Miam vazut moartea injurul okilor la Bamboo azi dimineata
Posted by Mihai Bota in magia geometrica, polojenie on January 22, 2017
Azi nuapte k de obicei mam imbatat cu prietenii si am inceput sa prizam niste chestii dragute care stiu cati plac si tie dar nu vrei sa rekunosti catie frica de politie. Si am stat asa, relaxati, pana am zis ca mergem ca de obicei in Bamboo. Si am luat taxi la club si eram eu cu Andu si cu Mirel.
Si am lasat gecile la gardeloba si am stat jos la masa si am baut niste zampanie. Cu gheata kum imi place mie. Si digeiul punea mega bine, asa ca mam ridicat, am mers la baie si mam dus dupa sa dansez.
Gagica e mijto si ea se unduieste binen ritmu muzicii care rupe. Si ma uitam la ean oki si zambeam cu precizie. Si era mega bine. Si am stat sa ma gandesc cum sai spun cat de mult o iubesc. Si danzam langa dansa si o priveam cu nesat si iam zis:
– Kum te chiama, draga mea?
– Ce? Nu te aud! Spune mai tare!
– Cum te chiama, pasarico? Ca danzezi maxim de frumos!
– Alexandra.
– Salut Alexandra! Te iubesc, scumpa?
– Ma intrebi?
– Da. Fiind ca as vrea!
– Ok, pai hai sa mergem la baie.
Nu va povestesc fiind ca ii intim. Dar la un moment dat am auzit tipete. Si parea ca is ale ei si ca ii place. Sam continuat sa dau. Ca era bunoace rau Alexandra. Si sa tras dupa un pic si mia zis:
– Buey… n-auzi? Sentampla ceva.
– Nu se intampla inca ca nam terminat.
Si ma tras de mana sa iesim.
– Kum vrei sa ies cu ea asa?
– Puneon pantaloni si hai sa mergem!
Am ascultat si cand ieseam, tipete se auzeau. Am dezchis usa si simteam miros de fum. Ma uit in jos, ardeau flacari si am zis ca asta nui a buna, ce dracu am luat. Si mia zis Alexandra ca trebe sa iesim. Dar nu prea se mai vedea pe unde de la fum. Am zic ca cel mai binei sa ramanem calm. Si sa bajbaim peretii si sa stam departe de fok ca sa nu ne ardem. A zis ca sa mergem inapoi in baie si sa iesim pe geam.
– Pai nu cred car fi o idee buna. Daca cadem in cur si ne rupem un picior?
In momentul ala imi vedeam moartean juru la oki. Mia fost frica pentru prima data in veata. Si iam zis:
– Bai, mie frica co sa mor. Hai pe usa.
– Nu, hai pe geam.
Am avut bulan, era prea mic. Asa ca am luato pe usa. Fumul era gros si ne era frica dar am dat cu lanterna de la aifon 7 si lumineaza bine, noroc ca mai aveam baterie. Ne tineam cu hainele ude de la chiuveta cam avut inspiratie, la nas. Si neam luat dupa niste oameni care dupa am vazut ca erau bodiguarzi. Si neau scos afara unde au venit ambulante. Si era cu girofaruri aprinse, oameni dezbracati, femei care tipau. Si miam dat seama kam pierduto pe Alexandra. Si tzust inapoi so caut. A incercat sama opreasca securiti dar iam futut una, zbang, bai de aici, Alexandra e in pericol. Am intrat in fum. Bajbaiam peretili si incerca so gasesc. Si am cautato incontinuu. Se facea cald si inecacios, noroc cu lanterna de la aifon 7. Bun telefon, apropo. Bai si nu gandesti, ma suna. Cine ma suna la ora asta? Alexandra.
– Ce faci, fa. Te caut de nu mai pot, unde esti?
– Ke neboon. Sunt afara, eram in spatele tau. Am mers la ambulanta sa beau apa, ca imi era sete de la vitaminele alea ce leam luat noi doi inainte sa mergem la baie.
– Hai ca ies si eu. Ne vedem acolo.
