ChatGBT: Apostol si antiapostol
Încercând sa gasesc moduri mai eficiente de slujire a Evangheliei, am căzut in ispita de a cere părerea inteligentului artficial CHATGBT. Asa că am întrebat:Dacă ai fi unul din cei 12 Apostoli ai lui IIsus Hristos, cum ai predica Evanghelia azi? Iată răspunsul:
Dacă aș fi unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus Hristos și aș avea misiunea de a răspândi Evanghelia în contextul lumii de astăzi, strategia ar trebui să fie adaptată la realitățile contemporane, dar păstrând întotdeauna fidelitatea față de mesajul Evangheliei. Iată cum aș proceda:
- Fidelitatea față de învățătura lui Hristos
• Aș începe prin rugăciune constantă, pentru a rămâne ancorat în harul lui Dumnezeu.
• Aș proclama Evanghelia clar și fără compromisuri, punând accent pe iubirea lui Dumnezeu, pocăință și mântuire. - Utilizarea mijloacelor moderne de comunicare
• Social media: Aș folosi platforme precum YouTube, Instagram, TikTok, sau Twitter pentru a împărtăși învățături biblice, mărturii și mesaje de încurajare.
• Podcasturi și emisiuni online: Aș crea conținut audio și video pentru a ajunge la cei care preferă acest format.
• Website-uri și bloguri: Aș publica articole bine documentate despre teme teologice, etice și sociale din perspectiva creștină. - Construirea unei comunități autentice
• Aș încuraja formarea de grupuri mici, fie fizic, fie online, în care oamenii să poată discuta Scriptura și să își împărtășească experiențele.
• Aș fi implicat activ în slujirea celor marginalizați și nevoiași, arătând Evanghelia prin fapte, nu doar prin cuvinte. - Educație creștină solidă
• Aș organiza cursuri și seminarii despre Evanghelie, teologie și viața creștină.
• Aș încuraja lectura Bibliei și a scrierilor patristice, oferind resurse și ghidaj pentru a ajuta oamenii să înțeleagă mai bine credința. - Abordare interculturală
• Aș respecta diversitatea culturală și aș adapta modul de prezentare a mesajului fără a altera conținutul Evangheliei.
• Aș lucra cu lideri locali pentru a ajunge la comunități mai mari. - Relevanța socială
• Aș aborda teme de actualitate, cum ar fi justiția socială, protecția mediului, relațiile interumane, sau etica digitală, oferind perspective creștine bazate pe Scriptură. - Mărturie personală
• Aș trăi viața mea ca un exemplu viu al învățăturii lui Hristos, pentru ca oamenii să vadă autenticitatea mesajului Evangheliei.
• Aș căuta să fiu accesibil, empatic și gata să ascult pe oricine. - Rugăciune și puterea Duhului Sfânt
• Aș căuta continuu călăuzirea și puterea Duhului Sfânt pentru a răspunde nevoilor spirituale ale oamenilor.
• Aș organiza momente de rugăciune și închinare pentru comunități, creând spații unde oamenii să experimenteze prezența lui Dumnezeu.
În final, m-aș baza pe promisiunea lui Hristos că El va fi cu noi „în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20) și aș lucra cu încredere, știind că Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor care cred
Mi s-au parut interesante sfaturile si chiar aplicabile, dar nu m-am putut abține sa nu intreb: Dar, daca ai fi un antiapostol?
Răspunsul, cred ca e chiar mai interesant, si chiar trebuie ținut cont de acesta atunci când ne raportăm ca si creștini la trendul general al lumii contemporane:
Dacă aș fi un „antiapostol” – cineva care lucrează în mod deliberat împotriva răspândirii Evangheliei – strategia mea ar implica metode subtile și insidioase, deoarece un atac frontal ar putea întâmpina rezistență. Această ipoteză presupune un joc de rol pur ipotetic, nu un îndemn spre astfel de acțiuni. Iată cum ar putea arăta o astfel de „strategie”:
- Semănarea confuziei
• Distorsionarea mesajului Evangheliei: Aș răspândi idei false, reinterpretând Scriptura astfel încât să conducă la confuzie și diviziuni.
