Sunt frustrata.
Zau! Nu crezi? Ba da, iti spun sincer, sunt frustrata.
Tot incerc sa cred, incerc sa va inteleg, incerc sa ma adaptez fara sa ma pierd. Nu pot. La fel de sincer – nu pot.
Poate tu crezi ca frumosul poate fi reprezentat de un adevar ciuntit oleaca sau de daruirea incompleta. Eu nu cred. Caut cu incapatanare absolutul iar voi, mai rau decat b0ii, nu intelegeti asta. Ca sunt eu ciudata am auzit. Ca sunt nebuna am auzit. Ca cer prea mult cand toata lumea vrea sa primeasca… ce sa mai zic… Dar stii ce? Recunoaste ca, daca ar fi sa alegi, ai alege pe cineva care spune adevarul total si ti se daruieste absolut.
Tu nu intelegi ca jumatati de masura nu merg? Nu intelegi ca VREAU sa inteleg si, tot incercand, o voi face pana la urma?? Nu intelegi, mai om, ca nu pot si NU VREAU sa renunt la increderea asta oarba ca exista ABSOLUT?
Poate, in alta viata, cineva va intelege si va crede ca totul este creat spre a merge spre curat si spre lumina, spre frumos si spre inalt, spre bine si spre liniste, spre PUR. Voi nu vreti sa intelegeti si se repeta greselile una dupa alta, ca intr-un dans tampit creat de oameni fara picioare. Sunteti ingloditi in tot ceea ce inseamna modern si mizerie, iar eu visez in continuare (da, Doamne, sa fie vesnic visul!) la absoluturi.
E corect, ma, sa-mi inec visul in bratele cuiva care nu-l poate duce? E corect sa ma pierd pe mine – eu, care visez si vreau FRUMOS, ma – pentru a te castiga tu – tu, care vrei si poti frumos pe jumatate, daruire pe jumatate….
Frate, daca vii tu (sau sa zic TU – fara nici un fel de legatura cu vreo religie), tu ala care crede si care incearca, care lupta si care se daruieste, care vrea – ma frate, VREA – eu creez cu tine un univers si-l renastem si pe asta. Nastem mari si munti, nastem lumi intregi spre a inalta pe culmile cele mai curate toate sperantele noastre de bine in concretizare. Pruncim, frate, pana la sfarsitul lumii, care numai de dragul nostru nu va vrea sa vina. Iti imaginezi – ar sta el insusi Domnul cu barbia rezemata-n palme sa ne respire bucuria. Poate atunci el ar zice – uite, mai, asta da RAI.
Si tu – voi – de ce nu vezi, ma? De ce renegi un suflet pe care il poti castiga cu tot ceea ce e material si depinde de el, ca sa castigi mocirla?
Frumosul pleaca mereu, cu un aer infrant, de langa cel ce doreste mai putin frumos sau. Si, in ciuda aerului lui umilit si ciufulit, el reinvie mereu. Nu poti ucide frumosul. El renaste prin sine, pentru ca fiecare strop de roua il cerseste, fiecare raza de soare ii face curte, fiecare frunza il doineste, fiecare ideal il innoieste, fiecare vis il adapa, fiecare atingere curata il infioara si-l renaste.
Maaaaaaaaaaaa, voi muriti urati in urat, noi, fratii, traim frumos in frumosul etern.
Si nu uitati, uratul s-a nascut din frumos si de frumos va muri.
Publicat în Chaotic Soul
Margaritar tomnatic 