale… Din păcate, oamenii nu stiu despre problema reală si gravă a exploatării gazelor de șist.

Poți vedea imagini și filmari din Bârlad pe youtube sau oriunde pe internet.
Un exemplu doar: http://www.youtube.com/watch?v=S-XbXt8_8rg

În multe țări europene, această metodă a fost interzisă. In Marea Britanie, sistată in urma gravelor cutremure și probleme cu apa potabilă… exemple sunt multiple. Multe sunt detaliate in documentarul de mai jos și pe http://stopfracturare.ro/.
mitul-independentei-energetice

Ce puteți face?

1. Vizionați online filmul Gasland – subtitrat în limba română, care relatează drama comunităților afectate de asemenea exploatări:

http://voluntarbrasov.us2.list-manage.com/track/click?u=76ae808b60c06828bd4064233&id=57a46e561b&e=7db81672b2

2. Semnați petiția la nivel național aici:

http://www.petitieonline.com/nu_vrem_exploatarea_gazelor_de_sist_in_romania_prin_fractionare_h
(pa pagina petitiei sunt detalii privind pericoele de mediu si de sanatate legate de aceasta tehnica distructiva)

3. Dați Like/ share/ informați mai departe pe paginile de Facebook,  povestește cunoscuților.

http://www.facebook.com/groups/444752518917275/

https://www.facebook.com/pages/Impotriva-exploatarii-gazului-de-sist-prin-fractionare-hidraulica/367516606594649

http://www.facebook.com/events/494544260603128/ (Pagina evenimentului din Timișoara)

4. … și probabil cel mai important, pe 4 aprilie (joi), de la ora 18.00 în Piața Unirii din Timișoara, vino la protest!

Este important să fim mii, zeci de mii, sute de mii! …cum au fost în alte țări care au reușit să oprească această inițiativă.

Detalii privind locatiile pentru fiecare oraș și multe alte informatii și documente găsești pe: http://stopfracturare.ro/

Spectru

Picură robinetul constant, fie că ne uităm la film, mâncăm sau doar suntem. Îl auzeam doar prin frânturi, acum am rămas doar eu cu el. Prima dată singură de multă vreme. Să vedem cât. O oră?

Țara unde portocalele, avocado și scorțișoara sunt produse locale, țara înconjurată de apă dar cu pește scump din cauza pescuitului intensiv ne-a primit sincer. Chiar și localnicii sau imigranții ce lucrează în turism ne-au primit sincer: faptul că-ți zâmbesc forțat și te invită să intri în „taverna” e un joc de rol, o știu și ei, o ști și tu. Știm că ne vor doar banii (chm…care bani? ) , că toată treaba e o mascaradă, dar continuă. În sinceritatea dorinței unei vieți „mai bune”, cu chiuvetă de tablă și televizor mare au uitat să-și mai spună adevărul.

Dar nu voi continua să fac o analiză a celor pe care îi întâlnim, chiar dacă sunt și ei, suntem și noi, personaje dintr-un sit-com. Uneori ne uităm la ei și devenim public, dar de cele mai multe ori suntem doar ce suntem. Noi, personajele filmului ăstuia care se cheamă viață.

se schimbă repede firul ei când, plecând de pe malul râului, cu hipioții colorați în adăposturi din materiale reciclate pleci înspre sud-estul insulei dar în loc să faci cei 200 de km și să ajungi la Ierepetra la un couchsurfer de 60 de ani într-un sat în munți, să deguști raki local și brânză feta cu ulei de măsline faci doar 30 de km în vreo 4 ore, pe ploaie și vânt, din care 10 km într-o „carozza’ deschisă cu pelerina lovindu-se de fața ta și ajungi, seara, în feribotul spre Atena, unde dormi pentru că n-ai găsit o gazdă în tot heraklion, cu squaturi cu tot.

Apoi Atena, ca un fel de București unde anarhiștii-s foarte vizibili în cartierele alternative, iar dacă mergi în gară te întreabă securitatea de ce mănânci o portocală din copac că de, poate pregătești un act terorist.

În tot acest timp, fețe care pentru un moment îți aduc aminte de oamenii de-acasă: Ionuț și Florin pe stradă, Flavius își aprinde o țigară într-o mașină ce nu ne ia la autostop iar Mio e un soi de editor video în trenul spre thessaloniki. O zăresc uneori și pe Andreea, parcă și pe Moni cu Romaric, iar noaptea am petrecut-o la Atti, dar sigur că a venit și soră-sa, Eni, în vizită. I-a adus un hanorac cadou. Povestesc un pic în greacă după care ea pleacă iar el se apucă iar de învățat.

