Si ce daca

29 iulie 2010

Sa speri fara s-ajungi sa ceri,
Sa cauti fara sa iscodesti,
Sa lupti fara-a rani pe altul…
Si ce daca te ranesti?

Sa poti zimbi cind gindu-ti plinge,
Sa cinti atunci cind n-ai putere,
Sa dai cind altu-are nevoie…
Si ce daca n-ai avere?

Sa mergi cind altii-ti pun oprelisti,
Sa taci cind te simti miniat
Sa ierti pe cei ce ti-au gresit…
Si ce daca n-ai uitat?

S-acorzi mereu a doua sansa
Sa uiti de ce te-ai suparat,
Sa ii duci flori iubitei tale…
Si ce daca v-ati certat?

Sa fii cald cind lumea-i rece
Sa-i tii aproape pe parinti,
Caci uite, vremea asta trece…
Si ce daca tu nu simti?

Lily cea cu vino-ncoace

16 mai 2010

Are Marilyn Manson o pisica, Lily ii zice. Cind am aflat asta m-am gindit ca n-as vrea sa fiu in pielea ei, dar iata ce spune MM despre ea:

 She’s a real bitch. I love her, actually. She’s got more tits than my girlfriend. I can’t say they’re better, there’s just more of them.

I think everybody wants to be have a cat. I got 2. So I guess that makes 14 tits in this house. Damn, I never put it this way :))

Jos basescu?? da’ de ce????

12 mai 2010

Cind scriu aceste rinduri, la Cotroceni se striga de zor: jos basescu, jos boc. Dar de ce am face asta?? De ce naiba nu i-ati dat jos atunci cind ati putut? Hai sa nu raspund la aceasta intrebare, ca multi se vor simti prost(i).

Ce ar fi daca…

3 mai 2010

un asteroid de 500 km ar lovi pamintul.

Puterea lui dumnezeu

30 aprilie 2010

Menajera blocului unde stau ai mei e o femeie pe la 60 de ani, catza, vorbeste cu tine de fiecare data cind te prinde si stie tot ce misca in bloc: cine vinde, cine cumpara, cine pleaca, cine naste, cine moare, cine se cearta.

Azi era la lift si era foarte doritoare de vorba, nici nu mi-a raspuns la buna ziua ca a inceput sa-mi turuie: e o pisicuta aici in spate, a facut pui! Are 3 pui si nea Nelu de la 1 m-a pus sa-i omor ca zice ca ii vede sub geam si il enerveaza. Zice sa-i bag in apa sa-i inec. Eu ce sa fac? Parca mi-e mila de ei dar daca nu-i omor se supara nea Nelu. Ce sa fac?

In ochii bolinzi se citea nedumerirea. Femeia traia o dilema reala, i se ceruse sa faca ceva si e obisnuita sa execute ce i se spune. pe de alta parte, cred ca nu prea vroia sa omoare pisoii cu mina ei, ca  iti trebuie ceva de satrap in tine ca sa iei cu singe rece viata cuiva.

Am zimbit ca s-o linistesc si i-am spus pe un ton calm: Credeti in dumnezeu? Raspunsul a venit ca un glonte, rapid si definitiv: DA!  Si credeti ca dumnezeu v-ar ierta daca ati lua viata unui suflet, in felul asta?

Femeia si-a facut cruce, a inceput sa se bilbiie si sa dea ochii peste cap. Doamne, doamne, ce era sa fac! Cum sa fac asa ceva??? Doamne, iarta-ma!  Dupa care s-a uitat la mine cu recunostinta omului scapat de angoasa: n-are decit sa se supere nea Nelu pe mine, nu imi fac pacat cu pisoii aia! Ma vede dumnezeu, vorba dumitale si imi fac pacate degeaba!

Acum e rindul meu sa am o nedumerire: sa ma simt prost ca am manipulat pe cineva profitind de prostia acesteia, sau sa ma simt bine ca am salvat de la moarte niste suflete pentru care noi, oamenii, suntem dumnezei? Fiind la alegerea mea, am optat pentru a doua varianta.

You don’t own me

15 aprilie 2010

Ma plimbam pe youtube cind am dat peste ea. Melodie veche, o stiam, dar n-o mai ascultasem de multa vreme. In varianta originala mi-a zis cineva ca o cinta Leslie Gore. Eu am gasit varianta Blow Monkeys si mi-a placut. Parca am scris-o eu, asa m-am simtit reascultind-o.

Oamenii traiesc cu falsa impresie ca isi apartin unii altora. Sau poate nu stiu sa traiasca altfel? Intr-adevar uneori propria greutate poate fi coplesitoare si simti nevoia sa te sprijini de celalalt, iar ca sa fii sigur ca e linga tine il priponesti cumva.

