Oli4ika's Blog

ploua…picaturi mari stropesc geamul…cerul e innourat ai parca ar fi acoperit de un strat gros de plumb…

pe la prieteni vad statusuri melancolice…

nu inteleg de ce…mie imi place ploaia…mi se pare ca un indicator de curatzire…a  mintii…a sufletului…

o cafea,o tzigara, o muzika buna si o fereastra stropita de ploaie…ce poate fi mai bun?

doar tu si imbratisharea ta…

ce nar spune lumea are ploaia un farmec aparte…un farmec al ei…pe care nu  multi il inteleg si inka si mai multi nici nu incearca sau doresc sal inteleaga…

kind eram mika uram ploaia…pt mi se parea ca ea ma tine in casa…akum imi place…

poate ca timpul schimba omul…insa…

pe mine ma schimba nu timpul ci viatza…

azi veniti mine plecatzi…si vi se pare ca eu cred k venitzi pt mine?venitzi pt ca sa beti o bere…pt ca sa fumatzi o tzigara…pt ca  nu avetzi ce face…

vb ku mine si vi se pare ca cred k intzelegetzi ce vreau sa va spun…nici nu va ginditzi kit gresitzi…

va promit ca va veni intro zi timpul kind vetzi regreta k nu atzi fost linga mine…k nu matzi askultat kind am avut ce sa va spun…

incep sa cred in oameni greu…incep sa tzin  la ei si mai greu…shi mai greu uit…

mie greu sai uit pe cei la kare tzin ku adevarat…dar  pot…viatza ma invatzat kind shi ce trebuie sa uit…viatza ma invatzat sa fiu puternika…va voi uita si pe voi…asha kum shi voi atzi uitat de mine…

sper sa va uit…sper sa va aducetzi aminte de mine kind va va fi mai bine…sper sa nu avetzi nevoie de a vb ku mine…fitzi fericitzi…bukuratziva de prietenie…makar voi sa avetzi parte de ea daca eu nu…

adio…

in ultimul timp ma simt tot mai obosita si mai obosita…simt kum vlaga mi se scurge din vene…orarul meu e atit de incarcat k nu mai am timp nici makar sa gindesc…

mereu trebuie sa merg undeva,sa rezolv ceva,sa invat…

am nevoie de o pauza…de o zi pt a dormi…un somn dulce al trupului si creierului…

eu,tu o cafea si o tigara…intrun shezlong departe de civilizatie…

o casuta inkonjuarata de copaci verzi si linishte…

departe de telefonul ce suna kontinuu…de calculator…departe de lume…

suntem atit de obositi si totusi nu ne oprim pt a ne odihni…cea mai mare problema a secolului e presiunea timpului…

oamenii fug…masinile merg ku viteza de 2 zerouri…fiecare se grabeshte undeva…se pune problema unde?

pina la urma tot akolo ajungem toti…ma devreme sau mai tirziu…

kind ultima oara neam oprit pt a savura linishtea?pt a ne alina sufletul cu caldura?pt a privi cerul si a zimbi?

drumurile,rutierele,masinile,colegiile,universitatile…acum acestea ne inkonjoara…si nu ne gindim ka si mine ele vor fi tot akolo…insa norii nu vor mai avea aceiasi forma si ghioceii se vor ofili…

trebuie sa invatam sa ne grabim incet…pt a fi mereu in lokul respectiv la timpul potrivit….

mie greu…sa traiesc…sa respir…sa gindesc…sa supravetuiesc…sa fiu eu asa cum sunt…sa nu ma pierd in miile de ginduri care ma inconjoara…sa incerc sami umplu golul inimii care ma apasa…

simt ca o bucata din mine a disparut odata cu copilaria…atunci cind ni se parea ca suntem o familie si ca ne ashteapta o viata intreaga pt a fi fericiti impreuna…pt a fi mereu alaturi unul de altul…pt a trai cu adevarat…

eram atit de naiva sa cred ca am doua familii…una o constituiau parintii si alta prietenii…

imi zboara atitea nume in cap…atitzea oameni care au insemnat atit de mult pt mine si care la rindul lor au ignorat ceea ce se obtine atit de greu…atitea cuvinte mari despre prietenie care ar fi fost mai bine daca nu sar fi rostit niciodata….si care dintre voi imi este alaturi acum?acum kind de atita durere resimtita in fiecare coltishor al lokuilui unde trebuia sa am un suflet ma face sa ma pierd zi de zi?unde sunteti acum?

tuturor vi se pare ca ati crescut si tot ce a fost odata e pulbere…vi se pare ca nu mai aveti nevoie de prieteni…dar niciunul nu va ginditi cit gresiti…

stiam ca prieteniile din copilarie tin cel mai mult…abia acum realizez cit de mult am gresit…de fapt ele se destrama cel mai usor….ele sunt cele mai instabile…

de ce cind voi aveati nevoie eu eram alaturi?de ce acum  nu va prefaceti macar ca va pasa?ash vrea sa va spun atit de multe…dar cine are curajul sa ma asculte si sa ma inteleaga?

