pitici pe creier

Traiasca transportul din Romania!

Am plecat de acasa de mai bine de 2 ceasuri si sunt inca in Bucuresti. De ce? Pentru ca e sâmbătă, plouă și, prin urmare, transportul in comun e o distracție. Militari- Obor, 2 autobuze schimbate- 1h30. E 11.45, am de parcurs mai putin de 200 de km si o sa ajung la destinatie la ora 4 și jumătate. Asta dupa o plimbare cu 2 autocare și o lungă pauză de asteptare intr-o autogara infectă. Ca să fac un mic calcul, azi stau pe drumuri peste 6 ore. Imi ia mai putin sa ajung in orice capitala europeana cu avionul, punand la calcul si plictiseala din aeroport.

Ce-i drept, Hârșova, mirificul oraș în care trebuie să ajung, e cam in the middle of nowhere. Dar Brașovul nu-i! E câtai orașul, destinație turistică, nod feroviar și ce mai vreți voi. Cu toate astea, daca te pune naiba să te duci cu trenul, ajungi în 5 ore.

Da, ca sa fiu internauta pana la capat pe ziua de azi, tre sa scriu ceva si pe cel mai napastuit blog din WWW. Ghinionul lui ca e al meu!

Pe ordinea de zi e contul de Facebook, dar dupa reactia prietenilor mei parca mi-e teama sa mai aduc vorba de asta. Intrarea mea pe o retea de socializare e considerata un semn ce prevesteste sfarsitul lumii. Daca imi fac si cont de Twitter se ascund in buncare antiatomice. Acum ca prima pecete s-a rupt si 2012 e aproape, sa trecem mai departe. Primul meu prieten pe Facebook a fost FJSC *tears in my eyes*. Sa dea naiba, fumez de 2 ani si tot reusesc sa imi bag tot fumul in ochi. Deci FJSC e tru, a tru friend…Aproape ca imi pare rau de niste chestii pe care le-am scris aici prin 2007-2008…aproape. Durerea cea mai mare e ca my former arch enemy incepe sa ma prinda. Nu vreau sa ma gandesc la numarul de ore pierdute azi in fata monitorului si ma ingrijoreaza faptul ca le-am pierdut cu mare entuziasm.

Pentru cei care nu ma cunosc prea bine, pe mine ma apuca groaza cand trebuie sa-mi verific mailul. Numai bine ca de la mizantropie acuta am ajuns la „yeeey, a new message on facebook, yeey, someone posted something nice, yeeey, let’s like/comment”. WTF is wrong with me?!

E, da! Am revenit la blog! Cei doi cititori ai mei (3, cu mama cu tot) pot rasufla usurați. Am găsit momentul perfect pentru primul post din noul sezon. Maine am restanță (m-am gandit toata ziua la ea in timp ce m-am uitat la 3 filme proaste) am de terminat un proiect, e unu noaptea si, brusc, m-a lovit inspirația!

O să încep cu Justin Beiber (Orice ati zice, e mai interesant decat statisticile despre abandonul scolar). Deși lucrez în aceeași redacție cu Bravo, eu habar nu aveam cine este copilul asta. Cum televizorul meu o piesa de mobilier acoperită de un morman de hartii, n-am idee ce se întâmplă în industria muzicală. Totuși, am aflat de Beiber. Cum? Din comentariile postate de niste cretini la toate piesele rock/classic/folk de pe youtube.

Să dau un exemplu: “BETTER THAN JUSTIN „GAY”BER!!” – comentariu postat la o piesa cântată de Pauliina Lerche. Bine bre, ce gara au?

Cele mai penibile sunt, totuși, cele care te pun sa dai like-uri si linkuri si tot felul de mizerii. Luați și vă minunați de ce scrie un fan Amon Amarth:

“Good Job the rock (real music) nation. We made Justin Biebers video „Baby” Get much more dislikes than likes. Congrats everyone, but it still isn’t over. We will attack with dislikes, spams and flags on” – Dovadă că poți să fii cretin, indiferent de genul de muzică pe care îl asculți. Cei care vă credeți larger than life pentru ca ascultați metal, iată ce idioți vă dau coate în coaste la concerte.