Azi am fost erou si eu ca si voi, aia de la Colectiv. Am mers dupa ea si kiar daca nam salvato, sa sti ca am iubito in baie si am ajutato sa iasa la aer. Norok kior ca la noi na fost decat raniti si nici aia grav. Asta inseamna un club bun, nu ca si Colectiv. Ca la Colectiv nu era indeplinite conditiile de mediu si protectie. Ca altfel sigur scapa si deacolo mai multa lume cu veata. Oricum imi pare rau de ce sa intamplat acolo, kiar daca rocari. Si imi pare rau si de ce sa intamplat aici, darma bucur ca na patit nimeni nimic.
Si sincer, pacat ka ars Bamboo ca era mega smecher, loku meu preferat. Da norok ka egzista inca Fratelli si ala na ars.
povestea fulgilor de nea
Posted by Mihai Bota in antirima on January 14, 2017
acum o saptamana ma sarutai tu
iar acum ma saruta
fulgii de nea
nu au acelasi gust
de vin
dar se topesc incet
ca si sufletul meu.
asa simplu si lin s-a dus tot
ca o furtuna de zapada
inima mea
candva calda ca un foc
a apus
iar noaptea da sa apara.
e iarasi intuneric acum
si trist si frig
dar asa a fost si mai demult.
ce rost ar avea
sa ma plang?!
a fost frumos de tot
cuvintele s-ar pierde
sa explic.
iar viata merge inainte
chiar si in intuneric si frig.
visez acum din nou
ca inima sa imi fie calda
nu tu, ca nu esti tu…
dar alta furtuna alba
alti fulgi de nea,
alte povesti.
alte vise
si alte poteci.
lasă-mă
Posted by Mihai Bota in antirima on November 5, 2016
încă un zâmbet
și o sa plec
promit că
îl aștept
ca o să stau
până mi-l dai
o să te visez.
că noaptea și luna
fac casă bună
împreună.
cuvinte simple
îmi circulă
prin minte
tu și cu mine
eu și cu tine.
aceași obsesie
aceași decepție
îmi zic din
gând în gând
că totul e simulare
că de fapt nu te visez
de fapt nici măcar
nu mă gandesc
la tine.
nu ești nici măcar o imagine
a și trecut
nu o să mă mai doară vreodată
promit
promit
uite cum a trecut
ce ușor a fost
gândurile mele
sunt atât de fără tine acum
atât de libere
nici măcar o umbră din tine
nu mai e în ele
nu mai e
nu mai e
promit
Hey
Posted by Mihai Bota in antirima on October 19, 2016
Mai stii cand eram acolo in noaptea aia adanca, chiar la rasarit de zi?
Momentul acela in care m-ai prins de mana, ai ras si ai zis ca nu o sa putem rezista pana la afterparty?
Cand mi-ai zambit simplu. Si cand te-am sarutat. Cu pasiune.
Nu mai stiu cine punea… si a dat fix drumul la bas.
Mi-a intrat instant in sange. Parul de mana mi s-a ridicat.
Buzele tale erau umede de la drink, ale mele foarte uscate si amare. Si se completau de minune in marea aia de dans.
Ne-am indepartat la un moment dat si ne-am privit fix in ochi. Ai tai scanteiau. Ai mei nu stiu de erau in stare sa priveasca ceva foarte fix.
Noaptea era adanca si muzica era puternica.
Si ai zis ca mergem la o tigara.
Dar era deja fumata.
Si timpul s-a facut tot mai scurt.
Ne tineam de mana inca, dar parca lumea se invartea in jurul nostru si noi in jurul ei.
Trebuia sa zica cineva stop. Dar nimeni nu a zis nimic.
Si a venit rasaritul trecand peste noi cu caldura lui.
Cat de simplu si de complicat in acelasi timp.
Te-am intrebat daca vrei momente de tandrete. Si ti-am spus ca eu nu vreau.
Fiecare am mai baut ceva si ne-am sarutat pe urma foarte adanc.
Simteam ca iti ating iesirea din dos cu limba, atat eram de adanc…
Ne-am oprit brusc si am inceput sa radem amandoi ca niste prosti.
Ti-am zis ca esti o fata foarte frumoasa.
Mi-ai zambit si mi-ai spus ca asa e dimineata.
Am ramas fara cuvinte si am continuat sa dansam.
Cat o sa dureze minunea, ne-am intrebat amandoi?
O sa treaca mai mult de o zi ca sa se faca iarasi noapte, m-ai intrebat?
