KanT'G

Existã un rau de ganduri ce trece intotdeauna prin mintea cuiva şi bineinţeles cã aşa este şi in cazul meu. Acum problema este tu ca şi persoanã ce reuşeşti sã pescuieşti din el ca sã te hrãneascã in continuare. Din astã cauzã unii oameni sunt intreţinuţi iar alţii muritori de foame. O ţigarã te va ajuta intotdeauna sã gandeşti, probabil din cauza asta şi fumez aşa excesiv. Cãutand astfel subiecte nu ai sã le regãseşti niciodatã, pur şi simplu iţi vin in minte intr-un mod natural şi neimprovizat. Atunci iţi dai seama de felul cum expune cineva o idee. In mod normal, citesc mult intr-o zi şi da, citesc şi multe “articole” de pe multe bloguri , because I have that kind of time now. Ceea ce ma enerveazã intr-un mod tragic şi mã face sã imi blochez ideile este mediocritatea majorã fãţiş expusã in, sã zicem, 80% din ceea ce poţi citi. Per exemplu, ştiaţi cã roata se reinventeazã in fiecare zi de cateva milioane de ori? Sau o femeiuşcã de altfel de treabã ea aşa in general se intreabã ce e dragostea şi culmea, chiar aşteaptã aceleaşi rãspunsuri obosite de la aceiaşi cititori care la randul lor au pus intrebarea asta pe blogul lor şi acum chipurile au adunat niscai experienţã in domeniul articolului « ce este iubirea ? » , prin urmare comentariul lor va conţine pe langã un rãspuns exagerat şi ceva de genul « eu ştiu, fiindcã am tras multe concluzii din articolul meu la care au rãspuns X oameni care la randul lor au scris pe blogul lor despre asta şi au pãreri la fel de experimentate, deci poţi spune chiar ca rãspunsul meu de 3 randuri este atat de bine inchegat incat nici o enciclopedie creatã de specia umanã panã in prezent nu deţine atata esenţã. ». Fuck off. Dragostea e ceea ce simţi. Stop.
De fapt şi de drept, stand acum şi analizand ceea ce tocmai am scris, realizez cã intr-o situaţie de zi cu zi nici nu m-aş chinui sã dau un astfel de rãspuns cuiva care este atat de idiot incat sã punã intrebarea asta pe blog. E un fel de gandire puţin deviat, modul meu de gandire, in sensul cã dacã ştiu ca nu se meritã rãspunsul, ofer tãcerea. E mai plãcutã şi interlocutorul poate trage ce concluzii doreşte. Bineinţeles, in funcţie de asta decid şi eu caracterul lui, dar asta rãmane intre noi. Schema asta o aplic in majoritatea locurilor unde trebuie sã socializez cu persoane ce nu le cunosc şi din pãcate trebuie sã le suport pentru o anumitã perioadã de timp (şi nu numai). Se intamplã foarte rar sã mã inşel fiindcã de ce sã facem pe neştiutorii, toţi am cunoscut o mulţime de oameni şi de acum incepi sã iţi dai seama de ce şi cum funcţioneazã socializarea. Am fãcut şi experiment, pe vechiul meu blog, yes I did. Ii spuneam cuiva ceva, ea nu şi nu cã ştie cu cine are de-a face şi nu se poate sã fie altfel decat cum ii ştie ea. But hey, wasn’t that fun ? Sã fii persiflat pe blog de cineva cu care nu am dorit sã am de-a face, prin urmare in afarã de salutul omniprezent şi douã vorbe schimbate nu ştiam nimic unul despre celãlalt aşa cã am descoperit impreunã cã, citez pe Optick : “viaţa la oraş e destul de complicatã pentru unii oameni”. Qed.
Sunt intr-un stadiu de asemenea detaşare, incat am ajuns sã cred cã visez incontinuu şi abia aştept sã mã trezesc odatã şi sã vãd ceva frumos aşa cum nu am vãzut demult. In acelaşi timp sunt declarat nebun de diferiţi oameni cu care am de-a face (şi spunand asta e clar cã mã refer la cei care chiar conteazã ceea ce zic pentru mine) şi nu ştiu ce sã le rãspund. Adicã…nebun in sensul ãla bun sau in sensul ãla rãu? Cel mai tare m-a pus pe ganduri cea mai finutsã fatã pe care o cunosc, care mi-a zis cã in amandouã. Mã sperii foarte rar de felul meu şi de ceea ce se intamplã in jurul meu şi mie, dar sãptãmana trecutã, mai ales spre final, chiar a reuşit sã mã sperie intr-un mod care il credeam imposibil.
Dar cu toate astea, vreau sã-mi spuneţi şi mie…cum e faza cu nebuneala…ca sã ştiu şi eu şi sã mã pot speria iarãşi, cã e un sentiment plãcut uneori. Mãcar ca ãla de sãptãmana trecutã sã fie şi eu-s mulţumit.
Apropos, ţin sã vã spun cã m-am distrat la fel de bine sambãtã cu tot cu nebuneala mea : ).
Pe modul chill as meticulously previously mentioned before and probably after, vã invit la o siestã cu mister Ian Pooley şi vã mulţumesc pentru faptul cã aţi mai citit un articol mediocru pe ziua de azi.

PS : La multi ani Miki?!