in aceasta vara, am pierdut o prietenie. Trebuia sa fie un concediu frumos, camping si vizitat locuri noi pana in Alaska, impreuna cu o pereche de prieteni. Pana am ajuns in Alaska, relatiile de prietenie s-au tensionat…nu stiu exact daca vom mai putea fi vreodata prieteni dar cum am fost clar nu va mai fi. Am decis in Alaska sa ne despartim calatoria noastra de cea a prieteniilor nostri. Eu am fost aceea care a spus vestea. Noi urmand sa mai stam o zi, iar apoi sa ne intoarcem usor spre casa; iar ei si-au continuat saptamana in Yukon. A plouat, asa ca drumul spre casa l-am facut in 2 zile, il planuisem pe 4 zile.

A trebuit sa aleg intre fericirea sotului, care se simtea din ce in ce mai nefericit si stresat in prezenta prieteniilor nostri si posibilitatea de a rani sentimentele prieteniilor nostri.

Prietenul nostru s-a suparat, o sapt. nu a vorbit deloc cu noi, nu ne-am mai vazut, scris sau nimic, el a spus ca ii va trece eventual.

Eu stiu in interiorul meu ca nu vom mai fi preteni. Intai toate resentimentele trebuie sa se aseze, sa se puna un pic de praf peste, iar apoi cine stie poate putem sa ne apropiem din nou, dar la fel nu va mai fi niciodata. Plus ne-am spus ca nu mai vrem sa calatorim, sa ne facem concedii impreuna.

Doare al naibi stiind ca am ranit, ca am dezamagit, ca am pierdut o prietenie, dar nu am avut incotro…Intodeauna am fost tipul care a ales familia si armonia ei in detrimentul altor persoane si cred ca astea sunt valoriile familiei, sa stai alaturi de ei, sa ii susti si sa le faci viata mai usoara.

Timpul trebuie lasat sa lucreze si incet incet durerea pierderii se va atenua, iar o alta prietenie ii va lua locul.

Fiica mea cea mare, Cati, doreste sa faca scoala de pilotaj. Anul trecut a terminat liceul iar acum doreste sa faca pasul. La inceput a facut o programare la o scoala din alt oras pentru un zbor unde e lasata sa controleze elicopterul. A venit innebunita de ideea de a zbura. Apoi a decis sa verifice si alte scoli din BC.

Asa a ajuns sa isi ia o sapt. libera si sa mearga pe insula. Are un prieten care s-a mutat inapoi in Nanaimo asa ca a fost fericita ca nu va fi singura. A fost si a explorat Nanaimo, Victoria. S-a interesat de chiri, a gasit ceva in Duncan la 700$ pe luna. Intentioneaza sa si lucreze cat timp face scoala. A ramas cu inima la Victoria.

Ii este frica inca sa recunoasca cu voce tare, dar mi-a zis ca inima ei a decis unde vrea sa mearga. Incercam sa o incurajam sa nu ii fie teama sa viseze, sa mearga inainte si daca nu merge asta e, are unde veni, dar sa nu renunte la visul ei. II spunem ca pentru noi conteaza f mult sa fie fericita, sa faca ceea ce doreste, ca vom incerca sa o ajutam cat putem. Sper sa aiba curajul si sa faca mutarea pe care o doreste inima ei.

E timpul sa o las sa zboare, sa o ajut sa fie f. emotionata si sa inceapa sa isi faca planul.

Abia astept sa particip la urmatorul capitol din viata fiicei mele.

Acum doua zile, vine sotul de la munca si imi spune” da-mi un jagger”. Hm…. oare ce s-a intamplat…Apoi imi spune „am cazut de pe rampa truck-ului cu quad-ul incercand sa il pus sus”..WHF!!

Din fericire nu a patit nimic. A stat cum mi-a zis mie sa stau daca e sa cad de le ATV, inauntru ca e mai lat si daca cade intr-o parte ai sanse sa nu te lovesti. Asa a facut si nu s-a lovit. ATV-ul a cauzut intr-o parte, are o geanta de la roata stramba dar sotul meu e okay un pic la gat il doare dar e de la socul cu pamantul. Slava Domnului ca a avut si casca pe cap. O zi ploiasa si conjunctura nefavorabila. Ma bucur ca e in regula, l-am tot verificat, apasat si pare okay.

Cred ca nu gresesc daca spun ca sistemul de sanatate scartie si aici, iar cel de medic de familie cred ca e destul de fisurat.

Stiam ca pentru a putea programa o vizita la medicul de famile trebuie sa sun la inceput de luna pentru a imi face pentru luna urmatoare. Nu era grav pentru copil si de aceea am vrut sa optez pentru programare nu walk-in, in plus trebuie sa imi iau mai mult liber pentru walk-in.

Ei am sunat la inceput de luna, Iunie. Mi s-e spune ca doctorita mea de familie face programariile pentru Iulie, am spus e okay, pentru Iulie. La care mi se raspunde pentru asta va trebui sa sunati in 12 Iunie deoarece noi nu avem inca programul ei de lucru pentru Iulie.  Am multumit frumos si am inchis. Atunci am decis okay walk-in va fi. La walk-in se procedeaza cam asa….8-8.30am sa ajungi la clinica unde sunt o gramada ca tine, apoi 8.30am se deschide clinica, se lasa oamenii inauntru. 8.45am se incepe sa mearga coada. Daca ajungi mai tarziu…nu mai poti fi primit in ziua aia pt walk-in. Am ajuns la rand, am fost intrebati care e medicul de familie, dupa care ni s-a spus ca doctorul are program azi si ne poate vedea la 10.30am. Am facut programarea si am mers casa pana la ora stabilita. Apoi mai mult de 5 minute nu am stat inauntru, o crema si gata.

Este destul de frustrant sistemul pentru toti implicati.