JN
Al meu blog costă $9,270.86.
Blogul tău cât valorează?
După mai bine de 20.000 de Călători şi un an şi ceva de insistenţă /existenţă, MORAVU’ DE VEST, începând cu 1 aprilie 2009, şi-a făcut „buletin” şi a renunţat la „flotantul” WordPress.com ! În continuare dedicat cititorilor isteţi şi iniţiaţi deopotrivă, MORAVU’ vă aşteaptă să-i treceţi pragul la următoarea adresă: www.moravudevest.ro.
Haideţi să păstrăm atitudinea şi să călcăm apăsat prin/pe „blogosferă” !
Centrul de Promovare a Culturii de Securitate
Adesea am afirmat fără vreo restricţie impusă de cineva sau ceva faptul că sunt atras de războaie. În repetate rânduri am adus în discuţii principiile caracteristice războiului drept, jus justum şi am condamnat fără a sta prea îndelung pe gânduri ipostaza de injusta pax sau recta intentio.
Cred în puterea stărilor conflictuale de a crea ordine la toate nivelurile. Mă incită orice tip de război atât de mult încât sunt interesat să-i descopăr şi să-i înţeleg cauzele, având un singur scop: pacea şi securitatea la orice nivel! Un conflict sau război de orice fel se poate câştiga. Pacea şi securitatea se construiesc, migălos, în timp.
Acesta este un material scurt, unul care ar fi putut să fie scris, povestit şi repovestit ori de câte ori Cineva ar dori acest lucru. Ar putea însă să dureze aproximativ unsprezece minute, cât timp îi ia unui Agresor-Terorist să arunce în aer Locaţia Primului Recital împreună cu toţi cei adunaţi la eveniment, sau ar putea fi scris, citit, povestit şi repovestit într-un interval de unsprezece luni, cam tot atâta vreme cât Tânărul Agresor şi-a sechestrat Victima, aceeaşi care a ajuns la performanţa aproape inexplicabilă, mai ales pentru cei din afară, de a manifesta loialitate, încredere, simpatie, ba chiar şi un sentiment de ataşament emoţional care merge până la iubire, faţă de Agresor.
Mai întâi de toate se impune a fi făcută următoarea precizare: Alianţa Tratatului Atlanticului de Nord s-a născut din Războiul Rece, a fost imaginată şi creată într-o perioadă de tensiune la nivel internaţional. Era vremea Loviturii de Stat de la Praga, din februarie 1948 şi a Blocadei de la Berlinului, în aprilie 1948.
Fondată pe Articolul 51 al Cartei Naţiunilor Unite, Alianţa trece drept un mecanism de garanţie colectivă şi, deopotrivă, o cooperare în materie de apărare, după Principiul Muschetarilor. Şi totuşi, Articolul V n-a fost, până la vremea când scriu aceste rânduri, pus în practică, înghesuindu-se să-şi facă loc doar în Teorie, aceeaşi care îl „silea” pe Paul H. Spaak, fost Secretar General, să afirme că NATO este copilul lui Stalin.
A crezut că e târziu, ceaiul era băut, câinele l-a îngropat şi nu prea mai ştia ce să facă…
Vremea în care femeile nu mai năşteau nimic în urma clipelor de travaliu îndelung pe masa de naştere a trecut. Ultima generaţie de nepoţi părea că s-a maturizat, puteai spune că am rămas fără tineri, dar şi fără urmaşi.
HR School a luat fiinţă ca reacţie a AIESEC Timişoara la necesităţile studenţilor, de cunoaştere şi aprofundare a domeniului Resurselor Umane atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic. 
În urma desfăşurării proiectului, participanţii care vor să-şi consolideze cunoştinţele, vor avea ocazia să plece in străinătate prin progamul Exchange, o experienţă unică de a lucra în mijlocul altei culturi.
HR School e structurată astfel:
· două săptămâni de pregătire teoretică, în care participanţii la proiect vor primi traininguri specializate de la persoane care lucrează în domeniul resurselor umane.
· trei săptămâni de pregătire practică în care participanţii vor avea ocazia să realizeze un stagiu la una din companiile partenere AIESEC şi să înţeleagă mai bine activităţile pe care le desfăşoară departamentul de resure umane.