Dar acum Thessaloniki, în sfărșit. La Kostas. Multă lume, desigur, dar cu sentimentul că am ajuns într-un acasă, cu aceiași oameni de acum o lună dar și cu alții noi, cu alte povești. Cantina e constantă, parcă mai generoasă decât oricând. Slăvitâ fie Cantina!

Dar intru pe facebook, văd iarăși chestiile faine ce s-au întâmplat pe-acasă. Să faci baie în mediterană, în februarie la 25 de grade pe o plajă pustie o fi fain. La fel și împrumutatul de culori de la oamenii din jurul nostru dar parcă mi-e dor și de culorile celor de-acasă. Un spectru combinat sună tare interesant.

Piața semințelor libere, la Timișoara

Suntem plecați de ceva vreme, într-un loc unde smochinele, portocalele și rodiile sunt produse locale și se poate face baie în mare în luna februarie. Dar asta nu înseamnă că nu mi-e dor de acasă. Nu din spirit patriotic – nicidecum. Ci pentru că mi-e dor de oamenii dragi, de zacusca și gemul ce ne așteaptă în camera „de la stradă”, brânza de la Aglaia, de pisicul nostru Eisenstein zis și Pâțu; mi-e dor chiar și de focul din sobă, deși frigul a fost unul din motivele pentru care am plecat în excursia asta.

Dar mai ales îmi pare rău că nu suntem acasă sâmbătă, când se întâmplă Piața Semințelor Libere– prima ediție, încă o inițiativă a Timișoara în Tranziție. Dacă vă gândiți să porniți o grădină, sau să creșteți ierburi aromate sau de ce nu și roșii în balcon, dacă vreți să aflați mai multe despre permacultură, inițiative de tranziție, hrană locală și mai ales să cunoașteți oameni frumoși, faceți o plimbare sâmbătă, 9 ianuarie începând cu ora 10 la Liceul Waldorf din Timișoara.

Piata semințelor libere afis Timisoara

Dacă aveți semințe de legume sau flori, păstrate de la propriile plante sau de la vreo bunică, sau chiar și surplus de semințe din comerț, le puteți lua cu voi pentru a le dărui la piață. (veți putea face pliculețe chiar acolo, folosind tehnica origami).

În cazul în care ați avut deja o grădină cât de mică și aveți experiență în acest domeniu, chiar dacă experiența constă în niște plante pe balcon, veți fi încurajați să o împărtășiți. Dacă aveți poze, cu atât mai bine!

Ei, dar e târziu deja, vă las cu descrierea evenimentului:

Dupa succesul celor doua ediții a Pieței Lucrurilor Libere și în așteptarea primăverii, sunteti invitați la PIAȚA SEMINȚELOR LIBERE.

O piață cu adevărat liberă e un loc în care fiecare dintre noi contribuie cu surplusul de semințe pe care il are, dar în plus, cu idei, meșteșuguri, zâmbete, talent, prietenie, bucurie, discuții și multe altele. Asteptarea primaverii e încă un prilej pentru noi, ca și comunitate, să ne putem întâlni și învăța lucruri noi.

Piața semințelor libere înseamnă că totul e 100% gratuit și necomercial, organizat de participanți înșiși. Fără bani. Fără troc. Fără schimb. E o zonă temporar autonomă în care se instituie economia cadoului ca alternativă la modelul de distribuire a resurselor bazat pe bani sau schimburi.

Se pot oferi atât semințe locale cât și surplusul de semințe achiziționate din comerț. Importantă este însă informarea transparentă (sursa semințelor, detalii despre cultuvare). La intrare veți găsi modele pentru etichete.

Important și diferit e că nu se vor oferi doar semințe, ci se vor organiza și prezentări și ateliere prin care să realizăm împreună lucruri utile și să învățăm din experiențele fiecăruia.

Din program:
Semințe de tot felul dăruite cu drag!
Biblioteca cu informații libere despre grădinărit și nu numai (informații copiabile pe stick-uri, să veniți pregătiți!)
Prezentări și ateliere: ”bombe cu semințe”, grădinărit pe balcon, soluții pentru udarea plantelor în concediu, confecționare plicuri pentru semințe, infrumusețarea ghivecelor și multe altele!
Activități pentru copii
Gustări aduse de participanți
Multe alte surprize oferite de participanți ca si tine!

