Răspunsul CNA la reclamația mea împotriva ProTV. ProTV a schimbat articolul său de pe internet ca să ascundă dezinformarea făcută

După ce a murit Ion Iliescu am explicat, în articolul „A murit Ion Iliescu. Ideile sale sînt continuate de actuala guvernare” (linc), dezinformarea făcută de scîrboasa mass medie bucureșteană care pretindea că Ion Iliescu ar fi fost coleg la Moscova cu Mihail Gorbaciov. Am dat ca exemplu o emisiune a ProTV în care s-a afirmat că Ion Iliescu a studiat „la Moscova la Institutul Energetic. Acolo a fost coleg cu Mihail Gorbaciov” (linc – webarchive).

Că Ion Iliescu a studiat la Moscova e un fapt cunoscut, dar că a fost coleg acolo cu Mihail Gorbaciov e o minciună sfruntată, iar faptul că a fost deseori repetată în presa românească nu schimbă caracterul acesteia de minciună. Atît Ion Iliescu cît și Mihail Gorbaciov au tăgăduit faptul că s-ar fi cunoscut înainte de 1989, iar Gorbaciov a studiat în cu totul alt domeniu decît energetica. Moscova este un oraș uriaș, avea milioane de locuitori și pe vremea studiilor lui Ion Iliescu. Eu am studiat inginerie la Timișoara, oraș mult mai mic decît Moscova și cu un număr mult mai mic de studenți, dar nu m-am considerat niciodată coleg cu cineva care în aceeași perioadă a studiat dreptul sau literele. Contactele între studenți din facultăți diferite erau limitate și la Timișoara, cu atît mai mult la Moscova. De aceea este o absurditate să afirmi că Ion Iliescu și Mihail Gorbaciov au fost colegi, doar pentru că în aceeași perioadă au fost studenți la Moscova, la facultăți cu profile complet diferite. Citește în continuare „Răspunsul CNA la reclamația mea împotriva ProTV. ProTV a schimbat articolul său de pe internet ca să ascundă dezinformarea făcută” →

Întîmpinarea ISPRI la procesul meu cu Nicolae Țîbrigan

Actualizare 10 ianuarie 2026: Corecții ortografice și am adăugat fotografie document din dosar în care Poșta confirmă că mi-a înmînat întîmpinările din apel după ședința de judecată.

Am prezentat deja cititorilor recursul meu din procesul cu Nicolae Țîbrigan:

Recursul meu în procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI. „Instanța în mod greșit apreciază că pîrîtul Țîbrigan Nicolae ar fi acționat cu bună credință la scrierea articolului său și că ar fi avut o minimă bază faptică pentru afirmațiile făcute”

Prezint acum și argumentele părții adverse – Institutul de Studii Politice și Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI). ISPRI este parte în proces în calitate de angajator a lui Nicolae Țîbrigan, care a scris articolul „STOP FALS CORONAVIRUS! Cei „12 apostoli” ai dezinformării despre coronavirus au ajuns și în România” (linc). În articolul respectiv fusesem nominalizat ca persoană implicată în dezinformarea legată de covid, ca urmare a faptului că tălmăcisem în românește și publicasem pe youtube un interviu al microbiologului Sucharit Bhakdi care critica măsurile luate sub pretext de combatere a covidului. În urma articolului lui Țîbrigan și a îndemnului fățiș exprimat în articol ca să se raporteze la youtube ca dezinformare/înșelăciune acea filmare cu Sucharit Bhakdi a fost ștearsă de pe canalul meu youtube. Vedeți articolele anterioare legate de această problemă:

– Dr. Sucharit Bhakdi (Germania) despre isteria coronavirusului: Măsurile sînt absurde și primejdioase. Concetățenii noștri bătrîni au tot dreptul să fie făcute eforturi pentru prelungirea vieții lor. Contactele sociale, evenimentele sociale, teatrul, muzica, călătoriile, vacanțele, sportul, toate acestea îi ajută să-și prelungească viața. Speranța de viață a milioane de oameni e scurtată cu măsurile anticoronavirus (video)
– LARICS mă citează ca fiind printre „apostolii dezinformării” legate de covid-19 și cere cenzurarea interviului cu profesor Sucharit Bhakdi încărcat de mine pe youtube
– Acțiune în justiție împotriva lui Nicolae Țîbrigan și a Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „I. C. Brătianu” al Academiei Române
– Procesul cu Nicolae Țîbrigan de la LARICS. Concluziile mele scrise. Pronunțarea a fost amînată pentru 11 iulie
– Judecătoria sectorului 6 București a respins cererea mea de despăgubiri în procesul cu Nicolae Țîbrigan
– Sentința Judecătoriei sectorului 6 în procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI: „Pîrîtul, prin afirmaţiile sale, s-a plasat în cadrul limitelor admisibile ale libertăţii sale de exprimare”
– Apelul meu în procesul cu Țîbrigan și ISPRI
– Tribunalul București respinge apelul meu din procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI. Notele scrise depuse de mine la dosar
– Hotărîrea Tribunalului București în procesul meu cu Țîbrigan și ISPRI: „În cazul în care discursul se încadrează în categoria judecăţilor de valoare nu este necesară demonstrarea acestora”

Întîmpinarea ISPRI e iscălită de directorul Cătălin Avramescu, care i-a luat locul lui Dan Dungaciu la conducerea institutului, domnul Dungaciu, care era șeful ISPRI și în 2020 cînd apăruse articolul lui Țîbrigan care face obiectul procesului, și în 2023 cînd a începus acest proces, devenind între timp politician AUR (linc).

Cãtre,
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI
Secția a IV-a civilă
Splaiul Independenței nr.5, București
Dosar nr. 6175/303/2023

DOMNULE PRESEDINTE,

Subscrisa, Institutul de Ştiințe Politice şi Relații Internaționale „Ion I. C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI), cu sediul in Municipiul București bd. luliu Maniu nr.1-3, corp A, et.7, sector 6, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Academiei Române, având CIF: 14524129, în calitate de intimat-pârât în dosarul nr.6175/303/2023 de pe rolul Curții de Apel Bucureşti, reprezentantă legal de director, dl. Avramescu Cătălin, depun prezenta

ÎNTÂMPINARE Citește în continuare „Întîmpinarea ISPRI la procesul meu cu Nicolae Țîbrigan” →

Recursul meu în procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI. „Instanța în mod greșit apreciază că pîrîtul Țîbrigan Nicolae ar fi acționat cu bună credință la scrierea articolului său și că ar fi avut o minimă bază faptică pentru afirmațiile făcute”

Cu privire la procesul dintre mine și Nicolae Țîbrigan, legat de articolul acestuia  „STOP FALS CORONAVIRUS! Cei „12 apostoli” ai dezinformării despre coronavirus au ajuns și în România” (linc), am mai informat cititorii. În articol domnul Țîbrigan mă nominalizase și pe mine ca persoană implicată în dezinformarea legată de covid, ca urmare a faptului că tălmăcisem în românește și publicasem pe youtube un interviu al microbiologului Sucharit Bhakdi care critica măsurile luate sub pretext de combatere a covidului. În urma articolului lui Țîbrigan și a îndemnului fățiș exprimat în articol ca să se raporteze la youtube ca dezinformare/scam acea filmare cu Sucharit Bhakdi a fost ștearsă de pe canalul meu youtube. Vedeți articolele anterioare legate de această problemă:

– Dr. Sucharit Bhakdi (Germania) despre isteria coronavirusului: Măsurile sînt absurde și primejdioase. Concetățenii noștri bătrîni au tot dreptul să fie făcute eforturi pentru prelungirea vieții lor. Contactele sociale, evenimentele sociale, teatrul, muzica, călătoriile, vacanțele, sportul, toate acestea îi ajută să-și prelungească viața. Speranța de viață a milioane de oameni e scurtată cu măsurile anticoronavirus (video)
– LARICS mă citează ca fiind printre „apostolii dezinformării” legate de covid-19 și cere cenzurarea interviului cu profesor Sucharit Bhakdi încărcat de mine pe youtube
– Acțiune în justiție împotriva lui Nicolae Țîbrigan și a Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale „I. C. Brătianu” al Academiei Române
– Procesul cu Nicolae Țîbrigan de la LARICS. Concluziile mele scrise. Pronunțarea a fost amînată pentru 11 iulie
– Judecătoria sectorului 6 București a respins cererea mea de despăgubiri în procesul cu Nicolae Țîbrigan
– Sentința Judecătoriei sectorului 6 în procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI: „Pîrîtul, prin afirmaţiile sale, s-a plasat în cadrul limitelor admisibile ale libertăţii sale de exprimare”
– Apelul meu în procesul cu Țîbrigan și ISPRI
– Tribunalul București respinge apelul meu din procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI. Notele scrise depuse de mine la dosar

