MUSIC79 BRASOV

În 1979 alegeam dintr-o librărie un volum de poezii aparținând lui Radu Stanca. Doar răsfoirea volumului bilingv (română – germană) și lectura grăbită a câtorva poezii m-au făcut să-l cumpăr fiindcă până atunci nu luasem contact cu lirica poetului. Stilul său era totuși în spiritul timpurilor pe care le trăiam și ideile ce se strecurau din baladele sale parcă se potriveau nouă, tinerilor de atunci. În fond nu era vorba decât de …destin. Destinul văzut în fel și chip și întruchipat în cele mai diverse personaje.

După lectura poeziilor, una dintre balade s-a lipit parcă de sufletul meu. Așa am ajuns să propun ca motto una dintre strofele ei pentru festivitățile de absolvire. Cred că n-am greșit și, dacă fiecare dintre noi a meditat, fie și doar o clipă, la acele versuri, a înțeles că TIMPUL e ceva extrem de prețios și că nu poți să-l pierzi. Nu poți decât să-l folosești și să speri că l-ai folosit cum trebuie.

Balada se numea „Buffalo Bill” și am să o transcriu aici pentru noi, toți. Putem să o citim și putem să medităm la „vorbele” poetului fiindcă timpul a trecut în zbor și destinele noastre s-au împlinit. Poate așa cum ne-a fost scris sau poate așa cum ne-am dorit, poate mai avem timp sau poate nu. Viața e o veșnică surpriză.

Buffalo Bill

de Radu Stanca

„Diseară poștalionul va trece prin strâmtoare

Iar noi il vom surprinde la locul cunoscut,

Întocmai ca pe vremea când mânuiam topoare

Și flinte ghintuite. Întocmai ca-n trecut.

 

Azi însă nu de lada cu bani ne vom atinge,

Nu de mătasuri fine, podoabe sau găteli,

Nu vom umbla prin punga rotundă ca o minge

Și nici prin buzunare cusute-n captușeli.

 

Azi nu ca să ne-nfingem în saci de aur brațul

Ne vom lupta cu ceata de călători calici,

Și nici ca să mai râdem puțin, zvârlind cu lanțul.

Ne vom ascunde ochii sub măști, iubiți amici.

 

Nu ca să punem mâna pe călătoarea blondă

Ce tremură și-și vâră colierul între sâni,

Nu ca să scoatem fetei inelul de logodnă

Vom rasuci cu vervă pistoalele in mâini.

 

Azi nu vrem punga groasa a doftorului roșu

Ce clănțăne alături din dinți, înfricoșat,

Nici corfele cu păsări de curte, nici cocoșul

Ce dă din aripi lângă docarul răsturnat.

 

Un lucru mult mai nobil, prieteni, astă seară

Aduce poștalionul, și mai de preț decât

O călătoare zveltă , subțire și sprințară

Sau saci cu bani de aur, umpluți până la gât.

 

Diseară poștalionul aduce-un domn de seamă,

Un călător de vază și-un hoțoman de soi ,

Aduce Timpul-domnul pe care nici o vamă

Nu l-a putut vreodată întoarce înapoi.

 

Boierul cu palate și herghelii în care

Trag cai de rasă anii albaștri dupa ei,

Un negustor de vinuri, când dulci și când amare,

Și-un hrăpăreț pe care nu-l pot momi femei.

 

Bogat din cale-afară si gras de nu-și încape ,

Prin haină i se vede umflată punga grea,

În degetele-i scurte inelele fac ape

Și pe reverul bluzei poartă fălos o stea.

 

Pe pântec îi străbate un lanț de aur vesta

Și-un ceas rotund în care din când în când, zelos,

Privește pe sub gene ca nu cumva-n acesta

Să fi rămas o clipă – din veacuri – de prisos.

 

Când ațipește-n jocul căruței și în saltul

Legănator pe care catârii suri îl fac,

El sforăie și doarme ca orișicare altul,

El moțăie cuminte ca orice prostănac.

 

N-are nimica straniu și nici la chip nu-i groaznic

Atâta doar că n-are pereche de zgârcit,

Nu e vegheat de nimeni, păzit de nici un paznic,

Călătorește singur și-i veșnic obosit.

 

Așa că nu vă temeți de el, va fi o luptă

Din cele mai ușoare, iar de-l vom prinde-n laț,

În pânza veșniciei de astă dată ruptă,

Noi dintre toți tâlharii vom fi cei mai bogați.

 

Căci dacă punem mâna pe el și pe comoară,

Ne-am pricopsit prieteni, cum nu ne-am așteptat ,

Și dacă punem mâna pe el în astă seară ,

Am dat o lovitură cum încă nu s-a dat …”

 

Strofa subliniată a fost motto-ul generației noastre dar și motto-ul întâlnirilor de peste ani. Pentru colegii care se află în Austria și Germania voi reproduce aici și strofa aceea în limba germană:

Câteva date pe care sigur nu ni le mai amintim sau poate nu le-am știut niciodată fiindcă trăiam în România:

• Anul 1979 a fost declarat anul internațional al copilului de către Națiunile Unite;

• Led Zeppelin au lansat albumul In Through The Out Door;

• Maica Tereza primea premiul Nobel pentru pace.

• Abba cânta Gimme, Gimme,Gimme

• ABBA în 1979