Ti-am raspuns ca nu stiu… si m-ai luat de mana si am plecat.
Oare am intrat intr-un cort, ca nu mai stiu?! Stiu insa sigur ca am dormit amandoi pe jos.
Si cand ne-am trezit, soarele a avut grija sa ne faca mai frumosi.
Ca-te ceva despre simularea ratata de la BAC
Posted by Mihai Bota in polojenie, reforma educatiei on April 4, 2015
I-mi bag pilula in ea de educatie romaneasca anul 2015 in care noi inca ne chinuim sa scriem cu pixuri si creioane cand alti se joaca jocuri pe tablete si telefoane. Se ce-re sa citesc Lostirta de NumaiStiuCum IlCheama si Fratii Baltagul de Ion Morometii. Plus poezi de alui Eminescu carea murit deja de cateva sute de ani.
M-a incarca regretele ca ma dau afara din scoli dupa ce am i-njurat profesori, zic ei, pe un grup de Facebook. Nu iam injurat, am facut memeuri cu ei, dar aia e prosti si idioti si nu stie de NainGag si Thumbler.
Se duce tara asta de rapa, acum pe bune, un pic de civilizatie nu mai e deloc.
Nu vreau sa critic pe nimeni sau sa judec. Nu i-mi mai pasa, voi emigra si veti pierde inca unul din tinerii care se duce in occident sa munceasca un job ca lumea pentru bani ca lumea. Ca oportunitati nu oferiti in tara.
Si-mularea de la BAC a fost o bataie de joc.Macar presa tine cu noi. A venit in sala de clasa capcaunul, a dat subiectele, am rezolvat si apoi nea picat pe toti. Ce pilula mea de scoala e asta? Ce am invatat?
Nimic, zero, nada.
Cuvânt înainte
Posted by Mihai Bota in carte on November 25, 2014
Timpul tace și trece iar parcă anii se scurg din ce în ce mai scurți și mai cu nerăbdare. Mă gândeam de multă vreme, tot depănând amintiri cu prietenii pe la câte un pahar de ceva, să imprim în cuvinte toate poveștile acelea depănate despre viața noastră în mediul universitar, de la începutul ei până la sfărșitul ei.
În ceea ce privește literatura dedicată acestui segment specific, viața universitară, pot să afirm că nu cunosc să existe cărți dedicate, cel puțin nu segmentului vieții universitare de la noi din țară. Dacă în exterior, există „păduri norvegiene” și alte cărți de acest fel, cea mai apropiată abordare în ceea ce privește acest aspect o putem regăsi în „Cișmigiu & CO”. Abordare care evident se referă la viața de liceu, ce îmi pare un subiect mult mai abordat în literatura noastră.
Viața universitară are un ușor contur tabu. Parcă oamenilor le e teamă de liberate. O liberate care vine dintr-o dată și în mult volum. Preferă să rămână tăcuți, să lase povestea vieții să curgă mai departe, refuzând să exprime în mod literar acea realitate, viața din studenție, chiar și sub o formă cenzurată.
Mi-ar plăcea să astept până când stilul meu de a scrie o să evolueze. Dar pentru a depăna povești din perioada studenției, cred că ar trebui ca el să fie unul simplu, viu și cursiv. De asemenea, asteptând mult, amintirile se vor împuțina și își vor pierde din detalii. Cartea ar fi mai sarăca și atât eu, cât și potențialii cititori ar deveni nemulțumiți.
Așa că, nu îmi rămâne decât să încep a o scrie, iar de va ieși bine sau nu, asta va rămâne de văzut în timp. Va lua mult, dar scrisă puțin câte puțin, cred că e soluția cea mai adecvată pentru elaborarea unui astfel de roman. Publicarea am să o gândesc la momentul potrivit, iar o soluție de avarie, în caz că editurile o vor respinge, va fii mediul online.
Personajele romanului vor căpăta nume fictive cu scopul de încerca păstrarea unei minime confidențialități. Am să renunț de asemenea la prezentarea unor evenimente care ar putea aduce anumitor personaje daune în viața sentimentală prezentă sau ulterioară. Chiar și fără acestea, consider că am suficient material pentru un roman relativ consistent.