Acum știu cine e Beiber, stiu că nu îmi place. În loc să îl ignor, o să îmi irosesc energia și o să scriu zeci de commenturi. Pentru că pot. Pentru că eu sunt de o inteligență ieșită din comun si restul sunt prosti. O să îi îndrum pe calea cea bună, spre muzica bună, I will show them the light. Hai sictir!

Mai am un sictir de transmis. Oho! Unul mare de tot, de data asta altori culți: Ălora care sunt în stare să vorbească până mâine despre ceai și ceainării, care au citit fix cinci cărți în viața lor, care sunt ecologiști pentru că e “cool”, care mănâncă “eco” și care se cred superiori pentru că folosesc coșul de gunoi. Braaaavo! Acum pasul 2. Tot ce trebuie să faci în cazul ăsta este să mai găsești niște fanfaroni, ca tine, să faceți un grup pe facebook și să vă lăudați reciproc. Lumea din jur o să vă creadă, pănă la urmă, speciali.

Codul de la Atena..DISTRUGE!!!..reprezintă codul standardelor..DISTRUGE!!!..relaţiilor publice adoptate de Public..DISTRUGE!!!..Relations Society of America..DISTRUGE!!!

WTF?!?

M-am refugiat în bucatarie, cu toate hârţoagele, ca sa învat pentru licenţă. În spatele blocului, fix sub geamul meu, toţi copiii din cartier s-au adunat să se joace. Se joacă Seek and Destroy, pare-se, şi, după cum se aude, e mai mult destroy decât seek.

De ce azi?! Nu i-am văzut tot anul pe-afară, au aşteptat să vină licenţa şi să am nervii in pioneze ca să iasă la joacă.

Parcă era o problemă cu copiii din ziua de azi, care au uitat de jocurile în aer liber şi stau numai cu ochii în monitor. De ce pisici au ales să-şi oxigeneze plămânii tocmai acum şi nu au stat să distrugă lighioanele din jocurile pe calculator?

Pentru toţi copiii din Titan:  STAŢI ÎN CASA!!! Ieşiţi după 15 iunie!

P.S.  Babele sunt universal valabile şi au o tendinţă exagerată de a-şi apăra teritoriul. Am avut un flashback acum 2 minute, când am auzit-o pe o tanti tipând de la etajul 4: „Du-te la tine la bloc, ce cauţi aici? Hai, n-ai ce căuta aici!”. Oh, the memories!

După două luni în care nici macar eu nu am intrat pe blogul asta, am găsit motivul perfect pentru a-mi reaminti parola contului.

Videoclipul a apărut de vreo 10-11 ani, dar la mine informaţiile ajung in general mai greu, aşa ca l-am descoperit abia aseară. Simt totuşi nevoia sa recuperez timpul pierdut, asa ca il vizionez pe repeat, obsesiv. Nu mi s-a mai întamplat de ceva vreme să îmi placă o piesă din toate punctele de vedere – versuri, linie melodica, videoclip….tip din videoclip. Errmmm….mda, pentru cei care nu s-au prins…tipa e un el.

Top 3 „Cele mai importante stiri Realitatea.net”, miercuri, 8 aprilie:

* Gigi Becali: Cred că tot ce se întâmplă acum este mâna lui Dumnezeu
* C. V. Tudor: Gigi Becali candidează pe listele PRM la europarlamentare. Cum comentaţi?
* Vladimir Voronin acuză România că ar fi în spatele revoltelor de la Chişinău. Ambasadorul român va fi expulzat.

Şi da, se poate. Se poate ca revoluţia din Moldova să fie plasată, ca importanţă, după Gigi.

Am avut zilele astea conflicte care par o reeditare a scenariului din ’89, cutremure în Italia, soldaţi români morţi în Afganistan, însă nimic nu e mai important decât Gigi Becali.

