Eseu argumentativ despre modul în care arta modelează sensibilitatea umană

Angel Ganivet spunea despre artă că este ”chintesenţa spirituală a unei naţiuni.”. O altă definiție, dată de John Cheever spune că „Arta este triumful asupra haosului.”. Există multe definiții date artei, însă tocmai definția unui lucru îl face pe acesta limitat, așa că, din punctul meu de vedere, arta ar trebui să rămână nedefinită, întrucât ea nu cunoaște limite.

Sensibilitatea se referă la facultatea de a simți, la acuitatea simțurilor și capacitatea de a percepe senzații. În artă, sensibilitatea artistică desemnează înclinația personală pentru frumos.

După părerea mea, arta joacă un rol important în modelarea sensibilității umane. Arta cizelează caracterul individului, îl purifică, îi înnobilează sufletul, acesta devenind echilibrat, încrezător în forţele proprii, empatic faţă de cei din jur.

În primul rând, unul dintre modurile prin care arta modelează sensibilitatea umană este poezia. ”Poezia este oglinda sufletului ce exprimă în lumea exterioară sensibilitatea şi zborul senin al gândurilor.” (Elena Lavinia Niculicea). Prin versuri, poeții își transpun starea sufletească, astfel încât să îl sensibilizeze pe cititor. Ca exemplu aducem epoca romantismului, sensibilitatea fiind o trăsătură a textelor poeților încadrați în acest curent. Lord Byron în poezia ”În această zi împlinesc treizeci și șase de ani”: ”E vremea, inimă, s-adormi,/ Căci inimi nu mai poți trezi:/Dar chiar de nu pot fi iubit,/ Tot voi iubi.”. În această strofă sensibilitatea eului liric ne este relevată prin sentimentul de părere de rău cu privire la somnul inimii provocat de neputința de a trezi alte inimi. În ciuda acestei neputințe, eului liric nu se dă bătut, dragostea continuând să fie o parte din el, chiar dacă nu este împărtășită de ființa iubită. Astfel, citind poezii, sensibilitatea umană este dezvoltată, poeziile fiind adevărate bijuterii ale tezaurului literaturii, prin urmare ale artei.

În al doilea rând, citind, ascultând muzică, mergând la piese de teatru, la muzee, la expoziții  sau chiar participând la o oră de istorie ni se dezvoltă o vastă cultură generală. Un om cult este un om sensibil deoarece acesta diferențiază binele de rău, are capacitatea de a înțelege sufletul altui om, una dintre prioritățile lui fiind îmbogățirea cunoștințelor, învățarea. Astfel, își păstrează integritatea emoțională, devenind un individ echilibrat, inteligent și empatic față de cei din jur. Cultura și sensibilitatea sunt complementare. De exemplu, muzica lui Beethoven ar fi, fără implicarea sensibilității, o simplă adunătură de note. Simfonia a V-a în do minor a marelui compozitor este una dintre cele mai cunoscute ale acestuia, nu doar datorită talentului cu care a fost scrisă, ci și datorită momentului din viața artistului în care această simfonie a luat naștere, și anume momentul în care rămăsese aproape surd. Primele ei 4 tonuri, ajunse renumite, au fost comentate în felul următor de către biograful său,  A. Schindler: „Așa bate destinul la poartă!”.

În concluzie, putem afirma că arta își lasă mereu o amprentă vizibilă pe sufletele oamenilor, modelându-le sensibilitatea, făcându-i, de fapt, oameni.