Produsele care contin zahar au depasit de mult timp statutul de rasfat ocazional si au inceput sa fie privite drept alimente.
Ne este foame la serviciu, ne cumparam o gogoasa; trimitem copilul la scoala, ii punem niste biscuiti la pachet; vrem sa tinem dieta, mancam iaurt cu fructe si tot asa. E foarte usor sa mancam prea mult zahar si sa ajungem dependenti de el.
Daca atunci cand nu mancam desert la masa nu ne simtim satui, daca ne gandim tot timpul la produse ce contin foarte mult zahar sau daca zilnic consumam deserturi sau bauturi indulcite, atunci cu siguranta avem o problema.
Simptomele dependentei de zahar:
–obsesia pentru zahar (ne gandim in permanenta la produse cu un continut ridicat de zahar)
–nevoia unei „doze” de zahar intr-un anumit moment al zilei (de exemplu, zilnic la ora 4 bem o ciocolata calda)
–incapacitate de a refuza un desert (preferam sa renuntam la mancare)
–depresie, ameteli, senzatie de slabiciune si de oboseala fizica atunci cand nu mancam cateva ore, maxim 1 zi produse cu mult zahar
–energie si euforie atunci cand consumam zahar
–hiperactivitate, agresivitate si comportament antisocial (mai ales in randul copiilor si adolescentilor)
Am experimentat aproape toate simptomele descrise mai sus si nici nu mi-a trecut prin minte ca as avea o problema. Senzatia de ameteala am pus-o pe seama anemiei, oboseala pe somnul insuficient iar obsesia pentru dulciuri am considerat-o modalitate de relaxare.
Abia in urma cu 2 ani, dupa ce am inceput sa reduc cantitatea de zahar consumat am inceput sa realizez ca am o problema.
Nu este normal sa mancam biscuiti sau napolitane sau mai stiu eu ce sursa de zahar pe post de gustare. Nu este normal ca zilnic sa mancam „ceva dulce”. Nu este normal sa ne simtim fizic mai bine atunci cand mancam un desert.
Dar pentru ca in jurul nostru toata lumea procodeaza la fel, devine normal si nu realizam ca mancam prea mult zahar.
Mimi Fit 