Posted in Educație

Trebuie să supraviețuiți

La sfârşitul semestrului, doamna dirigintă ne-a întrebat cum ni s-au părut primele luni din viața de liceeni. Spre deosebire de răspunsurile pe care le dăm în general profesorilor, mai degrabă ce ar vrea ei să audă decât ce credem noi, de data aceasta am răspuns sincer cu toții: stresant, solicitant, obositor, greu.

Cred că educaţia ar fi mult mai eficientă dacă scopul acesteia ar fi ca la ieşirea din şcoală, fiecare copil să conştientizeze cât de multe lucruri nu ştie şi să fie cuprins de o dorinţă permanentă să le afle.
Într-adevăr a fost greu. Ne-am legat majoritatea săptămânilor de speranța weekendului, căci doar atunci putea trăi.

cropped-work_hard___black_edition_by_thebinarybee-d5v3zhf1.jpg

„Încă două zile până sâmbătă!”

În rest suntem ca nişte roboței. Acelaşi program zilnic. Volumul de teme tot mai mare, cheful tot mai mic. Dar trebuie să supraviețuim. Din lipsa timpului, uităm să ascultăm. Ştim doar să ne plângem şi să facem din problemele noastre adevărate drame. Da, sunt probleme, dar… oare ar mai avea viața noastră sare şi piper fără toate aceste probleme, gânduri sau belele? Monotonia s-a instalat prea bine şi stă cam prea ca la ea acasă. Noi, elevii, muncim pentru a putea trăi civilizat, pentru a avea o carieră, pentru bunul mers al unei societăți. Se zice că aşa este normal.

Dar cine hotărăşte ce este normal, ce este bine şi ce este rău, sau ce mod de a-ți trăi viața este corect?

Eşti propriul tău instrument de măsură al propriei tale vieți. Este normal ca ceea ce vrei tu să fie normal, este bine ceea ce te face pe tine să te simți bine, este corect să îți trăieşti viața într-un mod cum tu consideri că e sănătos pentru tine.

Realitatea nu este chiar aşa întunecată dacă alegi să o vezi altfel. Depinde ce alegi. E atât de uşor să privim partea negativă şi să dăm vina pe tehnologie. Tehnologia va avansa şi mai mult şi e posibil să ne atragă şi mai tare, problema se pune în cât de inteligent ştim să o folosim. Cred că este normal să munceşti, mai ales dacă o faci cu placere, orele de lucru nu trec greu ci parcă prea repede, fiecare zi este doar o nouă provocare care te va face mai bun mâine decât eşti azi, va face din tine un adevărat profesionist. Ceea ce te face să te simți mândru este să ştii că eşti parte din ceva, că eşti acea mică rotiță ce ține lanțul mecanismului în mişcare.

Lumea este în mişcare. Nu merită să îți pierzi timpul aşteptând să se întâmple lucruri bune, mai bine le faci.

Posted in Despre viață

Despre fericire, viață și valori

O scurtă povestioară despre viață:

Un profesor de filosofie stătea în fața studenților săi având câteva obiecte pe catedră. Când a început ora, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare şi a început să-l umple cu pietre având diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a întrebat pe studenți dacă borcanul este plin. Toti studenții au fost de acord că borcanul este plin. Apoi, a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari şi au umplut spațiile rămase libere. 
I-a întrebat din nou pe studenți dacă borcanul este plin. Au fost din nou de acord că este plin, şi au râs. Profesorul a luat o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan, scuturându-l uşor. Desigur, nisipul a umplut spațiul rămas liber. Acum, spuse profesorul arătând spre borcan, vreau să recunoaşteți că aceasta este viața voastră. 

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sănătatea şi copiii voştri, lucruri care, chiar dacă totul este pierdut, şi numai ele au rămas, viața voastră tot ar fi completă.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează: slujba, casa şi maşina. 

Nisipul reprezintă lucrurile mici, care completează restul. 

Dacă puneți în borcan mai întâi nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari şi pentru pietricele.

La fel se desfăşoară şi viața voastră: dacă vă consumați timpul şi energia cu lucrurile mici, nu vei avea niciodată spațiu pentru lucrurile importante. Fiți atenți la lucrurile care sunt esențiale pentru fericirea voastră. Jucați-vă cu copiii voştri, faceți-vă timp pentru controale medicale, duceți-vă partenerul la dans. Va rămâne mereu destul timp să mergeți la servici, să faceți curat în casă, să dați o petrecere sau să duceți gunoiul. Aveți grijă de pietrele mari în primul rând, de lucrurile care într-adevar contează. Stabiliți-vă prioritățile! Restul… este doar nisip. 