Am avut ocazia de a-i vedea laolaltă pe Becali şi pe Vadim. Pe oamenii aştia abia îi suport în apariţii individuale, colaborarea a fost un şoc. Totuşi, mă întreb dacă Vadim nu are chestii mai importante pe cap zilele astea. Cum el e preşedintele Partidului România Mare. Adică da, România Mare. Nu partidul ăsta publica materiale cu „Basarabia si Bucovina – doua lacrimi pe obrazul Europei” şi se văita de fraţii de peste Prut? Am verificat ca să fiu sigură că nu scriu bălării şi am mai găsit, pe pagina oficială a PRM, că:

„In cadrul turneului german, 14 – 18 martie 2000, presedintele PRM, sen. Dr. Corneliu Vadim Tudor a propus stabilirea granitelor Europei nu pe Prut ci pe Nistru, pentru integrarea concomitenta, in structurile comunitare, a Basarabiei.”

Ce frumos! Acum nu ar fi logic să-l **** mai tare grija de ce se întâmplă pe la fraţii aştia? Dar poate sunt eu cretină şi toată treaba e normală.

De ce crezi ca dorinta mea cea mai mare, cand merg cu autobuzul, e sa aud manele de la telefonul tau? De ce simti nevoia sa-ti faci aparitia de diva pe un sunet suav de dramba, ca si cum kitschul ala de sapca cu paiete nu ti-ar fi asigurat toata atentia. Te scotea in evidenta, pe cuvant. Am orbit si o sa te tin minte multa vreme. Nici nu m-am descheiat la sireturi si scriu despre tine. Ce bucurii ai cand asculti dedicatii pentru altii si de ce simti nevoia sa le impartasesti cu toti oamenii din masina? Data viitoare fii egoista! De ce ti-ai dat unghiile cu lac fara sa cureti intai jegul de sub ele si,  o ultima intrebare, de ce puii mei nu-ti speli parul?!?! Pana si oile au lana ceva mai ingrijita decat claia din capul tau. Pardon, asta e ultima intrebare: Nu ti-e  putin scarba de tine?  Ca mie da.

Eh, acestea sunt cateva din intrebarile pe care i le-as fi pus acum juma de ora unei femei unui animal din autobuz, daca nu ar fi avut dimensiunile unui dulap si daca teama de o moarte lenta si dureroasa nu ar fi depasit dorinta de exprimare.

Scriu pe blog ca să nu adorm. De obicei la figurat, azi e valabil şi la propriu. Este a doua oară când mi se întâmplă să adorm în timp ce tastez. Poate că stirea era mult prea plictisitoare, stiu doar că scriam ceva despre Vodafone şi în secunda a doua aveam senzaţia aia de cădere liberă, care mie îmi place de obicei…Nu şi acum, cand a fost de-a dreptul penibil să mă vada toţi colegii cum tresar.

În al doilea rând…Azi am trecut pe la facultate. Oh da, este acea zi a săptămânii! Ziua în care sunt dispusă să mă trezesc la 5.45, să ajung la 8.00 în colţul celălalt al orasului şi să rezist eroic şase ore la cursuri înainte de a mă duce la muncă. FUN! Prin rezistatul eroic  se înţelege a fi acolo. Şi atât! Nu-mi cereţi să vorbesc în propoziţii cu subiect şi predicat înainte de cafea, nu-mi cereţi să fiu sociabilă, nu-mi cereţi nimic. O să mârâi ceva şi o să vă ignor.