• Crearea de doctrine conflictuale: Aș susține apariția unor mișcări și ideologii care se prezintă ca fiind „creștine”, dar care sunt departe de adevăr.
- Distrugerea unității
• Diviziuni în comunități: Aș încuraja neînțelegerile și certurile pe teme neesențiale, ducând la fracturarea bisericilor.
• Atacuri asupra liderilor spirituali: Aș submina credibilitatea și autoritatea liderilor creștini prin răspândirea de zvonuri sau acuzații.
- Încurajarea secularismului și indiferenței
• Promovarea materialismului: Aș direcționa atenția oamenilor spre bogăție, confort și plăceri, făcându-i să creadă că nu au nevoie de Dumnezeu.
• Normalizarea ateismului: Aș susține ideea că credința este învechită, promovând știința și raționalismul ca alternative exclusive.
- Atac asupra identității morale
• Relativism moral: Aș răspândi ideea că „toate drumurile duc la Dumnezeu” și că nu există bine și rău absolut.
• Distrugerea valorilor familiale: Aș încuraja ideologii care slăbesc unitatea familiei și valorile tradiționale.
- Tehnologie și manipulare
• Distragere constantă: Aș folosi tehnologia pentru a umple viețile oamenilor cu divertisment, astfel încât să nu mai aibă timp sau interes pentru probleme spirituale.
• Dezinformare: Aș răspândi informații care ridiculizează credința creștină sau o asociază cu fanatism.
- Încurajarea fricii și a deznădejdii
• Exploatarea crizelor globale: Aș folosi evenimentele globale (războaie, pandemii, instabilitate economică) pentru a semăna frică și îndoială în rândul credincioșilor.
• Cultivarea deznădejdii: Aș face oamenii să creadă că rugăciunea nu are efect și că Dumnezeu este absent sau indiferent.
- Persecutarea subtilă
• Control cultural: Aș lucra pentru a face inacceptabilă exprimarea publică a credinței creștine, etichetând-o ca intolerantă sau extremistă.
• Restricții legale: Aș susține legi care îngrădesc libertatea religioasă și practica credinței.
Ce ar mai fi de spus?
Cuvânt al Sfântului Varsanufie privind legătura dintre credința declarată și modul de viață – Filocalia 11:
Dacă cineva se arată hulind cu adevărat pe Hristos cu gura lui, trăind în afara Lui, acesta trebuie ocolit și nu trebuie să te apropii de el. Dar să privim și inima lui. Căci tot cel ce nu păzește poruncile lui Hristos, este eretic. Și dacă omul nu crede în inima lui, cuvintele nu-i folosesc la nimic.
Tâlcuirea Părintelui Dumitru Stăniloaie: Cine are credința în Hristos ca o teorie și nu trage din ea nici o concluzie pentru viața lui, deci are o credință lipsită de spiritualitate, de viață duhovnicească, are o credință lipsită de miezul ei viu, roditor, deci e tot un eretic, mai mult compromițând credința decât slujind-o și apărând-o.
Hristos în Africa!
Respins in societate, exmatriculat din școală, eliminat din justiție, batjocorit în artă, caricaturizat în film, hulit in mass media, pus pe ultimul loc de așa ziși credincioși, uitat de noii creștini, cu Europa demolându-i catedralele goale, HRISTOS pleacă în Africa cea săracă si sărăcită de aceeși Europă unde este primit cu nedisimulată bucurie !
Epistola către Romani cap. 15, vers. 13:
Iar Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria şi pacea în credinţă, ca să prisosească nădejdea voastră, prin puterea Duhului Sfânt.
Omul din Davos, stapânul săracilor
Vizionează „Arhim Efrem Vatopedinul – Dragostea lui Dumnezeu nu are hotar” pe YouTube
SEXUALIZAREA COPIILOR – NOUA FRONTIERA A REVOLUTIEI SEXUALE
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Octombrie 8, 2020
Subiectul de azi e foarte important. În loc de a-l discuta noi, am ales să redau versiunea română a unui articol recent publicat de publicația First Things asupra subiectului. Veți vedea mai jos că deja am intrat în noua frontieră a revoluției culturale: sexualizarea copiilor și transformarea lor în obiecte sexuale.