acum nu mai suntem prieteni…acum neam obisnuit a fi…

si cit de trist nu ar fi…inima mea care odata va apartinea voua a disparut odata cu copilaria….

despartirea…dureroasa despartire…poate fi de mii de feluri…de casa…de patrie…de mama…de iubit sau de prieteni…fiecare doare in felul ei…insa toate ne provoaca suferinta…poate ca despartirea ar trebui sa insemne un nou inceput…insa uneori ori noi vedem si intelegem doar sfirsitul…uneori nu mai exista inceput…mie dor de momentele cind vb ore in sir despre lukruri care ne interesau doar pe noi…ne urcam pe toate lukrurile inalte care ne inkonjurau pt a privi lukrurile de la inaltime…cred ca asha le priveshti si acum…acum eu le privesk de jos…

mie dor de tine…mie dor de noi…dar timpul nu se mai intoarce si shtiu ca nu te voi mai vedea…

merg prin lume incerc sa inteleg de ce anume tu?de ce anume acum…si totusi nu gasesc nici un raspuns care sa-mi linishteasca sufletul…

oamenii spun ca timpul este cel mai bun leac…timpul vindeca ranile…insa cu cit mai mult el se scurge in eternitate ranile inimii mele sunt mai adinci…suferinta mea devine tot mai insuportabila deoarece ratiunea imi spune ca eshti tot mai departe de mine…departe in timp…departe in spatiu…

lakrimile acum kurg mai rar…gindurile fug spre tine mai des…un paradox neinteles nici pina acum de mintea mea limitata…poate daca erai acum linga mine tu ai fi gasit o explicatzie…

ca atunci cint stind in iarba imi explicai teoriile vietii asha cum le vezi tu care tuturor li se pareau stranii iar mie mi se pareau mai adevarate ca orice citisem sau auzisem pina atunci…

intotdeauna dragostea ta nefireasca pt inaltime imi  provoca o anumita spaima…intotdeauna shtiam ca ea ar fi putut sa ne desparta…caci o iubeai prea mult…

ea nea si despartit…R.I.P…

ce pot sa spun…am mai scris odata despre prieteni…atuci era o caracterizare generala a prieteniei…acum voi scri despre anumite persoane care sunt cu adevarat importante pentru mine…sunt 5 la numar…

fiecare e deosebita in felul ei…pe fiecare o iubesc si respect deosebit…

1 e cea care seamana mult cu mine…in multe situatzii gindim aproape identic…cu toate ca uneori ea face lucrurile altfe decit le-as face eu si e mai corecta…intotdeauna imi spunea ca ea ar vrea ca eu sa fiu perfecta…nu in relatzia cu ea ci in viatza…sa nu gresesc ca sa nu sufer…si pentru foarte multe indrumari ii sunt recunascatoare…putem sa stam ore in sir si sa vorbim…si totusi va urma un apel telefonic ca sa ne mai spunem ceva…nou!!! 🙂

a 2 e departe…nu e acum linga mine cu toate ca in sufletul si mintea mea e mereu aprope…cind se intimpla cite ceva nou de multe ori ma gindesk ca ea e ink aici si o sa o pot suna si o sa vorbim…mie dor de ea  atit de mult ca de multe ori mergind pe linga casa ei imi vine sa intru…si intotdeauna mi se pare ca ea imi va deschide usha si imi va spune: zoro!!!imi era dor de tine..si eu o voi cuprinde si ii voi raspunde :si mie zoro!totusi in aprilie o voi revedea pe dear angel..

a 3 e cea mai cazuta din stejar persoana pe care o cunosk(in rusa suna mai bine)e mereu vesela si te face sa rizi…cu toate ca uneori poate fi foarte rea…e o persoana minunata cind ai relatzii bune cu ea insa in momentul in care te certzi cu ea devine rea si agresiva…poate la necesitate sa mentina o discutzie serioasa si te intelege intotdeauna…te ajuta mereu…numai ca deobicei e foarte inceata…se mishca foarte incet…dar in fine e minunata asha cum este…

a 4 e cea mai stranie si puternica…intotdeauna spune ce gindeshte si pentru asta e pretzuita…poate disparea cu zilele sau saptaminile…pt ea timpul e ceva foarte relativ…apare si dispare…cu toate ca atunci cind e nevoie de ea esta mereu alaturi…despre ea cuvintele sint de prisos…pt a o intelege trebuie sa o cunosti…

a 5 e cea pe care o vad cea mai rar…vorbim la telefon insa ne simtim una pe alta atit de bine incit uneori nu e neaparat sa stam fata in fata sau de mina…shtiu ca orice nu sar intimpla ea imi va fi alaturi…si chiar daca eu ash fi vinovata ea oricum ar spune tuturor ca nu e nimeni mai corect ca mine…insa mie mi-ar spune adevarul…mi-ar spune ca am gresit…si totushi ma va sustine…

