De cateva luni ma simt trista si de fiecare data cand incerc sa fiu fericita nu imi reuseste.

As vrea sa spun persoanelor apropiate mie ce simt, dar mi-e frica de reactii si asa pastrez totul in mine. Plang des, foarte des de ceva timp.. Lunile trecute chiar daca voiam sa plang nu puteam, era ceva rar daca varsam o lacrima.. Dar acum plang, si plang mult prea mult.

Motivele sunt multe, iar cel mai important e acela de a ma iubi, de a ma accepta exact asa cum sunt.Cateodata simt ca fac asta dar de cele mai multe ori nu.

Vreau sa fiu fericita, vreau sa nu imi mai fie frica de ceilalti din jur, de reactiile lor.

 Cu toti asteptam vara, unii mai mult altii mai putin.. Unii astepta sa se intample ceva special (ca si mine de altfel), pentru altii nu e nimic important, e doar o alta vara, o alta vacanta.. Si totusi pentru cei ce asteapta acel ”ceva”, unele persoane stiu exact ce vor, iar altele asteapta sa vina de la sine, sa-i suprinda intr-un mod placut.

Primul meu post. 

Am vrut de mult timp să îmi scriu gândurile şi toate porcăriile care îmi trec prin minte. Poate o să scriu des, poate rar.. Nu ştiu.

Gândesc prea mult, prea detaliat, si nu ştiu dacă fac bine sau nu.

Cam asta e tot pentru ”primul post”.