Autorul comentariului este Scott Yenor, profesor de sociologie la Baylor University în Texas.[Link: https://www.firstthings.com/…/the-next-frontier-in-the…]
Articolul a fost tradus în românește de Părintele Emil Ember (AFR Baia Mare). Îi mulțumim pentru osteneală și dedicație.
Noua revolutie sexuala
Ce se întâmplă dacă revoluția sexuală nu este nici măcar pe jumătate încheiată? Revoluționarii sexuali au avut multe victorii încă din anii 1960, dar nu și-au îndeplinit încă cele mai mari ambiții. Promovarea sexualității în copilărie îi va aduce mai aproape de obiectivul lor.
Revoluționarii sexuali din anii ’60 sperau să obțină eliberarea totală subminând instituțiile și manierele care „reprimau sexualitatea”. Într-o atmosferă lipsită de represiune, credeau ei, toate expresiile sexualității vor fi binecuvântate, în timp ce cei care au învățat că există un mod corect și un mod greșit de a face sex vor fi stigmatizați ca puritani sau mai rău.
Cu toate acestea, sfârșitul represiunii este departe. Revoluționarii sperau să vadă căsătoria ofilindu-se pe viță, dar majoritatea americanilor încă se căsătoresc, iar majoritatea căsătoriilor durează o viață. Revoluționarii au câștigat acceptarea publică a homosexualității și apoi a căsătoriei între persoane de același sex, dar numărul homosexualilor practicanți nu a crescut. Revoluționarii sperau să elibereze sexul de relații durabile, dar perversitatea polimorfă nu a devenit încă norma americană. Revoluționarii au subminat învățătura morală și sexuală a celui mai mare dușman al lor, credința creștină, dar majoritatea bisericilor continuă să traseze linii privind comportamentul sexual. Lucrurile ar putea fi mai rele.
Conservatorii susțin adesea că revoluția sexuală se va lovi de „limitele naturale”. Poate că principala limită naturală este respectarea inocenței sexuale a copiilor. Societatea noastră s-a opus multă vreme gândirii copiilor ca fiind obiecte sexuale sau ființe sexuale și rareori i-a încurajat pe copii să se angajeze în joc și explorare sexuală. Copilăria este un moment de cultivare a autocontrolului, de încurajare a modestiei sexuale și de transformare a rușinii în virtute sexuală. Aplicăm această limită prin legile privind vârsta consimțământului și prin legile împotriva pornografiei infantile.
Dar revoluționarii sexuali nu respectă această limită „naturală”. Într-adevăr, revoluționarii sexuali consideră copiii ca fiind ființe sexuale cu dorințe sexuale, care doresc să se împlinească. Liderii revoluției sexuale credeau că societatea creștină și burgheză se va prăbuși, dacă progeniturile lor ar fi crescute într-un mediu „de afirmare sexuală”, fără „represiune”. Pentru Wilhelm Reich „abstinența pentru copii” este „patologică și provoacă chiar haosul pe care se simte chemat să îl stăpânească”. Herbert Marcuse a declarat că spera că revoluția ar putea „erotiza zone, timpuri și relații care erau tabu înainte”, cum ar fi copilăria. Influentul Alfred Kinsey a crezut că distincția dintre sexualitatea infantilă și cea adultă va dispărea într-o societate cu adevărat neopresivă.
Sexualizarea copiilor
Pentru revoluționari, eșecul de a sexualiza copilariă explică de ce revoluția sexuală nu a avansat mai mult. Prin urmare, mulți adoptă un nou brand de educație sexuală cuprinzătoare care începe mai devreme și încurajează activitatea sexuală reală. Revoluționarii se ocupă de educația sexuală timpurie sub standardele relativ moderate de oprire a sarcinii, prevenirea abuzurilor și oprirea bolilor cu transmitere sexuală. Scopul lor final este ca instituțiile publice să normalizeze tratarea copiilor ca ființe sexuale. Ei speră că educația sexuală timpurie va afecta obiceiurile și afecțiunile copiilor și le va modela acțiunile și atitudinile.