Iar ca și cuvânt de încheiere, prin această prefață, solicit ca recomandări, diverse romane pe această tematică. Mă interesează în mod deosebit stilistica și mai puțin conținutul și povestirile.
Vă mulțumesc!
Doua lucruri pe care le-as face daca as fi neamt si presedinte iar din 2019 as vrea sa fiu presedinte din nou
Posted by Mihai Bota in economie politica on November 18, 2014
Sunt convins ca Iohannis va gasi si face mult mai multe, in principal orientandu-se spre digitalizarea aparatului de stat. E trist ca noi in 2014 nu avem o baza de date centralizata la care sa se poata conecta diverse institutii a statului pentru optimizarea tasks-urilor acestora zilnice. Si nu e o asa mare filozofie, practic ai nevoie de cateva servere de back-up, un server central si oameni buni care sa le administreze. Si acesti oameni ii gasesti, sunt chiar aici in tara si lucreaza pentru firmele acelea de IT outsourcing care aduc cei mai multi bani in Romania.
Sunt convins ca domnul Iohannis va reusi sa faciliteze cumva infiintarea unui astfel de departament, poate chiar am putea pune de un minister, ca cel cu IT&C e depasit grav.
Sunt convins ca pana in 2016 domnul Iohannis va facilita si ca dreptul nostru de vot sa poata fi exprimat electronic. Cum pot face americanii, de exemplu. E multa birocratie la mijloc, dar cu ceva sustinere, cred ca se poate trece si peste acest lucru.
Acestea ar fi insa lucruri care sunt convins ca vor fi realizate. Eu as vrea sa atrag atentia asupra a doua chestiuni care mi se pare ca ar trebui rezolvate. E greu sa le rezolve un presedinte, dar eu cred ca, alegand oamenii potriviti, acestea ar putea fi rezolvate pana in 2019. Sau cel putin sper.
1) Sa se puna in functiune total autostrada A3 pana la finele 2019. Sunt convins ca daca face asta pe timpul mandatului sau, toata Transilvania il va vota din nou. Daca le face si pe A1 si A2, sunt convins ca il vor vota si cei din partea de sud a tarii. Iar daca, cumva ar reusi sa o faca si pe cea din Moldova, sunt convins ca va fi si acolo, va pe langa ca va fi votat, va fi si ridicat la rangul de sfant. oare cum ar suna, Sfantul Iohannis Ctictor al Marilor Autrostrazi?
Motive: nu va intra in conflict cu pollitica locala. Cel putin, din ce am observat eu in Cluj-Napoca, cel mai bine fura cei de la stat, impartind lucrari de constructii. Boc a reusit performanta de a face Clujul un dezastru pe timpul verii care tocmai a trecut. Sute de strazi sparte, poduri, santiere peste tot, ma face sa cred ca banii cei mai multi merg frumos catre proiectele de infrastructura. Asa ca, de ce nu autostrazi? O autostrada e in afara orasului si nici macar nu deranjeaza cetatenii, precum am fost deranjati noi in aceasta vara in Cluj-Napoca.
2) Sa puna niste taxe si impozite pe Biserica si sa le limiteze pe cat posibil finantarea primita de la stat. Daca face asta, eu unul jur cu mana pe inima ca sigur il voi vota. Indiferent de restul lucrurilor care ii vor iesi sau nu pe timpul mandatului sau.
Motive: Biserica e o institutie care in Romania produce prea putine beneficii, raportat la cat consuma. Adica un activ cu deficit. Unde se spala multi bani. Bani murdari. Si e o adevarat mafie in sanul ei. Cazuri sunt nenumarate, nu am de gand sa va lungesc cu exemple date aici. De asemenea, Biserica s-a implicat si in campania electorala activ si pentru unul din candidati. E o greseala pe care nu au mai facut-o pana acum. Iar daca pana in momentul de fata, oricine iesise presedinte, avea o ezitare in a propune taxarea Bisericii, de frica pierderii sprijinului electoral, consider ca in ceea ce il priveste pe candidatul Klaus Iohannis, acesta nu ar trebui sa isi faca nici o grija. Inteleg conceptul de sanctitate, dar daca sanctitatea apeleaza la bani, atunci sa plateasca pentru acesti bani acelasi impozit si aceleasi taxe pe care le platesc eu ca si cetatean. Altfel, se numeste discriminare.