Iată şi continuarea: După ce toată lumea a fost de acord că profesorul umpluse borcanul şi dăduse lecția de viață, părea că nimic nu mai poate fi spus. Profesorul luă o halbă de bere şi o turnă în borcan, care deşi plin, absorbi întreaga cantitate de lichid, printre pietre, pietricele şi nisip. Acum era într-adevăr plin. Şi spuse: oricât de plină va fi viaţa, întotdeauna va fi loc şi pentru o bere cu prietenii!

Sigur ați înțeles această povestioară cât şi ce vrea ea să transmită.
————————————————————————————————————————————————————–
Câteva cuvinte despre viață…

Oamenii tind să îşi definească viața cu ajutorul verbului a avea în loc de a fi. Cu alte cuvinte, alergăm să obținem bunuri, sentimente şi valori mult mai puțin importante decât viața însăşi.
Mulți adoptă un stil de viață pe care să-l trăiască din plin, intens, să obțină totul, să fie puternici, bogați, să se bucure de glorie. În aceast fel omul va munci, se va trudi, se va consuma ca o lumânare cu fitilul gros şi când va obține ce a visat va fi prea târziu. Timpul nu mai poate fi recuperat, nici energia. Când realizează aceasta, o să zică: ,,Am obținut victoria asupra lumii, dar m-a învins propria viață, sunt bolnav, obosit şi singur. Un mare sărac, un călător trist care îşi numără banii”
Ne lăsăm prea des înnodați într-o agitație fără rost.
Viața ne este guvernată de trei întrebări:
1. Cine sunt?
2. De unde vin?
3. Încotro mă îndrept?
Trebuie să te cunoşti pe tine însuți, nu doar ambalajul tău şi felul de a fi pe care l-ai inventat. Viața nu se dezvoltă numai în exterior. Suntem suma cuvintelor, acțiunilor şi gândurilor noastre. Religiile, învățăturile , misterele ne şoptesc acelaşi îndemn. Când vei înțelege asta, când nu vei mai căuta a strânge sau a avea, viața ta se va construi în jurul lui a fi şi vei putea răspunde la întrebările de mai sus deoarece te vei cunoaşte pe tine.

Trăim aproximativ 80 de ani pe acest pământ și o propoziție ne invadează uneori gândurile:
                           Nu uita ce e cel mai important!
Iar cele mai importante lucruri sunt valorile spirituale și pietrele mari din poveste (familia și copiii, educația, bunul simț, reputația, dragostea, adevărul și demnitatea). Dar banii, plăcerile materiale, ne atrag atât de mult încât uităm ce este important, și că viața aceasta este scurtă. Așa ne risipim timpul și dăm la o parte esențialul. Poți fi oricât de bogat, dar dacă nu ești fericit, ai toți acei bani degeaba. Marea afacere și singura în care merită să reușești este să fii fericit. Ar trebui să încercăm să fim oameni de valoare și nu de succes. În viață nu poți avea succes dacă nu ai valori. Și când zic valori”, nu mă refer la bani. Ben Franklin spunea că ar trebui să ne golim portofelul în potențialul minții, iar după un timp, mintea ne va umple buzunarul de bani și îl va păstra mereu așa.
Când Dalai Lama a fost întrebat ce îl surprinde cel mai mult la umanitate, el a răspuns:
Omul. Deoarece el își sacrifică sănătatea pentru a face bani. Apoi sacrifică banii pentru a-și recupera sănătatea. Apoi este nerăbdător să vină viitorul încât nu trăiește prezentul, rezultatul fiind că nu trăiește nici în prezent și nici în viitor. Trăiește ca și cum niciodată nu o să moară, ca mai apoi să moară fără să trăiască cu adevărat.
Privește atent în jurul tău.
Încă te mai încăpățânezi să negi adevărul?
Posted in Educație