Giganții noștri tehnologici încurajează sexualitatea din copilărie. Cuties, filmul recent de pe Netflix, poate face pentru sexualitatea copilăriei ceea ce Will și Grace au făcut pentru căsătoria între persoane de același sex. Cine poate uita povestea unui tânăr de unsprezece ani? Agenții de publicitate au abandonat demult ideea că pre-adolescenții sunt inocenți sexual.
Și legile vârstei consimțământului se schimbă. Deși rămâne o infracțiune, de exemplu, pentru un tânăr de optsprezece ani să întrețină relații sexuale cu o persoană de doisprezece ani, judecătorii pot numi acum un astfel de sex voluntar, dar nu consensual și pot reduce pedeapsa pentru făptuitor (atât timp cât decalajul de varstă este de zece ani sau mai puțin). Astfel, sprijinul legal pentru menținerea inocenței sexuale a copiilor este erodat. În curand, legile vârstei consimțământului vor cădea în desuetudine, la fel ca formele anterioare de reglementare sexuală.
Noua educație sexuală comprehensivă scoate în evidență toleranța pentru fluiditatea sexuală și stilurile de viață alternative. Învață copiii mici despre „plăcerea sexuală, despre corpurile lor sexuale născute și despre intimitatea sexuală”, după cum spune un scriitor. Copiii pot afla despre consimțământ, practicând intimitatea sexuală în școala primară, așa cum au făcut în Germania. Pe măsură ce școlile adoptă educație sexuală timpurie, intimitatea sexuală va fi predată mai devreme și explorarea corpului va trece de la descurajată, la opțională, la încurajată. Dacă copiii sunt, prin natura lor, ființe sexuale, așteptați-vă ca natura lor sexuală să se dezvăluie mai devreme: Dacă copiii sunt sexuali de la naștere, revoluționarii nu pot spune niciodată „că este prea devreme”.
Educatia sexuala
Mulți părinți sunt dezgustați de educația sexuală a copilăriei timpurii. Dar mulți au renunțat în mare măsură la rolurile lor de părinți, având încredere în experții care le vor îndoctrina copiii. Părinții de astăzi sunt ei înșiși produse ale revoluției sexuale și este posibil să vadă mai puține motive pentru a-și proteja copiii decât strămoșii lor. Ca urmare, rezistența la acest nou brand de educație sexuală nu va fi ceea ce a fost.
Copiii sexualizați, lipsiți de un sentiment de rușine și încurajați să fie fluizi sexual, vor fi mai puțin susceptibili să susțină căsătoria și paternitatea responsabilă. Sexul va fi detașat, în continuare, de căsătorie. Stilurile de viață alternative și sprijinul pentru pedofilie vor deveni tot mai frecvente, iar pornografia va fi mai populară. Autocontrolul sexual va fi mai puțin frecvent.
Copilăria sexualizată este următoarea frontieră a revoluției sexuale. Aceasta vine îmbrăcată în haine de oaie a prevenirii sarcinii și a promovării stilurilor de viață sănătoase, dar este un lup. Promite să deterioreze relațiile sexuale umane – și să submineze ceea ce rămâne din etica noastră maritală și familială și să submineze civilizația însăși.
Creștinismul si USR
Recomand lecturarea si distribuirea acestui articol. E nevoie ca toți creștinii, indiferent de confesiune, sa faca front comun în fața amenințărilor aduse de ideologiile progresiste.
Să fii credincios nu este un lucru uşor
Am cerut unor tineri să scrie câteva gânduri in legătură cu ce inseamna sa fii credincios.
Un om credincios e greu de definit. Nu poti spune că un om care merge regulat la biserică, îşi face rugăciunile zilnic, dă milostenie la săraci şi vorbeste despre Dumnezeu e neapărat credincios: aparenţele pot înşela. Ca şi în cazul vameşul şi fariseul, unii oamenii o fac pentru ochii lumii. Credinţa adevărată rezidă în suflet, si e la fel de diferită pe cât sunt oamenii de diferiti.
Andreea.
Cuvânt Ortodox 