Acestea fiind spuse, ii doresc domnului Iohannis, pe care l-am votat, un mandat cat mai lung si mai intelept.
Doua pariuri relativ sigure
Posted by Mihai Bota in anticivilizatie, economie politica on November 13, 2014
Maine, nationala noastra de fotbal masculin intalneste in campania de calificare pentru viitorul campionat european nationala Irlandei de Nord. Irlandezii vin la Bucuresti dupa trei victorii in grupa, din care doua in deplasare, in Ungaria, respectiv Grecia. Noi ne prezentam cu doua victorii obtinute in deplasare si un egal acasa. Desi pare ca irlandezii ar fi in avantaj, cel mai probabil vor pierde maine la Bucuresti. Argumente sunt suficiente, as enumera doar ca: avem antrenor nou, au fost convocati jucatori precum Eric Bicfalvi – care a fost ignorat de fostul selectioner sau George Puscas, nascut in 1996 – atacant tanar si speranta.
Casele de pariuri aloca acestui eveniment, victoria Romaniei in fata Irlandei, o cota medie de 1,6. O cota mare pentru un pariu relativ sigur, un castig de 600 de lei la 1000 de lei plasati pe eveniment.
Duminica avem turul doi al presedintialelor, unde se infrunta cei doi candidati care ne-au „incantat” cu dezbateri pe la televiziunile nationale in ultimele zile. Si aici casele de pariuri acorda o cota de 1,25 pentru victoria lui Victor Ponta, in vreme ce Klaus Iohannis este cotat la 4,5 in caz de victorie. Asta implica ca la 1000 de lei plasati pe Victor Ponta, puteti castiga 250 de lei. Sau in cazul in care nu veti pierde cei 1000 de lei plasati pe Iohannis, acestia va vor aduce inca 3500 de lei in cont.
Mai mult, avem optiunea de a il juca pe Victor Ponta la hadicap de -4,5. Acest lucru inseamna ca Ponta va porni cu 4,5 procente in minus fata de Iohannis iar cota sa se impuna in aceste conditii este cifrata la 1,6, tot la cat este cifrata si victoria nationalei noastre de fotbal in meciul mentionat in cadrul primului paragraf.
In cazul in care nu va lasa sentimentele sa pariati pe unul dintre cei doi candidati, se poate paria si pe prezenta la vot in ziua de duminica. Marja de participare este de peste 57,5 la suta sau sub 57,5%, ambele evenimente avand cote egale de 1,9 la suta.
Deci, casele de pariuri considera ca victoria candidatului PSD este relativ sigura. Exista suficiente argumente in acest sens, din care cele care imi par mai importante le voi enumera in ceea ce urmeaza.
As putea mentiona in primul rand faptul ca PSD-ul are electoratul sau stabil, care a facut ca diferenta intre Ponta si principalul sau candidat sa fie de 10% in primul tur. De asemenea, nu putem ignora faptul ca in multe zone ale tarii exista discriminarea pe baza etniei si mai ales in acelea in care prezenta la vot in ziua de duminica este un eveniment care le mai scoate din monotonie. Am sa omit in a ma pronunta aici si despre biserica si discursul dreptei credinte.
De asemenea, nu trebuie uitat ca si de aceasta data voturile din diaspora cu tenta predominanta de dreapta, se anunta a fi in editie limitata din cauza conditiilor organizatorice precare – fapt care va diminua numarul lor.
Totodata, electoratul de dreapta este dezbinat, lucru care poate facilita victoria PSD-ului, o parte avand promisa deja sectiuni din ciolanul pe care deja PSD-ul il parjoleste la foc mititel. Asta in conditiile in care Klaus Iohannis nici nu a convins ca optiune mai buna, ci vorba contra-candidatului sau, a convins ca optiune anti PSD.
Mai putem adauga si handicapul de ordin psihologic pentru votantul de dreapta, care indiferent daca alege sa puna stampila pe pe Iohannis ca si presedinte, pune automat stampila si pe Ponta ca si premier.
Astfel, tragand linie, putem concluziona ca duminica nu se vor desfasura alegeri intre Ponta si Iohannis, ci vom asista sau nu la realizarea ambitiei lui Victor Ponta de a ajunge presedintele Romaniei.