Am auzit de atitea ori ca intr-o relatie amindoi „trebuie sa traga la aceeasi caruta”. Intre 2 boi care trag cu sirg la o caruta si 2 pasari care zboara in tandem, dar fiecare in ritmul ei…voi alege intotdeauna pasarile. Ca de boi e plina lumea.

So what?!

11 aprilie 2010

Ar trebui sa incercati asta: de cite ori va displace ceva, sa spuneti in sinea voastra:  So what?!

Cind pierzi metroul (cei care circulati cu asa ceva)…tocmai termini de coborit scarile si se anunta ca se inchid usile. Esti in intirziere? So what?! L-ai pierdut oricum, urmatorul vine peste 10 minute, asa ca ia un loc, da un mesaj frumos cuiva, citeste citeva pagini dintr-o carte.

Cineva se baga in fata ta la coada, la magazin. Astepti de minute bune si fufa asta sau magarul ala s-a furisat inaintea ta. So what?! Va iesi pe usa magazinului cu 5 minute mai devreme. Tu ai timp sa-ti amintesti daca n-ai uitat sa iei ceva.

Ai aflat ca cineva de la job te sapa din greu.  Da, vor exista peste tot bisericute care te vor birfi cind se duc la tigara. So what?! Nu exista publicitate negativa!

Te-ai certat cu jumatatea ta. Daca e intr-adevar jumatatea, va veti impaca. Daca nu, nu. So what?!

Cineva iti vorbeste urit, desi nu meriti. Daca e cineva la care tii, intrebi de ce a facut-o. Daca e cineva care nu conteaza, treci mai depate fluierind: so fucking what?!

Timpul nu se opreste in loc pentru nimeni si nimic. Decit sa il pierzi consumindu-te pentru nimicuri, mai bine te asezi comod, zimbesti si te intrebi: what’s next?

Tired of..

30 martie 2010

m-am saturat de toti cei care vorbesc doar ca sa-si dezmorteasca gura si spun chestii care nu intereseaza  pe nimeni, nici macar pe ei. de cei care cauta nod in papura, fie el si unul mic, numai sa aiba ce sa arate cu degetul. de toti susotitorii care n-au cojones sa-ti spuna in fata ceea ce le spun altora pe la spatele tau. de cei care jignesc din invidie, fiindca ei nu sunt in stare sa faca ce-ai facut tu, dar sunt in stare sa te judece, ca ce pana lor, e democratie! de aia care se dau prieteni buni doar din interes, iar cind interesul nu le iese se dau la fund, de unde au si venit. de cei care se inconjoara de oameni mediocri din teama de a nu mai fi ei cei mai buni. de oamenii excesiv de orgoliosi, pentru care periatul si pupatul in fund e fundamentul unei ‘comunicari’ eficiente. si in general de toti prostii de care ma lovesc din plin, in fiecare zi, ca daca n-ar fi nu s-ar mai povesti.

 

Believe in you

5 martie 2010

Exista cel putin un moment in viata fiecaruia, cind in goana asta nebuna dupa….chiar asa, dupa ce?…te impiedici si cazi. Sau nici macar nu te impiedici, cazi pur si simplu, te trezesti la pamint si nu stii ce sa faci mai intii: sa te feresti de ceilalti care continua sa alerge, ocolindu-te…sau sa infrunti durerea si sa incerci sa te ridici?

Oamenii care cad sunt ignorati de restul. Rareori se opreste cineva sa te intrebe de ce ai cazut sau daca ai nevoie de o mina de ajutor. Oamenii care cad se marginalizeaza singuri: se retrag din calea multimii si se considera vinovati ca n-au putut tine pasul cu lumea. Ce nu realizeaza ei e ca fiecare cadere le da ragazul de a privi in jur. De a trage aer in piept, de a observa ceea ce altfel n-ar fi vazut din cauza vitezei. Ceva ce au ignorat inainte. Fiecare cadere ne face mai umani si mai receptivi la durerea altora. Ne invata ca nu suntem supereroi si ca greselile facute au rolul de a ne ajuta sa evoluam.

Oamenii care cad n-au nevoie de prea multe lucruri, ca sa se ridice. Nici de mina intinsa, nici de sustinere. E de ajuns ca cineva sa se opreasca pret de un minut, atit cit e nevoie pentru a-i sopti la ureche: eu cred in tine. Ati fi uimiti sa aflati cit de mult conteaza, cind tu ai renuntat de mult sa mai crezi.

Primavara, in sfirsit!

1 martie 2010

Mi-era dor rau de primavara. O asteptam ca si cind…Stiu ca vor mai fi zile urite, reci, cu ploaie…dar una peste alta, e 1 martie 🙂 Si a inceput sa miroasa a zambile si frezii pe strazi, copacelul meu din ghiveciul de la geam are muguri, pot sta cu geamul deschis fara sa tremur de frig. Ce sa mai, sunt bucuroasa 🙂 Sa aveti si voi o primavara senina!

 


Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe