Blo GÂND

O călugăriță a ajuns în Kifissia și a luat un taxi pentru a ajunge la mănăstirea Sfântului Mare Mucenic Panteleimon din Pendeli. Taximetristul auzise multe despre starețul Simon [ieromonahul Simon Arvanitis] și a întrebat-o pe călugăriță de ce se duce într-o asemenea pustie.

Ea a răspuns că dorește să se spovedească bătrânului.

Auzind aceasta, taximetristul a fost destul de surprins :

– Ce păcate ai matale, doar ești călugăriță ?

Ea a răspuns că fiecare persoană are păcate.

Nu departe de mănăstire s-a terminat drumul asfaltat și au mers pe un drum de pământ stricat.

Călugărița a spus că va continua pe jos, dar taximetristul a obiectat :

– Nu, mătușă, te voi duce chiar la poarta mănăstirii.

Ajunși la mănăstire, au coborât din mașină. Călugărița l-a invitat pe taximetrist în bucătărie și i-a făcut o cafea.

După mărturisire, ea s-a întors în bucătărie și i-a spus șoferului :

– Dorești să mergi să-l vezi pe stareț, odată ce ești aici? Te vei mărturisi și vei primi binecuvântarea starețului?

Taximetristul a fost de acord. S-a dus la chilia bătrânului, a cerut binecuvântare și i-a dezvăluit unele dintre păcatele sale.

Bătrânul a tăcut.

Taximetristul s-a ridicat, s-a îndreptat spre uşă, a apăsat mânerul, dar uşa nu se deschidea.

– Părinte Simon, ce să fac ? „Nu pot deschide ușa”, se întoarse șoferul de taxi către bătrân.

El a răspuns cu un zâmbet amabil :

– Fiule, nu ți-ai mărturisit toate păcatele, de aceea ușa nu se deschide.

Taximetristul a roșit profund și a fost jenat. Lacrimile îi curgeau din ochi.

S-a întors la stareț și i-a descoperit cu sinceritate toate păcatele sale. Văzând că de data aceasta spovedania a avut loc complet, fără ascundere, bătrânul a rostit o rugăciune de dezlegare asupra lui.

Când taximetristul s-a apropiat de ușă, înainte de a avea timp să apuce mânerul, aceasta s-a deschis singură în fața lui.

Când s-a întors în bucătărie, călugărița l-a întrebat :

– Cum a fost întâlnirea cu starețul ?

– Ce să-ți spun, măicuță ? Ai avut dreptate, e un sfânt”, și i-a povestit tot ce s-a întâmplat în chilia starețului.

Și a adăugat:

– Mulțumesc foarte mult că m-ai sfătuit să mă spovedesc, pentru că acum sufletul meu este liniştit, iar eu mă simt ca un alt om. Când am sosit aici, parcă aveam o sarcină grea pe spate, dar acum simt că am aripi. Sunt gata să zbor de bucurie.

Extras din cartea călugărului Zosima – „Ieromonahul Simon Arvanitis (1901-1988)”

Filed under: Idei, PILDE

Doi îngeri stăteau în CER. Unul dintre ei se odihnea mereu, foarte rar părăsea locul care le era hărăzit…iar celălalt călătorea constant între Dumnezeu și oameni.

Îngerul care stătea tot timpul l-a întrebat pe celălalt înger:

-De ce zbori tot timpul între oameni și Dumnezeu și nu stai deloc să te odihnești?

– Eu duc mesajele de la oameni la Dumnezeu..

acele mesaje care încep cu:

” Doamne Dumnezeule, ajută-mă te rog”.

Dar tu de ce te odihnești atât de mult?

– Și eu duc mesajele de la oameni la Dumnezeu!

Acele mesaje care încep cu:

„Îți mulțumesc, DOAMNE!”.

Filed under: Idei, PILDE

Am întâlnit acum câțiva ani în Rusia un preot în vârstă care petrecuse 36 de ani în închisori și lagăre de concentrare. El stătea în fața mea, cu ochii strălucind de bucurie și recunoștință și mi-a spus:

– „Îți dai seama, îți poți imagina cât de infinit de bun a fost Dumnezeu cu mine?

Autoritățile sovietice nu au permis prezența preoților nici în închisori, nici în lagăre; dar El mă alege pe mine, un preot tânăr, fără experiență și mă trimite mai întâi la închisoare și apoi în lagăr… ca acolo să am grijă de oile lui pierdute”.

Nu era în acest preot decât recunoștință și bucurie. Și acea bucurie, acel fel de recunoștință față de istoria vieții sale era cu adevărat o revărsare a Duhului Sfânt. Martirii erau fragili, la fel de fragili ca și noi, dar s-au lăsat în mâna lui Dumnezeu și au trăit și au murit în puterea Duhului. Avem și noi nevoie de această putere.

– (Metropolitan Anthony Bloom, Sermon on Holy Spirit, July 15, 1985).

Filed under: Idei, PILDE