Sunt momente in care te simti părăsit. Momente in care chiar daca in jurul rau e plin parca ceva lipseste. Parca tu lipsesti. Te simti ca un muțunac, dragut dar putin învechit, cu puful parca putin tocit de atatea pupături si nopți dormite in îmbrățișări lungi, murdar pe alocuri pentru ca mirosul e prea familial incat sa te reimprospateze cu aroma înțepătoare de detergent. Te simti părăsit in patul ala mare unde ai fost lasat si incontinuu iti vin in cap alți muțunaci, mai noi, cu puful roz si sclipicios si atunci începi sa te gandesti ca daca nu mai esti tu cel mai bun, daca nu mai esti tu cel preferat? Dar apoi auzi scartaitul usii si iti amintești ca nu mirosi a detergent, ca mirosi a dragoste si amintiri si ca asa nu mai poate sa miroasă nimeni, iti amintești de noptile furtunoase cu tunete in care erai sufocat in îmbrățișare si erai singura alinare si asta vei ramane, pentru ca puful ala roz nu ajuta împotriva furtunii, dar dragostea ta da. Dragostea e salvarea oricui si singurul lucrul care ramane dupa furtuna.

Acea dragoste de “forever together”, nu stiu… Cred ca exista. Nu neaparat ca vom fi împreuna mereu, ci faptul ca ea s-a facut una cu inima mea si acolo rămâne. Rămâne si peste zece ani cand o sa o vad ieșind cu soțul ei de mâna dintr-un restaurant frantuzesc cu buzele pătate de un Château Barreyres, cu atitudinea aia adorabila si urcata pe niste tocuri de 10 care odata stateau aruncate la marginea patului meu. Atunci o sa imi zâmbească frumos,asa cum imi zâmbea in fiecare dimineata si atunci o sa stiu…o sa stiu ca zambetul ala o sa il sarut in dimineata următoare intr-o camera dezordonata de hotel. O sa aibă același gust de latte macchiato amestecat cu bomboane mentolate cu eucalipt… Usor întinsă, doar in camașa mea înflorată, primită de la ea cu câteva zile in urma, cu gulerul putin pătat de rujul ei ciocolatiu… Mirosul pregnant al corpului ei si razele abia rasarite de soare îmi vor aminti ca imi strâng in brate fericirea si prima iubire cu care ma pierd prin așternuturi săptămânal, in aceasi camera de hotel…

Banuiesc ca e tare complicat sa facem diferenta intre o singura femeie si restul,nu? Daca atribui anumite calitati femeii pe care o iubesti asta ar insemna ca toate sunt ca ea? Sau ar trebui sa inteleg ca multi dintre noi nu suntem in stare sa facem diferenta intre o femeie care este determinata de sexul ei biologic de una care are si ceva atitudine pe langa asta? Cuvantul femeie pentru mine este un adjectiv,este o calitate care lipseste multora,un lucru care poate sa iti dea sens vietii si unul pe care tu nu prea il intelegi,medicamentul care te calmeaza,locul unde te simti acasa,weekendul mult asteptat dupa o saptamana grea,prima zi de vara,un pahar de tarie atunci cand ai nevoie de el sau mai simplu…ea.

 

            Ea e femeie. E femeia care se ascunde dupa toate randurile tale,dupa toate vorbele si gesturile de zi cu zi,cu ea adormi pe buze si cu vocea ei te trezesti in cap. Pentru mine ea e dragoste,e definitia cuvantului in sine,e urlet,de placere,de durere de ce vrea ea. Pentru tine poate fi ce vrei. O masina,o sticla de bere,o tigare uitata in scrumiera,mama,sora,pisica,locul de munca,papusa gonflabila,curva din colt,doamna de la benzinarie,o carte buna,orice ce vrei tu. Si stii de ce? Pentru ca,prietene,femeia de langa tine spune multe despre cine esti dar…dar esti prea ocupat analizand si judecand tot ce nu e al tau,ce nu iti apartine si lucruri de care tu nu o sa ai niciodata parte. De cand? De cand ai incetat sa te mai bucuri. 