Ţinând cont de cunoştinţele pe care le au participanţii în domeniul resurselor umane, proiectul este gândit pe două niveluri:
Pentru detalii, accesaţi >>> 
Cu gând bun pe (în) post de Mărţişor, un Om de Încredere al Moravului m-a „silit” să trec în revistă acea zi deja trecută care aminteşte bărbaţilor cât de mult femeile înseamnă pentru aceştia şi, drept răspuns, care dovedeşte femeilor, îngrijorător de temporar, cât de buni şi de gingaşi pot fi bărbaţii uneori. Sărbătorile publice de tot felul, fie universal valabile, fie împrumutate, impuse sau imaginate, altele tradiţionale ori odinioară ilegale, se succed iulian-lunar mai des decât anotimpurile, odată cu fiecare Zi de Întâi. Anul Nou, Cuvioasa Brighita de la Kildare din Făurar, Mărţişorul, Ziua Păcălelilor, Ziua Muncii, a Copilului, Leontie de la Rădăuţi, Postul Maicii Domnului, Anul Nou Bisericesc, Sfânta Educaţie, Ziua Pomenirii celor Adormiţi şi Ziua PRO-Naţională. O grămadă de motive de sărbătoare pentru toţi şi toate se înghesuie să ne gâdile existenţa.
Timpul şi spaţiul împreună m-au făcut în ultima vreme să stau departe de gazonul Păltinişanului. Am păstrat mereu distanţa îngăduită statutului de simplu spectator, reuşind să mă poziţionez nici prea departe încât să zică lumea că nu ştiu despre ce vorbesc, dar nici deasupra lui, cât să mă suspecteze toţi c-ar fi al meu.
De Poli a Mea mă ţinea legat, mai întâi de toate, primul contact cu un stadion de fotbal, la vremea când tatăl meu mă strângea dintre prietenii de la bloc şi mă ducea cu el la meciurile de acasă ale echipei. Mă întorceam mereu încântat de ceea ce vedeam în jur, foarte aproape, pentru că adesea nu puteam vedea ce se întâmplă pe dreptunghiul verde al ovalului de inspiraţie sovietică, atât de departe de privirea curioasă a puştiului poreclit „Piticul”. Întors în curtea blocului, ca şi acum, le povesteam „nenorocoşilor” despre orice, despre oameni, despre tribune, despre trăiri, despre cum am primit de la unul dintre Bozeşani un breloc cu însemnele lui Internazionale chiar de acum eu iubesc pe Juve.
Un prieten s-a iscălit dedesubt de cuvintele ce mi le-a adresat anul trecut când mi-a dăruit, între două coperte viu colorate, cele dintâi rânduri care-mi îndreptau atenţia, într-o manieră mai puţin obişnuită pentru mine, spre Lăcaş. Mi-a scris mie! A scris pentru mine, „cu bucuria de a observa la tine conştiinţa lucrului bine făcut”! Cu prietenie! Aceeaşi care mi-o purta încă de pe vremea când se îngrijea de Demersul meu, fără ca vreodată să-şi imagineze c-ar putea deveni, la un moment dat, pentru o scurtă vreme şi spre surprinderea omuleţilor, unul comun. „Încărcată de presupoziţii, proceduri, abordări, practici curente informale, simboluri specifice mediului universitar naţional” (Prof.Univ.Dr. Dan Potolea), apariţia editorială are drept citat la capitolul „de trecere” cuvintele Esotericului care trage un semnal de alarmă referitor la anvergura mediocrităţii ce devine cu atât mai impresionantă, cu cât e de descoperit tocmai în acea structură care se crede deasupra mediocrităţii. Că despre asta-i discursul de faţă!