Lasă banii acasă!

O initiativă Timișoara în Tranziție ( http://timisoara.intranzitie.org/ ) cu ajutorul comunității de la Stanciova, dincolodebani.ro și a mai multor parteneri.

Din nou, Piața Lucrurilor Libere

De Ziua Fără Cumpărături – 24 noiembrie, facem din nou Piață. Ediția a 2-a.

(zi în care se organizează evenimente asemănătoare și în Brașov, Buzău, București și Cluj)

 

O piață a lucrurilor libere e un loc în care fiecare dintre noi contribuie cu lucruri încă folositoare și în stare bună, cu idei, meșteșuguri, zâmbete, talent, prietenie, bucurie, discuții și multe altele; lucruri pentru care noi, ca și comunitate, ne putem întâlni pentru a le împărtăși.

Piața lucrurilor libere înseamnă că totul e 100% gratuit și necomercial, organizat de participanți ca și tine.

Fără bani. Fără troc. Fără schimb. E o zonă temporar autonomă în care se instituie economia cadoului ca alternativă la modelul de distribuire a resurselor bazat pe bani sau schimburi.

Toți participanții sunt responsabili pentru obiectele pe care le aduc, pentru standul ce și-l crează și pentru ce lasă în urmă. Obiectele care nu se dau vor putea fi donate pe www.dincolodebani.ro sau se pot păstra pentru ediția următoare.

Important și diferit e că nu se vor oferi doar obiecte, ci și servicii, căci scopul nu e doar să scăpăm de obiectele vechi sau să luăm gratis altele noi, ci și să oferim din timpul și cunoștințele noastre unor oameni ce ne pot deveni prieteni dragi.

Te așteptăm sâmbătă, 24 noiembrie de la ora 10.00 pe str. Mărășești, în partea dinspre Parcul Botanic. În caz de vreme rea, urcăm în Cuib (d’Arte) – str. Mărășești 14, la etaj.

Lasă banii acasă!

Pagina evenimentului pe Facebook- aici.

O initiativă Timișoara în Tranziție , cu ajutorul dincolodebani.ro, al Asociației culturale Pro Arta Timișoara , Cuib d’Arte  și al Fundației Rubin

Permacultură la Timișoara

În weekendul ăsta am avut marea bucurie să particip la primul workshop de permacultură și grădinărit din Timișoara (primul de care să știm, în orice caz). S-a întâmplat la grădinița Waldorf, la inițiativa mișcării Timișoara în Tranzițe, cu sprijinul grădiniței Waldorf și cu ajutor din partea unor părinți ai copiilor de acolo.

Detalii – aici.

Piața Lucrurilor Libere la Timișoara

Really Really Free Market, adică economia cadoului într-o zi, în viața reală.
30 septembrie de la ora 10, la Timișoara. Pe strada cu Papillon, în Piața Unirii.
Produse și servicii gratuite, plus alte surprize distractive pregătite de participanți ca și tine. Detalii aici.
O inițiativă Timișoara în Tranziție împreună cu Dincolodebani.ro și Fundația Rubin, cărora le mulțumim pentru ajutor!

Seminar Transition Towns în Timișoara


Asumarea comunității de către oameni.

După cum știți, voi care-mi citiți uneori blogul, mereu aduc vorba de importanța unei comunități în care să trăim frumos. Acum vă invit cu drag la un seminar pe tema Comunități locale în tranziție., organizat împreună cu Pro Arta, cu sprijinul Consiliului Județean Timiș și al Muzeului Bănățean.

Deși seminarul de față se referă la orașe în tranziție (termenul de Transition Towns a pornit de la inițiative ce au început în Anglia și Irlanda) după ce conceptul a luat amploare și s-a transformat într-o mișcare globală a fost înlocuit cu unul mai general – Transition Initiatives, pentru a include atât orașele cât și satele cu tentă tranzițională (Ecovillages).

Tranziție spre ce? Spre un stil de viață mai sustenabil, mai sănătos și mai plăcut, cu mai mult timp ce poate fi oferit celor dragi. Sună bine, nu-i așa?

Dacă ești interesat sau măcar curios despre subiecte ca peak-oil, schimbări climatice, permacultură, sisteme economice alternative; dacă simți că ai ceva de oferit comunității sau viitoarei comunități din jurul tău, dacă simți că viața poate fi mult mai frumoasă sau dacă, pur și simplu, vrei să cunoști oameni noi și interesanți, seminarul ăsta e pentru tine.