 

Sa te sarut? De ce? Pleci? Iar pleci,iubito?Bine,pleaca,ce sa zic. Sau nu. Mai bine stai. Hai sa bem un ceai. Un ceai din tine. Mi s-a facut pofta sa te beau. Sa te beau cu atata pofta incat sa imi ramai pe buze. Nu,fara zahar. Imi place sa te beau mai amara. Sa simt amaraciunea cum imi ramane in coltul gurii dupa ce te-am gustat.

Ce faci? Iar pleci? Gata,pleaca. De ce ma iei de mana? Bine,fie.Nu,nu ma deranjeaza. Ai niste maini frumoase. Degetele tale se impletesc frumos cu ale mele. Ce? Vrei sa it fac o demonstratie? Na,poftim. Esti multumita? Ce iar pleci? Si de ce ma mai tii de mana? Plec eu. Hai,fa-mi cu mana. Ce? Nu vrei sa plec? Bine. Si… ce ziceai de sarutul ala?

De ce pierzi vremea tuturor cu mediocritatea ta de om simplu in calduri? De ce nu pleci pur si simplu. Valea. Adio. Au revoir. Auf Wiedersehen. Sterge-o.

Ti-ai luat jucarie noua? E blonda si “buna”,nu?Fraiere,trezirea! Tu habar nu ai ce e femeia. Habar nu ai cata poezie si arta strangi in brate,tot ce te fascineaza la ea e machiajul perfect de seara si rochia destul de decoltata pentru gusturile tale. Femeia e ordine si haos in acelasi timp. E o combinatie letala de fericire si risc in acelasi ambalaj perfect modelat pentru preferintele oricui…dar cati dintre noi suntem capabili sa desfacem ambalajul asta nefiresc de provocator si incitant?

Cati suntem in stare oare sa dm la o parte fondul de ten si sa lasam rimelul sa se intinda si sa facem loc copilului din ea? Sa o iubim asa copilaroasa si delicata,sa o iubim dimineata,atunci cand e cea mai pura…sa ii iubim ochii si zambetul frumos care creeaza o dependenta inexplicabila. Suntem noi capabili sa detinem un astfel de premiu?

Putini. Asa ca,nu mai bine iti vezi tu de viata ta aventuroasa si lasi fericirea asta pentru cineva care stie sa se bucure de ea?

Da,trebuie sa recunosc. Nu stiu sa ma supar. Sau nu pot sa ma supar,nici eu nu mai stiu. Cum as putea sa fac asta cand ii vad ochii mari,care imi mangaie de fiecare data inima cu stralucirea lor nefireasca care parca imi soptestc ca pierd o multime de clipe in care as fi putut pur si simplu sa ma bucur? Sa ma bucur de ea,de tot ce vine cu ea,de atingeri repetate si sfioase,de sarutul care ii intrerupe glasul in momentele in care ma cearta,ma cearta cu atingeri din visele de pe vremea cand o doream in disperare,atunci cand mi-am promis ca daca o sa o gasesc nu o sa ii mai dau drumul nicicand,si asta fac acum. O tin langa mine mai aproepe cu fiecare cearta,certuri care m-au legat indestructibil si irevocabil de ea. Cred ca asta e cheia,cheia unei iubiri pure,iubire care sa inteleaga fiecare gest si fiecare atingere sa para atingere de suflet.

Eu cred ca ar fi mult mai simplu ca in loc sa te superi, sa o saruti,iar cand e suparata, sa faci la fel. Sa ii saruti mâhnirea si pofta de cearta si sa le transformi in joc de buze tremurande pe ritmul alert al inimilor voastre.