Dintr-un pseudorasism izvorât inexplicabil, împotriva legilor firii măcar personal – obiective, pe cât de anti-socio-prezidenţial, pe atât de absent în conştiinţa-mi şi logica politico-strategică, lui Obama i-am acordat mereu, oricare ar fi fost concursul, şansa a doua. N-am crezut şi nu cred în schimbarea imaginată la comun, paradoxal însă îi savurez discursul populisto-băsescian şi, mai mult decât atât, ador aspectul „de masă”, diplomatic, în rezolvarea oricăror conflicte ori gestionarea vreunei crize cronice/acute. După primul discurs al Victoriei ( Puterea lui „A fi împreună”. Tare-n S.U.Ă. ca OBAMA! ) am apreciat credinţa conform căreia umbrele trecutului nu pot constitui o finalitate, valorile comune americane reschiţate acum, la Investire, dar mai cu seamă Gramatica Persuasiunii ce făcea apel la sentimentele mulţimilor de pretutindeni în defavoarea raţiunii. Nerăbdător şi entuziast, după Victorie, am aşteptat Ziua Numirii! Citește în continuare
Acum, poate mai mult decât oricând, adevărata Putere nu stă în a controla Realitatea, ci în a o trăi ca pe un vis (ciufulit şi zglobiu!), ca pe un surâs senin şi cald învârtit în Caruselul Existenţei, presărat cu zâmbete largi şi sincere, cu fericire, cu speranţă!
CRĂCIUN FERICIT, dragii Moravului!
Dragii Moravului, sărbătorile ce le meritaţi!
Magia Sărbătorilor Albe, Misterul Zilei Sfinte şi Energia Nopţii de Lumină să ne umple sufletele de Linişte, să ne cureţe Ochii de negură!
CRĂCIUN FERICIT!
Ca să nu mai rămân repetent şi mandatul acesta, am hotărât să nu mă prezint la secţia de votare pentru alegerile parlamentare. Silit de identitatea-mi expirată (nicidecum declarată nulă!) cu ceva mai înainte de zece zile (pentru România!), am slalomat printre „exit polli”, am driblat colegiile uninominalului şi am privit din fotoliu, aşa cum jucătorii naţionalei de fotbal urmăresc turneele finale, la televizor, absenteismul la urne.
„La 1 Decembrie 2008, românii de pretutindeni, din ţară şi din afara graniţelor geografice, sărbătoresc 90 de ani de la Marea Unire de la Alba Iulia, când, sub conducerea înţeleaptă a Regelui Ferdinand s-a realizat România Mare. Pentru noi românii, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 Martie 1918 Basarabia – lacrima neamului românesc – revenea la Patria Mamă; la 28 Noiembrie 1918 era rândul Bucovinei – cu obcinele şi mănăstirile sale – pentru ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia – devenită capitală de suflet a neamului românesc – să se realizeze unul din visele seculare ale naţiunii române, desavârşirea statului naţional unitar.”
ROMÂNIA aparţine, prin istorie, tradiţie şi valori, culturii şi civilizatiei europene! Grupul celor care, de-a lungul istoriei, au consumat şi altceva decât apă minerală plată cu lămâie…salută UNIREA!
Potrivit moravurilor celor care contribuie la acest proiect, responsabilitatea materialelor publicate aparţine în totalitate acelora ce reuşesc, aproape inuman şi împotriva legilor firii, să mimeze competenţa! Iresponsabilitatea, prin definiţie, aparţine celor aflaţi în funcţii înalte.
Violarea oricărei reguli nespecificate dar în vigoare atrage după sine răspunderea civilă sau penală aleatorie.
Moravu' de Vest poate investiga faptele care implică asemenea încălcări, şi dacă va considera necesar, va merge până la a acţiona în justiţie persoanele care nu respectă vreo condiţie de utilizare.
După caz, poate coopera cu autorităţile legale în urmărirea utilizatorilor implicaţi în astfel de mârşăvii de prost gust, în scopul reţinerii, chinuirii, batjocoririi, condamnării şi lichidării autorilor.
Orice situaţie neprecizată în acest acord de utilizare necesită consultarea şi acordul prealabil al Moravului, în caz contrar se va ajunge la consultarea avocatului personal sau a aceluia din oficiu.
Acest material poate fi vizionat de către minorii în vârstă de până la 12 ani cu sau fără acordul părinţilor. El nu conţine: violenţă fizică de niciun fel, limbaj sau expresii vulgare sau obiectivism! Se eliberează dintr-un click, fără prescripţie medicală şi nu este obligatoriu să citiţi prospectul sau eticheta produsului...ocupaţi-vă de conţinut! Tutunul încetează uneori să mai dăuneze sănătăţii...
Moravu' de Vest 