Cum să faci față stresului de la școală

Mi-am dat seama că stresul e cea mai mare problemă a oamenilor. Ești stresat că nu îți ajunge timpul, că mai ai o mulțime de lucruri de făcut și nu mai poți etc.
Dar eu am să vorbesc despre stresul de la școală. Școala ne ajută să dobândim cunoștințe în diferite domenii. Școala trebuie să ne pregătească pentru viața de adult, te învață cum să gândești, cum să rezolvi problemele, cum să deosebești raționalul de irațional, cum să dobândești capacitatea de a gândi clar, de a stabili valoarea unei informații și legăturile dintre părți și întreg; care te învață să faci raționamente și distincții, să știi ce și cum să înveți.
La școala dobândim:
În primul rând CAPACITATEA DE GÂNDIRE. Adică vei reuși să-ți rezolvi singur problemele în loc să te bizui mereu pe alții.
În al doilea rând APTITUDINILE SOCIALE. Interacțiunea cu diferiți oameni la școala îți oferă nenumărate ocazii de a-ți însuși și de a câștiga calități ca stăpânirea de sine, răbdarea, respectul, empatia, care mai târziu îți vor fi foarte folositoare.
În al treilea rând INSTRUIREA PRACTICĂ. Școala te poate învăța valoarea eticii muncii, datorită căreia vei putea să-ți găsești un loc de muncă și să-l păstrezi. De asemenea, cu cât vei cunoaște mai multe despre lumea în care trăim, cu atât vei reuși să te cunoști mai bine pe tine însuți, să știi în ce să crezi. Odată dobândită o astfel de încredere, vei reuși să-ți aperi convingerile.

10719167_905065769521623_333216889_n

Ca să ai parte de succes la școală trebuie să:

1. Te organizezi. În ce sens? FĂ-ȚI UN PROGRAM. Este bine să ai o listă cu toate sarcinile pe care le ai de îndeplinit. Așa sigur nu vei uita să îți faci o anumită temă. Asta te va ajuta să îți stabilești prioritățile și să respecți termenele. E ușor să spui că o să faci mai târziu. Ar fi bine să faci totul cât mai repede posibil, îndeosebi temele pentru acasă.
2.Cere ajutor de la familie, profesori (majoritatea profesorilor se bucură să știe că un elev e sincer interesat de școală). Nu uita “Adevărul este că, de cele mai multe ori, succesul e rezultatul muncii în echipă”.
3. Ai grijă de sănătatea ta. Asta implica odihnă, alimentație sănătoasă și mișcare. Fără odihnă te vei simți mereu fără vlagă, ba chiar deprimat. Organismul are nevoie de suficientă hrana și energie. Mișcarea îmbunătățește funcțiile cerebrale, întărește sistemul imunitar și diminuează stresul.
4. Fixează-ți un obiectiv. Mai întâi de asta analizează-ți aptitudinile, opțiunile și posibilitățile. Fixarea unui obiectiv va da instruirii tale un scop și o direcție. Optimismul este la fel de important ca inteligența. Ai nevoie de motivația de a merge înainte chiar și atunci când întâmpini un eșec.

Așadar, nu te concentra asupra problemelor, dintre care multe probabil te depășesc, concentrează-te mai degrabă asupra a ceea ce poți face BINE. Dacă ți se pare că nu stăpânești o materie, sau te simți copleșit de volumul de teme primite, caută soluții. Vorbește cu dirigintele, cu profesorul, cu un consilier școlar, fă-ți un program. Nu uita să fii ambițios. Fă tot ce e posibil ca să îți atingi obiectivele propuse. Nu amâna. Și nu uita că ,,Ambiția fără muncă e ca o pasăre fără aripi”.

 10723656_905065979521602_165837405_n
Posted in Educație

Învață să privești lumea, nu ecranul.

Am mulți prieteni pe facebook și totuși doar câțiva pe care îi pot numi cu adevărat prieteni. Vorbesc cu mulți zilnic, dar de fapt nu mă interesează deloc viața lor.

Problema pe care o am stă în pauzele dintre a-i privi în ochi pe ei sau pe numele de pe ecran. Am dat un pas în spate și am deschis ochii, m-am uitat în jur și am realizat că acest mediu pe care îl numim social este cu totul altceva. Când deschidem computerele, închidem ușile. Toată această tehnologie pe care o avem este o iluzie. Comunitate, companie, sentiment de apartenență…și cu toate acestea, când te îndepărtezi de acest aparat al iluziei, te trezești și vezi altă lume. O lume în care suntem sclavii tehnologiei pe care noi am perfecționat-o. Fii aici pentru prietenii tăi și ei vor fi de asemenea. Dar nimeni nu va fi dacă doar un mesaj postat pe grup te poate face auzit.

Ne prefacem că nu observăm izolarea socială. Punem cuvintele în ordine și dăm un luciu fals vieților noastre. Și nici măcar nu știm dacă acolo, în fața altui monitor, la câteva sute de km depărtare, este cineva care ne ascultă! Să fi singur nu e o problemă, dacă citești o carte, pictezi un tablou sau repeți la chitară cântecul pe care l-ai repetat de o mie de ori. Astfel ești productiv, prezent și-ți folosești timpul în mod benefic.