Iar, in ceea ce ma priveste, cum mereu m-a atras conceptul de underdog, am sa mizez pe el duminica. E optiunea mea. Acestea fiind spuse, nu ne ramane decat, probabil, sa actionam. Si sigur, sa asteptam.
Cateva minime notiuni de politologie
Posted by Mihai Bota in anticivilizatie, economie politica on November 9, 2014
Urmeaza intr-o saptamana, turul doi al alegerilor pentru functia de presedinte al Romaniei. Avem doi candidati, unul din partea ACL (Alianta Crestin Liberala), Klaus Johannis, si unul din partea PSD, Victor Ponta.
Acesti doi oameni revendica functia de presedinte al unei tari, functie care ii va fi atribuita unuia dintre ei (cele mai mari sanse le are Ponta) in urma exercitiului votarii la care populatia majora cu cetatenie romana va fi supusa duminica viitoare.
Optiunea mea este candidatul ACL, optiune pe care mi-o voi exprima stampiland-o duminica viitoare. Insa vreau sa atrag atentia ca nu consider ca votez “raul mai mic”, “anti comunism” sau “salvatorii tarii” ca multi alti votanti obsedati de ACL sau anti-PSD.
Optiunea Johannis nu reprezinta raul mai mic, reprezinta tot atat rau cat Ponta. Nu este nici un vot anti-comunist, cei din PNL fiind tot la fel de comunisti cat cei de la PSD sau chiar mai rau, niste comunisti saraci, al caror vis e ca, pe langa putere vor sa devina si bogati, la fel de bogati precum comunistii PSD-ului. Salvator al tarii? Heheh, Johannis s-a pronuntat in avans pentru exploatarea resurselor minerale naturale, exploatare care oricum va realizata de catre straini, chestie care o doreste expres si Victor Ponta.
Cine crede ca PNL cu Johannis in frunte vor veni si vor salva Romania, este cel putin naiv, daca nu prost de-a binelea. Nu exista un asemenea interes, interesul lor, precum cel al PSD sau PD-L este acelasi, sa detina puterea si sa se imbogateasca. Ca se mai asfalteaza o strada intre timp, prin firma lui verelu’ Dohannis Fanel si ca strada aceea e chiar strada pe care stai tu este doar o coincidenta. Ca niste tarani sunt alungati de pe pamantul lor cu jandarmii iar pamantul lor este dat unor companii straine, iar ca tu esti unul dintre acesti tarani, este doar o alta coincidenta.
In clasa noastra politica sistemul mereu va da la fel, plus pentru ei si minus pentru noi. Si pentru PSD si pentru PNL si pentru PD-L. Ei vor deveni din ce in ce mai bogati. Iar noi? Noi cei care ii votam, vom progresa in functie de cum ne descurcam personal.
Asa ca, fara ura, oameni buni. Nu are rost sa va consumati pentru niste cauze neutre. Nu are rost sa va scoateti ochii pentru niste dispute politice care nici macar nu sunt ale voastre. Inainte sa aruncati cu piatra, puneti-va intrebarea: “ce am de castigat eu, personal, daca iese X presedinte?”. Daca raspunsul va convinge ca merita, aveti liber la aruncat piatra din partea mea.
Pe mine nu ma convinge ca merita vreunul dintre ei. Nu ii vad ca pe salvatori, nici ca pe dusmani. Sunt pur si simplu interese. Interese a celor din spatele lor.
Si totusi, de ce votez Johannis? Raspunsul e simplu: principala axioma a politologiei afirma clar ca puterea corupe. Sa fim seriosi, nu ne putem opune triumviratului PSD, PNL si PD-L. Dar, daca nu putem schimba sistemul, macar sa nu il ajutam sa prinda cat mai puternice radacini. Nu mi se pare logic si nici firesc sa las puterea absoluta in mainile PSD-ului. Sa il las pe Ponta sa aiba si guvernul si presedintia, cred ca ar fi o greseala grava din partea mea, ca cetatean roman.
Prin urmare, asta este alegerea mea… votez alternanta puterii. In ceea ce va priveste, fiecare decide si face dupa cum il duce capul. Insa, aveti grija ce alegeti, s-ar putea sa nu va placa cu o tara colorata total in rosu.
