O intalnim peste tot. Indrazneata, increzatoare, cu stele in ochi, mandra de feminitatea ei, calda si luminoasa. Asa vad eu femeia…

E o cinste pentru mine de a ma fi nascut femeie. Cu o lume interioara complexa poate sa cada si sa i se prabuseasca tot in jurul ei iar la putin timp sa renasca cu forte noi.

E capabila sa aline si sa iubeasca infinit daca are pe cine, sa rada si sa planga totodata. Lacrimi amare sau de bucurie?! Uneori nici ea nu stie pentru ca sufletul ei e atat de generos incat au loc toate trairile posibile pentru a le simti.

Le vezi pe strada in prag de primavara cu pas vioi inspirand dintr-un buchet de flori, o esarfa colorata la gat si zambet pe fata. Atunci iti dai seama ca a venit anotimpul renasterii odata cu ele…mame, iubite, femei.

Sa nu uitati niciodata sa fiti ceea ce sunteti…femei! Pasiti cu mandrie si intampinati noul anotimp cu iubire in suflet si suras pe fata. La multi ani, va doresc si brate de flori…doar e primavara!

Fiecare om e o lume…Mai trista, mai calda, exuberanta sau plina de mahnire si goala. Tine de fiecare sa-si coloreze lumea lui deoarece noi ne alegem tonurile si ritmurile ei.

Vibram…sentimente, ganduri, trairi iar cu ele intram intr-o lume pe care noi o alegem intotdeauna numind totul…destin.

Alegeri…doar alegeri. Se ia una bucata de lume si se adauga visuri, placeri, zambete alaturi de prieteni, carti, muzica, momente ale zilei, clipe de fericire si se aranjeaza in ordinea prioritatilor intr-o armonie stiuta doar de noi.

Ca sa condimentam totul invitam in lumea noastra chipuri noi care uneori raman sau pleaca incet, pe nesimtite intr-o alta lume, a lor.

In lumea mea e frumos, rad mult si dansez…Da-mi mana si vino in lumea mea!

Uneori am un vis. Cu o femeie insa femeia din vis sunt tot eu dar cu o alta infatisare. In sinea mea stiu ca sunt eu. Intr-o alta tara destul de civilizata dar nu foarte bogata.

Visul este colorat, cu senzatii precum un film. Insa nu este un film vazut sau o carte citita de mine. Stiu ca locuiesc intr-un bloc mai mic la o intretaiere de strazi. Are doua scari: pe una iesi intr-o strada simpla cu blocuri, pe alta intr-o strada de vile vechi cu pietre cubice pe caldaram.

Acolo, in vis, stiu ca e locul meu preferat acea strada dupa o ploaie de primavara. Pietrele lucesc de apa, plantele de pe strada miros a verde crud, cateva pasari se scalda intr-un ochi de apa. In sinea mea ma gandesc ca e un cadru bun pentru o fotografie deoarece la fel ca si acum am ochiul format pentru un cadru reusit, simt momentul propice…

La intrarea in micul bloc unde stau cu chirie sunt niste irisi frumosi crescuti in iarba. Uneori iau cateva fire cand nu ma vede nimeni si ii pun in vaza pentru ca si acolo imi plac florile ca si acum.

Senzatii, mirosuri, culori, locuri familiare dintr-un loc unde nu am fost niciodata…Un fel de viata povestita mie de o persoana care as fi eu. Un univers paralel sau prea multa imaginatie?! De parca mi-as povesti mie acea viata. Un vis colorat cu irisi albastri la intrare si o femeie dintr-o tara straina…

Din ” foamea ” pe care o simt oamenii pentru iubire, validare sau de a insemna ceva pentru cineva, ei au gasit o zi universala de celebrare a iubirii.

Nu conteaza cum se numeste acea zi – difera in functie de zona geografica – insa au simtit nevoia sa declare acea zi importanta si sa o numeasca cumva…

Si asa am ajuns sa iubim la comanda, intr-o anumita zi a anului cand abunda pretutindeni de inimioare, declaratii si melodii romantice.

O zi…pe an! Va dati seama?! Doar o zi pe an acordam iubirii. Apoi totul revine la normal si mergem mai departe.

Iubirea e ceva deosebit care are nevoie de timp, o constanta in viata oamenilor. E o traire aparte si suntem prea saraci sa o descriem in cuvinte dar sa o cuprindem doar intr-o zi?!

Va doresc sa iubiti profund, adevarat si fara limite netinand seama de zile, seara sau dimineata ori anotimp!…Pur si simplu, iubiti si atat. Chiar fara cuvinte daca se poate…

Fiecare colt al lumii e frumos si are o incarcatura aparte…insa frumusetea sta in ochii celui care priveste. Privim cu ochii sufletului si decretam cu multa siguranta…este minunat sau nu.

De fapt, starea de spirit inobileaza un loc si il face deosebit prin suma trairilor detinute de noi. Asadar putem decreta un colt de lume magnific, ca apoi ceilalti sa-l considere anost si plictisitor.