În octombrie 2025 am publicat pe blog hotărîrea Tribunalului București, care mi-a respins cererea, cu întreaga ei motivare:

Hotărîrea Tribunalului București în procesul meu cu Țîbrigan și ISPRI: „În cazul în care discursul se încadrează în categoria judecăţilor de valoare nu este necesară demonstrarea acestora”

Am formulat recurs față de această hotărîre, pe care-l prezint acum și cititorilor blogului:

Tribunalul București – secția a III-a civilă
Dosar 6175/303/2023

Domnule președinte

Subsemnatul, Mioc Marius Remus, domiciliat în (…), în contradictoriu cu Țîbrigan Nicolae, domiciliat în (…) și Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale Ion I. C. Brătianu al Academiei Române, cu sediul în București, bd. Iuliu Maniu nr. 1-3, corp A, etaj 7, sector 6,
în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 cod procedură civilă declar

RECURS

față de Decizia civilă nr. 1307 din 6 mai 2025 a Tribunalului București și Sentința civilă nr. 6307 din 11 iulie 2024, pronunțate în acest dosar. Citește în continuare „Recursul meu în procesul cu Nicolae Țîbrigan și ISPRI. „Instanța în mod greșit apreciază că pîrîtul Țîbrigan Nicolae ar fi acționat cu bună credință la scrierea articolului său și că ar fi avut o minimă bază faptică pentru afirmațiile făcute”” →

50 de milioane de euro pentru Ucraina nu pot justifica creșterile de impozite

România va plăti 50 de milioane de euro pentru apărarea Ucrainei, anunță Mediafax în 30 decembrie 2025 (linc). Este vorba de contribuția României la planul de cumpărare de armament pentru Ucraina, plan la care contribuie mai multe țări. Pe rețele sociale au apărut mai multe reacții pline de indignare precum că datorită acestor cheltuieli s-a ajuns în situația să crească impozitele în România.

Pentru omul de rînd 50 de milioane de euro (vreo 260 milioane lei) este o sumă uriașă, dar această impresie aparține unor persoane care nu înțeleg ce înseamnă bugetul unei țări precum România. Sîntem vreo 20 de milioane de cetățeni români, adică 50 milioane de euro înseamnă vreo 2 euro jumate pentru fiecare cetățean. Nu de aici a apărut creșterea impozitelor. Cheltuielile cu dobînzile plătite de la bugetul statului au însemnat, în primele 11 luni ale anului 2025, 48,8 miliarde lei (linc), și pe întreg anul 2025 se estimează că vor fi de vreo 55 miliarde. De vreo 200 de ori mai mult decît cheltuiala cu Ucraina. Cu refugiații din Ucraina cred că la ora actuală România mai mult încasează decît cheltuie, căci mulți dintre cei care au rămas în România s-au angajat și plătesc impozite statului român. Și, contrar unor păreri care circulă, diferite servicii care s-au făcut unor firme ucrainene s-au făcut pe bani, nu gratis, fiind o oportunitate de profit pentru firme românești. De pildă, portul Constanța a înregistrat profit record în 2024 (linc), inclusiv ca urmare a afacerilor cu Ucraina. Citește în continuare „50 de milioane de euro pentru Ucraina nu pot justifica creșterile de impozite” →

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (27). Dispozitivul

Ultima parte a rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (26). Latura civilă. 4483 părți civile. Cei vătămați înainte de 22 decembrie 1989 excluși, dar au calea procesului civil