Așa că atunci când te afli  în public și te simți singur, îndepărtează-te de telefon. Nu e nevoie să te uiți în ecran ca să pari interesant. Devenim nesociali și nu mai simțim nevoia să privim în ochii cuiva. Suntem înconjurați de copii care de când s-au născut ne-au privit trăind ca roboții, iar acum cred că e normal. Nu ești un tată bun dacă nu-ți poți distra copilul fără IPad. Când eram eu mică eram mereu afară, hoinărind de dimineața până seara. Acum parcurile sunt așa tăcute că mă înfior. Suntem o generație de idioți, telefoane smart și oameni proști.

Putem să ne bucurăm de lumea în care trăim. Doar câteva conexiuni reale îți pot arăta diferența pe care o poate face prezența ta acolo.

Fii acolo când ea îți oferă privirea pe care nu o vei uita. Când te ține prima dată de mână. Fii pezent în timpul primei contraziceri. Timpul în care nu trebuie să spui sutelor ceea ce tocmai ai făcut, deoarece îți e de ajuns să împărtășești experiența cu doar câteva persoane. Poți să îți vinzi computerul și să cumperi un cadou unei persoane reale, nu doar să îi trimiți un sticker pe facebook.

O să vină o vreme în care o să te bucuri de tot ce ai realizat doar prin a oferi vieții atenția cuvenită. Vei fi fericit că nu ai stat cu ochii în jos privind în vreo invenție. Așa că trăiește acum, pentru că va veni un sfârșit și nimic nu e mai dureros decât regretul. E mai bine să oferi oamenilor dragostea ta decât un like. Nu se merită să fi auzit dar neștiut și nevăzut.

Nu există o rețetă sau un prospect pentru  socializare.

10603375_727880337279315_1801431198208715609_n

Posted in Altele

De ce văd eu blogul ca pe o afacere?

Orice blog este o afacere de la început până la sfârșit. Acesta începe ca fiind o idee, ideea devine viziune, iar viziunea se transformă în realitate.

Totul începe cu un monolog, iar atunci când consider că monologul merită să fie auzit de alții, îl scriu aici și astfel îl transform în articol. Văd blogul ca pe un proiect de dezvoltare personală atât a mea, cât și a cititorilor.

Acest blog a început cu cercetarea. M-am informat și am ales temele despre care vreau să scriu deoarece ,,Dacă nu știi încotro navighezi, nici un vânt nu este favorabil”.  Apoi am ales WordPress pentru a-mi desfășura activitatea.

Mai apoi am început să consider că fiecare cititor este un client. El vine într-un magazin din care își alege produsele dorite, iar eu îi fac diferite oferte. În primul rând acesta este magazinul meu. A veni aici este decizia personală a clientului care e liber să plece la oricare alt magazin fără să lase nici măcar o urmă. Poate a nimerit aici dintr-o confuzie, asta e, ne-am dezamăgit reciproc.

Un client care intră în magazin fie că l-am invitat eu, fie că a descoperit singur, a rămas totuși în magazin ca să studieze marfa. Dacă îi place ceva și alege să cumpere produsul respectiv, efectuăm o tranzacție. Tranzacția este reprezentată de comentariul publicat. Acesta semnifică faptul că am bătut palma și am efectuat tranzacția. În funcție de client, acesta poate să le zică și altora despre magazinul meu, adică să dea un share. Și cam asta e. Tu pleci mulțumit, te-ai ales cu un produs nou, iar eu rămân cu părerea ta care îmi poate influența activitatea sau nu.

Evident că orice afacere trebuie să aibă parte de promovare. O să fac și asta, la momentul potrivit.
Banii (comentariile) aleg să îi reinvestesc în articole noi. Alte idei, alte întrebări, alte provocări, alte articole. De aceea vreau ca cei care trec pragul să își lase impresiile. Nimeni nu e perfect, dar mereu există MAI BINE.

images (2)

Mulțumesc Liviei Iușan că m-a ajutat să încep cu bine. Blogul ei îl găsiți ca liviaiusan.ro
Așa că zic START! Acesta este primul articol pe blogul meu. Sunt conștientă că este greu, dar de asemenea știu că în general oamenii pierd oportunități din cauză că ele sunt îmbrăcate în salopetă și poartă numele de MUNCĂ. Și oricum… ce ar fi viața dacă nu am avea curajul să riscăm ceva? Tot ce se riscă este timpul. Dar despre acesta vom vorbi data viitoare.

Pe curând!