Adormise rapid,pe perna mea care inca pastrase mirosul pielii ei cu tenta de cocos si iasomie ramas din seara precedenta,cu parul impletit in jurul degetelelor mele care se jucau atent cu buclele lasate de prea multa oboseala. Isi tinea mana cu fintele langa cap,lasandu-ma pe mine sa o privesc fara incetare,sa inchid ochii pentru cateva secunde si sa incep a ma lupta cu sutele de fluturi care mi-au invadat stomacul imaginandu-mi mana ei perfecta care imi atingea fata cu delicatete. Picioarele ei reci veneau treptat tot mai aproape de caldura corpului meu pregatite parca sa se impleteasca cu ale mele pentru totdeauna.Avea umărul gol,usor îndreptat spre buzele mele care parca așteapta sa fie sarutat inainte de ultimul tremur in drumul spre somn…

Vad fumul care se pierde pe balcon in luminile slabe ale străzii cartierului bucureștean in care locuiesc. Simt cum ma navaleste un sentiment puternic de iubire si adoratie fata de femeia cu care imi petrec viața mai nou,cea care imi adoarme in brate si care ma saruta somnoroasa in mod repetat. Vaporii de vin care se fac simtit din spre noptiera sunt dovada unei nopți pline. Pline de sentimente pure pe care le-am impartasit reciproc pana la epuzizare. E ea femeia pe care nu o merita oricine pt ca ea cere iubire,se hraneste cu asta,se hraneste din tine si iti storce cu placere fiecare pictura de dragoste pe care o deti,iar pe tine asta te face fericit,si de ce sa infometezi o asemenea femeie cu superficilitatea ta de om simplu? Las-o,ma daruiersc eu,o las sa suga din mine toată iubirea ce i-o port,i-as da si sângele,atat de adânc a intrat,sa il bea pana la ultima picatura si tot ar mai rămâne ceva din care sa se formeze altul in care concentratia dragostei ce o port in mine ar fi mai mare. Ea e dragostea in sine. E fericirea in forma fizica,e fericirea care imi dorme in brate si care își lăsa mâinile superbe pe asterutul patului meu,mâinile alea de care m-am îndrăgostit copilareste. Ea e cea mai frumoasa forma fizica de fericire.Ea e in mine,imi e in atrii,acolo unde tot sângele plin de ea se scurge.

Exista mai multe tipuri de femei in jurul tau. Exista femei de o seara,femei facute pt a fi sotii,mame sau surori. Exista femei care s-au logodit cu profesia,femei timide,altele mai indraznete. Exista femei frumoase de la care nu iti poti dezlipi privirea si pe care le-ai admira ore in sir,dar mai e femeia pe care o cauti tu. Femeia aia pe care sa o ti in brate inainte sa adormi,sa o iei de mana si sa ii simti sufletul…sufletul cald,bun si daruit tie. Femeia care sa te iubeasca pt felul in care ii zambesti,sau sa iti iubeasca mainile care o strang cu atata dorinta. Femeia asta are maini perfecte,perfecte pt ca se imbina prea bine cu ale tale,stii ce zic? Degetele ei par perfecte in parul tau proaspat tuns si noaptea e mai frumoasa pt ca mainile ei iti ating pielea uscata si neingrijita.
Femeia asta merita iubita pana iubirea ta i se scurge prin toti porii..
Femeia asta trebuie sa se numeasca iubita ta…pe care sa o duci pana la stele in fiecare seara.. si cum spunea si Chirila :
Femeia care odata urcata pe tocuri,devine trofeu.

Ti-am dat inima mea sa o tii in mâini. Sa te joci cu ea,sa o intorci pe toate părțile,sa o diseci ca un copil curios ca sa te gasesti pe tine înauntru iar apoi sa o cosi la loc,sa te cosi pe tine înapoi cu fire de regret pentru ca locul tau e acolo,între vene si artere care pulseaza incontinuu sângele in care mi-ai intrat orbeste. Dar nu ai facut asta. Ti-am dat inima mea sa o tii in maini si tot ce ai facut a fost sa o saruti.