simt ca sunt o persoana foarte bogata deoarece am o comoara neasemuita linga mine…prietenii mei adevaratzi…ii iubesc mai mult ca orice si orice nu sar intimpla voi incerca sa fiu mereu alaturi de ei si sa nui dezamagesk niciodata…

incep sa cred ka am depresie…nushtiu de ce…nu am nici un motiv de a fi trista si totusi ma simt singura si neinteleasa…askult muzica trista si vreau sa pling ku toate ca viata mea e minunata…poate ca e de vina iarna desi iarna e anotimpul meu preferat si nu ar trebui sa fie un motiv de tristete…

nu ar trebui sa ma simt singura pentruca am prieteni minunati…

insa abia acum am inteles ca te poti simti singur chiar si inkonjurat de o lume intreaga..

iubesc si sunt iubita si asta ar trebui sa ma faka fericita…si totusi nu vreau nimik…nici chiar sa respir…nu ca as vrea sa mor dar respiratia mi se pare inutila…acum totul mi se pare inutil…

nu de mult ma gindeam cum ar fi inmormintarea mea…cine ar fi ku adevarat trist…cine miar simti lipsa…nu cine ar plinge caci lacrimile nu inseamna intotdeauna durere…

nu vreau sa creada oamenii k vreau sa mor…nu imi iubesk prea mult viata…iubesc sa merg singura pe strazile vechi si prafuite…iubesc copacii….iarna…zapada dar cel mai mult prietenii si iubitul…si totusi traiesc cu mica mea depresie…

oamenii gresesc…mai mult sau mai putin…mai des sau mai rar…si in schimbul greselilor lor cer iertare…

nostim in toata chestia asta este faptul ca cei care gresesk cel mai mult iarta cel mai putin…de ce? nushtiu…dar incerc sa inteleg…

cred ca cel mai puternik om din lume nu este cel care cistiga titluri de campion al boxului sau centuri negre in domeniul karateului…e omul care poate sa ierte…

cel care poate ierta poarta in sine o putere capabila sa schimbe destine,in bine sau rau..dar totusi le schimba…

de multe ori gindinduma la mine ma intreb pot eu oare ierta?si ce nu ash putea ierta?minciuna…tradarea?nushtiu…

si cel mai mult ma intreb de ce pe cei pe care ii iubim cel mai mult ii iertam cel mai greu…sau chiar nicidata?poate fiindca ne dor cel mai mult greselile lor…

si uneori ceea ce de la altii am primi ca pe o gluma sau ca ceva normal de la ei am primi ca pe o greseala de neiertat?

citisem k dragostea iarta totul…inseamna k nu putem iubi si nu iubim pe nimeni?

fiindca nu kunosk nici un om care sa ierte totul…

paradoxuri…ginduri..meditatie…si totusi nici un raspuns dupa o lunga framintare a mintii…

kred k cel mai bine este sa traim ku prezentul si sa speram ka niciodata nu va trebui sa iertam…si nici sa trebuiasca sa ne cerem iertare…

atit de mult fugim de minciuna si totusi atit de des o folosim…este un paradox al vietii…urask sa fiu mintita…urasc sa mint…si totusi atit de des mint spre a fi mintita…

de multe ori mintim nevinovat…asteptind adevar…ku toate ka toti oamenii doresk sa se intilneaska doar adevar…ei insusi mint cu nerusinare….

uneori ma intreb kum a parut minciuna si cine a fost cel pe buzele caruia prima data a inflorit ea….ce a dorit sa askunda? si ce sa intimplat atunci cind a fost descoperit adevarul?sau sa mai descoperit vreodata?

de ce oamenii doresc sa primeaska adevar atunci cind ei singuri ofera altceva? si ce ar trebui sa facem pt a schimba acest lucru?

ce minunat cuvint…secole la rind a inspirat poetii si oamenii de arta…ea e cea care a distrus suflete si a ridicat inimi in slavi….a facut din oameni puternici sclavi si din robi domnitori….

atunci cind iubim uitam de tot si de toate…dragostea e cea care ne alina durerile si ne raneshte…ea in acelasi timp vindeca ranile inimii si o face sa singereze…

doar o persoana iubita te poate face sa radiezi emanind fericire cu fiecare por…si tot ea te poate face sa sa cazi in abisurile durerii…

iubind traim murind si murim traind…

se spune ca spui unei persoane ca o iubeshti in momentul in care o iubeshti cel mai putin…

daca cineva mar intreba daca iubesk ash spune din tot sufletul da DA…iubesk si simt ca sint iubita…sint fericita chiar foarte fericita…

P.S: MASY te iubesk si sper sa ma iubeshti mereu ca sa te pot iubi… 😀