De ce nu mai scrii, ba?
Posted by Mihai Bota in magia geometrica on April 17, 2014
M-a intrebat azi cineva. Another person. Printre atatia care m-au intrebat chestia asta de multa vreme incoa’.
De ce as scrie ceva? Si despre ce as scrie? Indiferent daca scriu sau nu, lumea iese in strada in Maidan. Putin ocupa Crimeea. Basescu isi face partid. Ponta judecat sau nu, ramane cu o lucrare facuta de un plagiator. Obama e in continuare negru (desi mai degraba pare mulatru). Statele Unite raman leaganul civilizatiei. Europa ramane leaganul culturii pentru europeni. Salariile noastre raman la fel. Preturile cresc. Natura se strica pe zi ce trece. Chiar daca scriu, nu devin vegetarian. Chiar daca scriu, nu o sa am o viata mai echilibrata. Voi invata mai mult? Dar mai eficient? Nu. Si atunci?
Sunt eu scriitor? Cu certitudine nu. Avem si din aia. Gabriel Garcia Marquez, care in acest moment o duce rau de tot. De ce? Pentru ca si daca scrii, anii tot trec, trec pe langa tine, trec pe langa ce ai facut, pe langa ce puteai face. Trec pe langa speranta, trec pe langa deznadejdie, trec pe langa iubire, drama, pasiune. Anii trec si te transforma. In mai bun, in mai rau, in mai putin, in mai mult. Legea entropiei se aplica cu desavarsire in viata. Nu pentru ca e scurta sau pentru ca e lunga. Nu pentru ca e usoara sau pentru ca e grea. Trec, pentru ca asa percepem noi viata, starea de a fi, de a exista.
Trec pentru ca dincolo de emotii si sentimente si ego si idealuri, soarta, universul, cosmosul, creatia sau cum vreti sa numim intregul acela care dupa toate aparentele va inceta si el in momentul in care creierul nostru va inceta tehnic sa functioneze, e o chestie ce se ghideaza dupa reguli simple. Pe care noi le-am numit simplu fizica sau mai pe larg, legile naturii.
Trec pentru ca dincolo de comunul pe care il avem toti, care suntem de fapt unul, acest unul e atat de mare si atat de divers incat nu se va intelege niciodata. Incearca insa asta mereu, de aceea s-a si format societatea. Ca sa privim viata la scara. La o scara mai mare, de religii care au fost si au murit, de oameni care au trait si s-au dus. De credinte care sunt si de oameni care incearca sa fie.
Societatea inseamna consum. Consumi de mic, pe langa materii fizice, materii idelogice. Chestii care au menirea de a te face sa cresti, sa devii mai bun. Sau macar sa devii in continuare ceva. Iar timpul care tace si trece, te uzeaza. Si totusi vrei, vrei mai mult si mai mult.
Filozofia de consum a nascut cei mai mari ganditori ai societatii noastre. Aceia care au infiintat firmele si societatile si care acum le conduc. Conduc catre un dead-end, un sfarsit inevitabil si iminent. Pentru ca au crezut in propria lor gandire, cea a transformarii, crearea omului nou.
Nu e stiinta mai distructiva ca religia? Religia te condamna la ignoranta. Stiinta te condamna la distrugere.
Arta traieste si se hraneste in continuare cu tot ceea ce filozofii noi inventeaza iar societatea adopta, asa cum mereu a facut. Arta e hiena omenirii. Mereu a fost.
Iar ceasul ticaie tiptil, tiptil dar sigur spre inca un sfarsit. Si poate si spre un nou inceput.
Asa ca, de ce as scrie? De ce as scrie ceva, orice?
Live the life the way it is, before there will be no way to live!
Imi dadea prin cap saptamanile acestea sa ma apuc sa scriu un nou “Amintiri din Copilarie” pentru ca cele ale lui Creanga sunt demult vandute si expirate. Lumea s-a schimbat de atunci, dintre un sat Humulesti al secolului XIX-lea la inceputuri si un Satu Mare al secolului XX-lea la sfarsituri. Cred ca ar fi interesant si ar fi multe de spus. Si poate one day, le voi si scrie. Dar, pana atunci…
mihaibota 