În acest fragment este prezentată concluzia rechizitoriului: trimiterea în judecată a celor 3 inculpați (Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus) și clasarea cauzei față de alte persoane. Pentru fapte săvîrșite pînă în 22 decembrie 1989 (adică nu includ perioada luptei cu așa-zișii teroriști) se clasează cauza de săvîrșire de infracțiuni contra umanității față de Nicolae Ceaușescu, Iulian Vlad și Tudor Postelnicu pe motiv de autoritate de lucru judecat și față de Vasile Milea pe motiv că a intervenit moartea acestuia. Se lămurește astfel că Parchetul îl consideră și pe Vasile Milea, care a fost declarat erou și încă mai există străzi care-i poartă numele în diferite orașe românești, drept vinovat de infracțiuni contra umanității, dar nu-l poate trimite în judecată doar fiindcă murise. Legat de faptele din intervalul 22-31 decembrie 1989, adică diversiunea cu „teroriștii”, se clasează cauza, pe motiv de moarte a suspecților, față de Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), Victor Atanasie Stănculescu, Nicolae Militaru, Nicolae Eftimescu (fost șef al direcției Operații din Marele Stat Major, pentru conduite din intervalul 17-31 decembrie 1989, deci Parchetul îl consideră suspect și pentru fapte anterioare lui 22 decembrie), Ion Hortopan (deasemeni fapte din perioada 17-31 decembrie 1989), Silviu Brucan (membru CFSN). Cu privire la Mircea Mocanu (fost șef al Comandamentului Apărării Antiaeriene a Teritoriului), Ștefan Dinu (fost șef al Direcției de Informații a Armatei), Teodor Brateș (crainic TVR), Petre Roman (fost primministru FSN) și Ioan Toma (fost ministru al tineretului comunist) cauza e clasată fiindcă nu există dovezi concludente ale vinovăției acestora. Se mai clasează un mare număr de plîngeri penale ale unor terțe persoane care n-au prezentat dovezi pentru cele reclamate. Se disjunge cauza cu privire la distrugerile de bunuri de patrimoniu de la Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară cît și cea cu privire la doborîrea unui avion Tarom în 28 decembrie 1989 (caz despre care am scris: 28 decembrie 1989 – doborîrea avionului Bucureşti-Belgrad care avea un singur pasager: reporterul englez Ian Parry – linc). Se dă o listă de 96 de martori care să fie citați, cu mențiunea că audierile acestora la Parchet au fost înregistrate și sînt puse la dispoziția instanței pe un hard disc. Un material cu valoare istorică, care nu trebuie să se piardă. Unii dintre martori sînt acum morți, cum ar fi Ion Caramitru și Mihail Ispas.

După părerea mea, diversiunea cu teroriștii au avut interes s-o facă cei care săvîrșiseră crime și înainte de 22 decembrie 1989, căci scopul principal al diversiunii a fost acoperirea crimelor din perioada 17-22 decembrie 1989, iar vinovăția lui Ion Iliescu e că a acceptat această diversiune pentru că cei care au făcut-o l-au ajutat să preia puterea. Am îndoieli asupra vinovăției lui Nicolae Militaru, care nu a fost implicat în acțiunile de pînă în 22 decembrie 1989 și nu cred că a avut control efectiv al operațiunilor în seara de 22 cînd a început diversiunea cu teroriștii. Cred că abia după ce Militaru a rechemat din rezervă o mulțime de oameni de-ai săi de încredere a avut el controlul real al armatei, dar pînă atunci tot Stănculescu, Gușă și alți generali ceaușiști (unii menționați în rechizitoriu: Eftimescu, Hortopan, Iosif Rus, Mircea Mocanu) trăgeau sforile. După rechemările din rezervă făcute de Militaru lupte cu „teroriștii” n-au mai prea fost. Militaru a murit mai repede după revoluție, nu s-a mai putut apăra și a devenit țap ispășitor convenabil pentru toți cei implicați în diversiune. Ei au continuat diversiunea armată începută în 22 decembrie 1989 printr-o diversiune propagandistică în presă (acoperirea adevărului despre revoluție printr-un potop de minciuni, cum scriam în 1990 – linc), și una din liniile directoare ale campaniei propagandistice a fost „poporul cere o explicație despre cine au fost teroriștii, hai să livrăm explicația că mortul Militaru e de vină”. Observ că despre primministrul FSN Petre Roman se concluzionează că nu sînt dovezi concludente de vinovăție, dar viceprimministrul FSN Gelu Voican Voiculescu e considerat vinovat în calitate de factor decizional al CFSN. Nu știu dacă viceprimministrul era mai decizional decît primministrul. Probabil a cîntărit implicarea personală a lui Gelu Voican Voiculescu în procesul soților Ceaușescu. Acel proces a avut scopul de a elimina un martor incomod pentru crimele din perioada 17-22 decembrie 1989, căci Nicolae Ceaușescu știa exact cine a săvîrșit acele crime la porunca sa și Victor Stănculescu nu voia să-i dea posibilitatea să vorbească. Este de discutat în ce măsură Gelu Voican Voiculescu era conștient de scopul procesului Ceaușeștilor ori a fost el însuși manipulat de conducători din armată. Din spusele Rodicăi Giura, care înființase Comisia Guvernamentală de Anchetă din 1990 care cerceta crimele din Timișoara, în acel an Voican Voiculescu a dat un comunicat fals pentru a ascunde vinovăția lui Mihai Chițac, care era ministru în guvernul FSN (vezi Istoria comisiei guvernamentale din 1990, care a propus trimiterea în judecată a lui Stănculescu şi Chiţac – linc).