De ce mă entuziasmează așa de tare? Pentru că am observat că după seminarul de la București pe aceeași temă, oameni care se știau dinainte s-au coagulat într-un grup mult mai unit și activ. Același lucru l-aș dori și pentru Timișoara.

Voi reda mai jos textul de prezentare a seminarului:

Comunitatile locale sunt tot mai constiente de faptul ca globalizarea produce si efecte negative. Astfel, ele încearca sa creeze o viziune comuna despre modul în care se pot rezolva aceste probleme. Aceasta viziune urmareste cresterea calitatii vietii, dezvoltarea capacitatii de rezilienta la schimbarile negative si cresterea sustenabila a comunitatilor.

Un seminar unde se va vorbi despre cât de importantă este comunitatea în care trăim, despre ce putem face să avem o comunitate cât mai sustenabilă/trainică și rezilientă în oraș, atingând probleme ca obținerea și producerea hranei, alternative energetice, economii alternative, împărțirea resurselor, a cunoștințelor și a meșteșugurilor, toate acestea în contextul mondial actual, dar concentrându-ne pe ce putem face la nivel local. Cât mai local.

Vom vorbi despre Peak-Oil și schimbările climatice, cum afectează acestea viața noastră de toate zilele și cum putem contrabalansa efectele negative.Mai multe despre comunitățile în tranziție (Transition Towns) puteți citi aici (engleză) și aici (română).

Seminarul va fi moderat de Claudian Doboș, lector și formator în domeniul dezvoltării și tranziției spre sustenabilitate a comunităților locale. Claudian este co-fondator al ONG-ului “One Perfect Movement”, trainer al rețelei TRANSITION NETWORK, membru al grupului de dezvoltare a rețelelor naționale Transition Network Europe.

Spre finalul întâlnirii, va avea loc o sesiune de food sharing: vă invităm să aduceți cu voi mâncarea preferata sau mancarea pe pe care ați pregătit-o cu propriile forțe sau o bautura specială preparată în casă. O vom împărți și ne vom bucura împreună de mâncare oferită cu drag.

Seminarul va avea loc în 21 aprilie (prima sâmbătă după Paște) în Timișoara, la sala Maria Terezia a Bastionului, începând cu orele 11.

Intrarea liberă!

Sacred Economics

Charles Eisenstein este autorul cărții „Sacred Economics” (Economie Sacră), lansată în vara anului 2011. Ian MacKenzie, regizorul scurtmetrajului de mai jos a îndrăgit cartea așa de mult încât s-a dus să îl filmeze pe Charles pentru a-i răspândi mesajul.

Filmul se lansează astăzi atât pe site-ul cărții cât și pe blogurile și site-urile tuturor celor care vor să ajute la râspândirea viziunii. Așadar, vizionare plăcută!

În regia lui Ian MacKenzie (The Revolution Is Love) și coprodus de Velcrow Ripper (Occupy Love) și Gregg Hill, acest scurtmetraj transmite cele mai imporatnte idei din cartea Sacred Economics. Animații uimitoare de Brian Duffy și Adam Giangregorio, muzică de Chris Zabriskie.

Despre scurtmetraj:

Cartea Sacred Economics (Economie sacră) analizează istoria banilor începând cu vechile economii bazate pe cadou până la capitalismul modern, arătând cum sistemul monetar a contribuit la alienare, competiție, puținătate, comunități distruse și necesitatea creșterii infinite. Astăzi, aceste tendințe au ajuns la extrem, dar în ajunul colapsului lor am putea găsi marea șansă de a trece spre un mod de a fi mai conectat, ecologic și sustenabil.

Cuvintele regizorului:

După ce am citit cartea „Sacred Economics” scrisă de Charles Eisenstein care vorbește elocvent despre întoarcerea la o economie a cadoului, am simțit nevoia să dăruiesc înapoi. Cel mai bun mod pe care îl aveam la îndemână a fost să-mi folosesc abilitatea de a face filme pentru a împărtăși munca lui Charles în comunitățile de peste tot. Viziunea sa despre „acea lume mai frumoasă despre care inima ne spune că e posibilă” este ceea ce atât de mulți dintre noi avem nevoie în aceste timpuri de mari tranziții. Speranța mea este ca acest film îi catalizează pe cei ce lucrează cu pasiune și dedicație ca să trăiască această lume chiar acum.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe