Vers pentru Eminescu

Încă mai avem bătrâni care în simplitatea lor ne dau lecții de istorie și de patriotism. Ei fac focul în vetre, își pun la poartă tricolorul și în nopțile lungi de iarnă, compun versuri. Merg la biserica din sat și recită poezii ca să le amintească celor ce au uitat că se apropie ziua în care, cu mai bine de un secol în urmă, s-a născut simbolul culturii naționale.

Mătușa Silvana, a scris pentru Eminescu așa cum ar scrie o rugăciune: cu sfială și smerenie, cu dragoste și recunoștință.

ACASA

J’accuse…

Pe 13 ianuarie 1898, scriitorul francez Émile Zola, cel mai cunoscut reprezentant al școlii naturaliste, publica în ziarul L’Aurore, o scrisoare deschisa cu titlul „J’accuse” adresat- președintelui Franței, Félix Faure. În ea, guvernul era acuzat de antisemitism și de încarcerarea ilegală a lui Alfred Dreyfus, un ofițer evreu din armata franceză, condamnat la închisoare pe viață pentru spionaj, pe baza unor probe falsificate și a unui antisemitism funcțional. Denunțând erorile judiciare și lipsa unor dovezi serioase, Zola acuza explicit generali, magistrați, experți militari și birourile de presă, de minciună, manipulare și nedreptate. Fiecare paragraf începe cu „J’accuse…!” (acuz!), nominalizând fiecare persoană pe care o considera vinovată de condamnarea nedreaptă. Scrisoarea a fost tipărită pe prima pagină a ziarului și a cauzat un scandal public în Franța și peste hotare. Zola a fost acuzat și găsit vinovat de calomnie la 23 februarie 1898. Pentru a evita încarcerarea, s-a exilat temporar în Anglia, de unde s-a întors în iunie 1899 dar a fost reabilitat abia în 1906.

J’ACCUSE

„Still Life” (1974), de Sohrab Shahid Saless

Un film fără acțiune, fără prea mult dialog care reușește totuși să captiveze atenția prin realitatea dură prezentată prin imagini.

Imagine: MUBI

„NATURĂ STATICĂ” (IRAN, 1974, IRAN)

Comunicat privind neconstituționalitatea și neconformitatea proiectului de lege al psihologului

„Semnal de alarmă național: memorandumul care cere răspuns, nu tăcere”

Consecințele legii „gura închisă”?

Se pare că se văd deja consecințele noii legi votată de dragii noștri guvernanți la propunerea d-lui VeCsler. În urmă cu trei zile, spectacolul de teatru ”Nepotul meu se crede poet!” care era programat să aibă premiera pe 15 ianuarie la Teatrului Național ”I.L. Caragiale” din București, a fost anulat chiar dacă toate biletele erau deja vândute. Nu există o explicație detaliată a interdicției ci doar presupunerea că este o decizie administrativă internă a conducerii teatrului (Adrian Titieni) și întrebarea retorică a autorului „poate fiindcă spectacolul conține ”Luceafărul” de Eminescu și Eminescu este acum interzis la Teatrul Național?”

Călin-Liviu Georgescu, cel care a scris piesa ”Nepotul meu se crede poet!”, este scriitor, jurnalist, fotograf, regizor și muzician. Piesele sale muzicale de pe canalul „Meșterul Manele” nu sunt altceva decât satire pe teme politice, sociale și culturale care demască derapaje ale discursului public, cu o fină ironie bazată pe un bun simț de observație. Poate că și acesta este un motiv al anulării spectacolului.

Piesa de teatru interzisă, în regia Magdei Catone, în care joacă copilul Rareș Prisacariu, din Botoșani, actrița Anda Sârbei, actorul Alecsandru Dunaev și pianistul Petru Cioacă, a fost prezentată de TNB astfel: ”Spectacolul de teatru ”Nepotul meu se crede poet!”, de scriitorul și scenaristul Călin Liviu Georgescu, este remarcabil pus în scenă de actrița-regizor Magda Catone, într-o comedie care emoționează, distrează și educă în egală măsură. Este un spectacol de teatru-manifest, care militează într-un mod deosebit de agreabil, în genul specific comediei de teatru, pentru valorile naționale românești, pentru literatura și poezia română”.

Imagine: bilete.ro

Spectacolul, care s-a jucat pe mai multe scene din țară, a fost preluat de Teatru Godot, aflat în incinta Palatului Bragadiru și va avea premiera în București, sâmbătă 17 ianuarie de la ora 19.00.

„Ca autor, am ieșit în câștig datorită interzicerii (l-au interzis după ce îl băgaseră în repertoriu și se vânduseră toate biletele în 24 de ore, probabil că încă nu sunase telefonul roșu) și am ieșit în câștig din trei motive. Unu, că spectacolul se joacă acum într-o sală mai mare și mai frumoasă, că sala de la Palatul Bragadiru are 350 de locuri, față de 120, cât are Sala Media de la TNB (și are și parcare).

Doi, că am intrat într-o Carte a Recordurilor Românești (încă nu există, dar ar trebui) ca fiind primul autor interzis la TNB în ”democrație”, adică în ultimii 35 de ani. Peste ani și ani, după ce primii hominizi se vor ridica din cenușa atomică, vor ști că în timpul democrației europene românești, un singur autor a fost interzis de către TNB, Călin-Liviu Georgescu.

De unde se vede că cea mai bună cale de a intra în istorie este din întâmplare. M-am scos. Trei, că din cauza acestui deranj, a mai dat lumea cu urechea de muzica lu’ Meșterul Manele și s-a mai distrat, ceea ce e mare lucru (ar fi trebuit să încep cu asta)” a declarat Călin-Liviu Georgescu pentru activenews.ro.

Un alt teritoriu vizat

Groenlanda a trăit secole de dominație externă – în special daneză- și astăzi, ideea de a fi cumpărați, amplifică sentimentul de neputință în a-și decide singuri propria soartă.

GROENLANDA – TEMA ZILEI

Să începem anul cu fapte bune

„E bine, cum nu se poate mai bine, să faci fapte bune. Omul bun este împăcat cu sine, este prietenul lui Dumnezeu, este şi altora plăcut. Cel ce face binele atrage fără să vrea asupra-i toate privirile. De ce? Fiindcă, atunci când simţi o mireasmă plăcută, te opreşti fără să vrei să o miroşi. Pri­viţi înfăţişarea unui om care stăruie în fapte bune, chipul său. Cum arată la faţă? Ca şi un chip îngeresc.”

Sfântul Ioan de Kronstadt – 1829 – 1908

Cu Dumnezeu și împreună, să facem posibilă o minune

UN LEU PE ZI…

O metodă inedită de a ajuta statul să adune bani la buget.

AZI LA FISC UN LEU DEPUI

A fi liberi…

„Pe porţile oricărei ţări creştine ar fi trebuit scrise cu litere mari cuvintele Apostolului Pavel: “Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate, numai să nu folosiţi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia prin iubire” (Gal.5, 13).”

Sfântul Nicolae Velimirovici

DORINȚA DE LIBERTATE

De iarnă

„Câte lecții de credință și frumusețe am pierde, dacă nu ar exista iarna în anul nostru”, spunea Thomas Wentworth. Este un adevăr valabil pentru perioada în care trăiau bunicii, poate și părinții noștri. Pe atunci, oamenii se adunau în jurul sobei: bătrânii citeau biblia, tații își aminteau de război, copiii citeau povești iar femeile torceau lâna si țeseau covoare. În nopțile lungi , se cântau romanțe și se făceau planuri pentru primăvară care urma să vină.

Iarna era anotimpul întâlnirii sufletelor, al apropierii, al sporovăielilor neîncetate și al rugăciunilor spuse la lumina palidă a lumânărilor. Era timpul când totul se petrecea acolo, în cercul restrâns al familiei și al vecinilor. Oamenii își deschideau sufletele unii altora fără ipocrizie pentru că întotdeauna găseau o vorbă bună, un sfat prețios sau un sprijin.

Astăzi, iarna ne găsește izolați în casele noastre cu etaj, fiecare uitând-se în propriul ecran. Mulțimi de lumini sclipesc la geamuri dar străzile sunt pustii și lipsesc cu desăvârșire cărările către vecini. Nu doar porțile curților sunt încuiate ci și cele ale sufletelor…

Zăpada din aceste zile mi-a amintit de căldura trecutului și mi-a arătat răceala prezentului.