Şi cum spuneam…

A fost odată ca niciodată, într-o zi cu soare, la eternul etaj 6, la o oră obscenă, într-un cancer de te lua dracu, o profă mult prea bine dispusă, care chiar avea poftă să ne vorbească despre campaniile CSR. Şi intră ea în sală, ne mulţumeşte pentru prezenţa atât de mare la curs, pentru că facem parte din viata ei, pentru că existăm şi alte alea. (Just hold the WTFs, it gets better) Apoi, cu un entuziasm deprimant, ne cere să dăm fiecare câte cinci motive pentru care zâmbim în această dimineaţă şi să mulţumim cuiva din sală, în cazul în care simţim nevoia. Pentru orice, numai să mulţumim. Acum cu tot respectul, femeie, ce pisici, te crezi la decernarea premiilor Oscar?! Nu ştiu dacă ai remarcat, dar NU zâmbesc şi îţi dau doar trei motive pentru asta: În ultimele zile am dormit mai puţin decît am mers cu metroul, nu am suficientă cofeină în sistem şi sunt aici.  Acum trecând peste introducerea de toată jena, profa e ok. Şi da, la facultatea mea, pentru chestia asta, se face un X mare în calendar, se scrie pe blog şi se dă un comunicat pe flux.

Ok, recunosc, nu e cel mai interesant titlu din lume. Cert e că în România se fură, asta nu e o noutate. Noutatea apare când din redacţia extrem de bine păzită *ahem* nu se mai fura laptopuri sau mouse-uri, ci încep să-ţi dispară componentele din calculator. Noutatea apare când suni la IT şi tipul îţi spune că nu e o problemă de software, ci una de hardware…de hardware lipsă. Să-mi fie cu iertare dacă nu pot să-mi imaginez cine dracu e atat de cleptoman încât să stea in patru labe in redactie sa demonteze unitatea şi să ia hard disk-ul. Chiar nu pot. De acum o să-mi sigilez unitatea centrala cu gumă de mestecat, ca sa nu ma trezesc fara placa video sau fara memoria RAM.

Bun, daca citeste cel care a luat acum câteva luni un incarcator de Sony cu mufa mica: L-AI LUAT DEGEABA, telefoanele alea NU SE MAI PRODUC de 7 ani.

Şi acum, cu liniuţă de la capăt, câteva dintre chestiile pe care nu am avut chef să le scriu în ultima lună

– Am resuscitat computerul (al meu, de această dată). Până prin aprilie cred sper că nu se mai strică nimic.

– Am reuşit să stau o oră în Auchan ca să cumpăr un pachet de gumă. Pentru că plata cu cardul nu funcţiona la nicio casă, pentru că toate bancomatele din complex erau indispuse momentan, pentru că toţi banii din portofel nu-mi ajungeau nici de un Orbit Professional…şi pentru că merit. Meh!

Last but…last:

Autogara Buzău – Piaţa Presei Libere = circa 2h

Titan – Piaţa Presei Libere = circa 2h 15min, pentru că la prima picătura de ploaie orasul asta e paralizat.

*blink*

Tocmai am dat ştirea vieţii mele. Cariera mea jurnalistică atinge noi culmi. Tocmai am dat pe fluxul economic al agenţiei, pe un ton extrem de serios, că Hustler şi Girls Gone Wild cer ajutor guvernamental de 5 miliarde dolari pentru industria porno din SUA.

Hustler’s Larry Flynt and Girls Gone Wild CEO Joe Francis Ask for Government Bailout… Zice Reuters, care nu se poate abţine si lasa intamplător niste puncte de suspensie. Cu toată obiectivitatea, mai da-o în ma-sa de treaba! Americanii au patru probleme majore în clipa asta: GM, Chrysler, Ford şi Hustler.

The $13 Billion Industry Is In No Fear Of Collapse, But Why Take Chances? Aşa-i! Ferească Dumnezeu de un faliment!!

Şi nenea Flynt spune nişte lucruri de-a dreptul simpatice. Cum ar fi că the recession has acted like a national
cold shower. „People are too depressed to be sexually active”, că americanii pot să reziste fără maşini dar nu pot s-o ducă mult fără sex, şi, conluzia apoteotică: „It’s time for the Congress to rejuvenate the sexual appetite of America.  The only way they can do this is by supporting the adult industry and doing it quickly”.

Aşa o fi…

Aştept cu interes reacţia legislativului american.