Noi suntem o lume aparte…eu, tu. Si lumea noastra interioara o atasam exteriorului, asa incat percepem o zi ploioasa ca linistitoare sau o alta plina de soare doar caniculara si interminabila.

Ma uit pe geam. Ploua marunt pe un fundal gri noros. Si pentru mine e liniste, echilibru, armonie. O zi frumoasa, cu locuri noi vad eu. Pentru ca…la mine in suflet e soare.

De multe ori oamenii nu vorbesc sau poate ca nu au abilitatea de a se exprima prin cuvinte iar atunci apar ele, gesturile.

Sunt atat de delicate uneori sau poate chiar invizibile pentru unii cateodata dar ele exista daca poti sa le patrunzi. Si ele vorbesc mai mult decat nenumarate discursuri sustinute cu patos si inflacarare.

Un mic gest discret exprima o poveste sau o lume aparte aparand cand nici nu te astepti…sau confirmand asteptari demult apuse.

Insa nici un gest nu se poate naste daca nu rezoneaza cu cineva deschis la el. De aici…incepe un capitol – al meu, al tau, al lor. Altfel raman niste simple…gesturi fara nici o poveste.

Oamenii sunt niste fiinte sociale. Suntem formati dintr-un…eu si tu, el si ea, noi. Uneori alegem, alteori se intampla sa nu mai formam o unitate si sa nu depinda de noi.

Insa ce poate fi mai frumos decat un cerc format dintr-un el si ea?! Totul amplificat la doi: hohote de ras, sfaturi la ceas de seara, planuri nebunesti, taceri in doi.

Functionam ca niste individualitati si chiar suntem insa ne-am nascut pentru a impartasi cu cineva trairile si mai ales viata.

Sa fie totusi singuratatea…o optiune, un prea plin de atata omenire sau o renuntare de a mai cauta formarea unui cerc?!

Da-mi mana ta si renunta la a mai privi de pe margine! Viata e facuta din cercuri pline de culoare, de drag pentru cel de langa tine. Intinde mana si…construieste un cerc.

Uneori ma surprind cazand pe ganduri, pierduta sau plecata din prezent. Si am fost intrebata: – Unde ti-e gandul?! Chiar. Unde mi-e gandul?!

De obicei, ne refugiem intr-o lume a noastra pentru o secunda. Eu zic ca el, gandul este acolo unde este si inima. Dar apoi apare intrebarea: Si inima,ea, inima unde este?!

Viata pentru fiecare este ritualica si constanta, cu suisuri si coborasuri dar acel gand aparut de nicaieri o infrumuseteaza si ne scoate din rutina nebuna a ceea ce se cheama viata.

Acea secunda de cadere pe ganduri ne transporta in lumea noastra interioara careia uneori ii zambim…a dor, a tandrete, a neinteles.

Cadem pe ganduri, mereu si mereu…As da un banut pentru fiecare gand pe care il simt plecand…pentru a-l afla. Un banut si un gand…

Mereu incepem ceva…odata si inca o data, o luam mereu de la capat. Inceputurile sunt frumoase, intotdeauna.

Asa ca viata ne ofera aceste inceputuri si depinde de noi in a le transforma in povesti ale noastre. Povesti de viata in care protagonistii suntem doar noi. Punem punct si incepem de la capat cu incredere si speranta ca va fi totul bine.

Bucuria inceputului ne umple sufletul, ne bucura inima si creionam continuarile asteptarilor noastre. Fiecare zi e un inceput a unei parti din viata noastra. Intampinati-o si oferitii credit pentru ce va sa fie. Oricum…sa fie frumos!

Iata. Un inceput de an. Cate planuri, cate schite ale vietii, cate inceputuri! Aveti ocazia de a incepe…o poveste. Sa fie frumoasa! La multi ani!…

Craciunul e magic pentru mine!…Nu e despre mancare, aglomeratie, cadouri, podoabe. E despre oamenii pe care ii port in sufletul meu mereu, e despre iubire, bunatate, toleranta.

In fiecare an asteptarea Craciunului e o stare pe care o iubesc. De fiecare data invat sa daruiesc o bucatica din mine oamenilor speciali care sunt alaturi de mine. Imi face placere sa vorbesc cu ei, sa le urez prin viu grai multa bucurie in suflet si sanatate.

Altfel, Craciunul ar putea deveni obositor: siruri lungi de urari in mediul on-line date automat doar cu grija de a nu rata pe cineva – a-l rata de la ce, ma intreb?! Oameni de care ne aducem aminte doar o data pe an si pe care ii bifam pentru a ne linisti constiinta. Mese incarcate cu bucate alese, rubedenii vazute tot anual, corvoada pregatirilor, aglomeratie, stres, oboseala…unde e Craciunul?!

Si totusi, Craciunul e magic pentru cine stie sa-l poarte in suflet si-l poate transforma intr-o poveste…Craciun linistit plin de armonie si iubire!