Zilele acestea am avut bucuria și onoarea de a fi premiat la concursul internațional Monitoriada, inițiat de Revista Monitorul de poezie, la care, cu maximă încântare și… Citește mai mult pe „Petrecăreții poposeau pentru clipe de lungimea licorilor (* poem premiat)”
În timpul unde cartea s-a deschis (II): Ați simțit vreodată senzația de cădere în sus?
Ca niciodată, te simțeai incomod să dai atâtea detalii despre viața ta unui străin și-ți părea rău că menționaseși despre revelațiile pe care le avuseseși în ultimul… Citește mai mult pe „În timpul unde cartea s-a deschis (II): Ați simțit vreodată senzația de cădere în sus?”
gloata asta umblă cu capetele tăiate #vietilepietrelor #colectiv10ani
gloata asta umblă cu capetele tăiate ca niște găini ce orbecăie pentru câteva secunde-n infinit înainte de a-și da duhul Plecării capetele zac cu urmele bocancului care… Citește mai mult pe „gloata asta umblă cu capetele tăiate #vietilepietrelor #colectiv10ani”
Evocarea frunzelor tomnatice
Dacă luna august ar avea un glas, acela ar chema. Ar cere. Bobocii? Cei rămas de numărat toamna? Nț, hai să fim puțin serioși. Ci secul lăsat frunzelor din… Citește mai mult pe „Evocarea frunzelor tomnatice”
Mihai scrie proezie sau „locomoția trăirii”
Citind și savurând paginile cu maximă curiozitate, descoperind noi și noi sintagme pudrate cu metafore inedite, asocieri surprinzătoare și chiar licențe poetice, am sentimentul că Mihai duce… Citește mai mult pe „Mihai scrie proezie sau „locomoția trăirii””
Cincinalul docucesc
Azi, primul meu motan, Doc, împlinește 5 ani. Firește, data exactă a nașterii iubitului Doc rămâne o enigmă, dar mi-e mai simplu să mă orientez după estimarea… Citește mai mult pe „Cincinalul docucesc”
„Viețile pietrelor”, de Mihai Cotea: un volum de poeme (și nu numai), în limba română (dar nu tot timpul)
Mihai Cotea, colaborator eZiarultău cu vechime și condei sprințar, semnează volumul de poeme „Viețile pietrelor”. „E unul dintre cele mai personale și purtătoare de suflet dintre cele… Citește mai mult pe „„Viețile pietrelor”, de Mihai Cotea: un volum de poeme (și nu numai), în limba română (dar nu tot timpul)”
eu și tu sîntem doi bolovani naivi #vietilepietrelor
Inițial, n-a purtat niciun nume. Apoi, m-am gândit să-l numesc „Grandoarea mirării”. Apoi, l-am publicat în „Viețile pietrelor” fără titlu, dar cu o altă sugestie de nume… Citește mai mult pe „eu și tu sîntem doi bolovani naivi #vietilepietrelor”
Vreau acasă!
Într-un poem, vocea lirică a lui George Bacovia se destăinuia astfel: „Sunt clipe când toate le am… Tăcute, duioase psihoze – Frumoase povești ca visuri de roze…… Citește mai mult pe „Vreau acasă!”
Mihai Cotea. 