Dispozitivul Citește în continuare „Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (27). Dispozitivul” →

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (26). Latura civilă. 4483 părți civile. Cei vătămați înainte de 22 decembrie 1989 excluși, dar au calea procesului civil

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală

În acest capitol se vorbește despre latura civilă a cauzei. 4483 de persoane (inclusiv moștenitori ai persoanelor vătămate) s-au constituit părți civile pentru vătămări suferite în perioada 22-31 decembrie 1989. Cei care au suferit vătămări înainte de 22 decembrie 1989 nu sînt incluși, căci dosarul privește doar fapte începînd cu data de 22 decembrie 1989, dar aceștia au dreptul de a cere despăgubiri pe calea unor procese civile.

G. LATURA CIVILĂ Citește în continuare „Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (26). Latura civilă. 4483 părți civile. Cei vătămați înainte de 22 decembrie 1989 excluși, dar au calea procesului civil” →

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați

În acest capitol se explică parcursul procedural al dosarului, care a trecut prin mai multe faze de cercetare, disjungere a unor fapte, încetare a urmăririi penale față de anumite persoane pentru diferite motive (prescriere, moarte a învinuiților, existență de hotărîri judecătorești cu autoritate de lucru judecat, inexistența faptelor ori neprevederea faptelor în legea penală, amnistie), rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, reluarea urmăririi penale, infirmări de rezoluții, schimbări de încadrări juridice, declinări de competență.

F. DATE REFERITOARE LA URMĂRIREA PENALĂ Citește în continuare „Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (25). Date referitoare la urmărirea penală” →

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor

În acest fragment se vorbește felul cum s-au comportat la anchetă cei 3 inculpați. Ion Iliescu și Gelu Voican-Voiculescu nu au vrut să dea nici un fel de declarații, în timp ce generalul Iosif Rus a dat declarații tăgăduind că ar fi dat anumite ordine de care e învinuit și invocînd ordine primite de la vîrful comenzii militare a M.Ap.N. (generalii Nicolae Eftimescu și Nicolae Militaru). Dar, afirmă Parchetul „apărările formulate nu au fost în stare să răstoarne probele de vinovăție existente”.

E. DATE REFERITOARE LA INCULPAŢI Citește în continuare „Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (24). Date referitoare la inculpați” →

Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor

Continui prezentarea rechizitoriului din dosarul revoluției făcut de procurorul Cătălin Ranco Pițu. Fragmentele anterioare prezentate cu comentarii:
– Rechizitoriul din „dosarul revoluției” (1). Inculpații, suspecții și obiectul cauzei
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (2). Considerații generale. Contextul intern și internațional
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (3). Constituirea grupului dizident Iliescu
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (4). Timișoara – autoritate de lucru judecat
– Rechizitoriul în dosarul revoluției (5). Mitingul din data de 21 decembrie. Represiunea din noaptea de 21/22 decembrie 1989. Baricada
– Rechizitoriul în procesul revoluției (6). Dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989. Sinuciderea ministrului apărării. Numirea în funcţia de ministru al apărării a gl.lt. Stănculescu Atanasie Victor. Părăsirea sediului CC al PCR de către cuplul prezidenţial Ceauşescu
– Rechizitoriul în procesul revoluției (7). Principalele evenimente desfăşurate în intervalul orar 12:06 -16:00 din data de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în procesul revoluției (8). Revoluția în orașele României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (9). Preluarea puterii de către CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (10). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Introducere. Inducerea în eroare executată în mod direct de către conducerea CFSN
– Rechizitoriul în procesul revoluției (11). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Efectele psihozei şi divizării (tehnici ale dezinformării) – resimţite la nivelul întregii populaţii a României
– Rechizitoriul în procesul revoluției (12). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare coordonată și exercitată de vîrfurile de comandă militară ale M.Ap.N. Acceptarea de către factorii politici de decizie ai CFSN. Gelu Voican Voiculescu (1994): „Lui Iliescu i s-au pus condiţii, să şteargă cu buretele ce a fost la Timişoara şi ce a fost în 21 şi 22 decembrie”… „Probatoriul administrat nu a evidenţiat existenţa unei implicări armate străine pe teritoriul României în timpul Revoluţiei”
– Rechizitoriul în procesul revoluției (13). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Inducerea în eroare prin intermediul mass-media
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (14). Inducerea în eroare (dezinformarea și diversiunea). Diversiunea radio-electronică – componentă a inducerii în eroare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (15). Cazul Otopeni. Conduita inculpatului Rus Iosif – Şeful Aviaţiei Militare
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (16). Execuția fostului președinte Ceaușescu Nicolae
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (17). Clasarea cauzei față de anumiți făptuitori, bănuiți și părți civile. Disjungerea cauzei legată de avionul prăbușit în 28 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (18). Solicitarea intervenției militare din partea URSS
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (19). Ascunderea filosovietismului noii puteri
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (20). Lipsirea de libertate a unor persoane, începînd cu după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (21). Problema „ teroriştilor” din decembrie 1989
– Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (22). Mijloacele de probă

În acest fragment, întîi se face un expozeu cu privire la infracțiunile contra umanității, pentru a se arăta că infracțiunile atribuite inculpaților erau prevăzute în vechiul cod penal valabil în 1989 și se află și în noul cod penal, astfel că există o continuitate a incriminării faptelor care îngăduie tragerea la răspundere penală. Apoi se individualizează vina fiecăruia din cei 3 inculpați. În cazul generalului Iosif Rus, comandant al aviației miliare, acesta este considerat vinovat de cazul de la aeroportul Otopeni în care au murit 48 de persoane și alte 15 au fost rănite. Deasemeni se arată că a dat personal ordine diversioniste prin care a contribuit la agravarea psihozei teroriste, care a contribuit la restul de 805 persoane ucise și 2142 rănite în acea perioadă. În cazul lui Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu, li se incriminează că au dezinformat prin mass-media (Ion Iliescu în mod direct prin apariții televizate și comunicate de presă), au participat la dezinformarea și diversiunea exercitate pentru executarea cuplului Ceaușescu și au acceptat și asumat inducerea în eroare săvîrșită de unele cadre cu funcții de conducere în M.Ap.N. fără a interveni pentru stoparea ei. Aici e o nuanță interesantă în rechizitoriu – se spune că inducerea în eroare nu a fost făcută de Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu ci de cadre de conducere din M.Ap.N., dar Iliescu și Voican Voiculescu sînt vinovați că au acceptat-o, și-au asumat-o și n-au intervenit pentru stoparea ei. Sînt aduse argumente din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, ratificat de România, conform cărora șefii militari și alți superiori ierarhici răspund penal pentru crime săvîrșite de forțele de sub controlul lor și dacă au luat decizia conștientă de a nu acționa pentru împiedicarea acelor crime.

D. ÎNCADRAREA JURIDICĂ Citește în continuare „Rechizitoriul în „dosarul revoluției” (23). Încadrarea juridică a faptelor” →