Ra.Luca's Blog

Mereu , dar mereu am fost pusă pe fugă. Sau pe treabă. Niciodată nu am știut cum să fac, în așa fel încât să stau mai mult timp într-un singur loc. Fiecare zi este a mea  și fiecare este încărcată cu planuri ( ce de multe ori se schimbă). Regulile nu se schimbă niciodată în timpul jocului, așa-i? Ei bine….la mine nici măcar această regulă nu se aplică.

Din primii ani de facultate, dacă vă imaginați vreodată cum aș fi arătat,credeți-mă că aș fi fost cel putin o figură hilară. Părul creț, niciodată prea ascultător, cel puțin 2 mape groase ascunse între brațe și un ghiozdan mai mare decât mine în spate. Un ghiozdan burdușit, să fim înțeleși. Nu numai de alte vreo câteva cărți ( 5-6 , ca orice student ce se respectă), dar…saboții de spital, costumul frumos împachetat, halatul, un mic penar ( cu toată colecția de pixuri colorate de acasă) și dacă aveam noroc și mai puteam strecura ceva, mai puteați găsi o sticlă cu apă, un termos cu cafea și eventual ceva de ronțăit. Am vrut să fac o propoziție scurtă dar a ieșit o ditamai fraza. Așa și cu lucrurile mele. Aveam speranța că le pot strecura într-o geantă mai mare, dar am sfârșit prin a mă reîntoarce la ghiozdanul tip burdușit din liceu.

Oricum, timpul a trecut, oamenii s-au schimbat, s-au maturizat, poate că putem spune, fiind siguri că nu greșim deloc, că am devenit ceva mai dornici de a avea parte de un oareșce comfort. Pentru că deși am ajuns la finalul facultății ( când presupuneam eu că intrii pe un teren unde deja știi cam cu ce se mănâncă lucrurile) încă este nevoie de multitudinea aceasta de bagaje, pentru o singură zi.

Dar acum… am un ajutor mai bun: mașina mea! Mica gărgăriță roșie, ce mă plimbă zilnic de colo colo și îmi adăpostește toate lucurile. Vă dați seama că acum libertatea mea este alta. Și o simt mai ales în privința pantofilor. Mai exact…încălțămintea mea sport! Stau în fiecare zi în picioare mai mult de 8-9 ore, uneori alerg înebunită pe holurile spitalelor, deci nu întotdeuna aveam cele mai bune ajutoare. De curând totuși am găsit site-ul Answear.ro, altfel fie spus, salvarea mea. Știți de ce? Pentru că, frunzărindu-l în lung si lat am găsit câteva perechi de pantofi sport damă. 

Dar recunosc, nu sunt cu toții pentru spital, nici măcar medicina nu putea fi un motiv suficient de bun încât să justifice cumpărarea mai multor articole sport. În plus, am decis să îmi schimb stilul de viață, ba chiar să încep să alerg ( deci aveam nevoie de ajutor și pe această temă).Și pentru că îmi sunteți dragi, am decis să împart cu voi această nouă experiență.

Fiecare dintre perechile ce tocmai mi-au invadat colecția, are povestea ei. Are întrebuințarea ei. Și fiecare pare să aibă personalitatea ei.

Primii sunt o pereche de teniși. Parcă îi și văd, dimineață de dimineață, așteptându-mă răbdători lângă ușă:

– Niciodată, dar niciodată nu poți să fi gata înainte de a suna alarma? Nu aceea de trezit, ci alarma aia care te înebunește dimineață de dimineață doar pentru că întârzii. Noi am fost creați să fim frumoși și răbdători dar tu….tu femeie reușești să scoți din pepeni chiar și cea mai “ultra ” pereche de sport. Nici măcar nu te impresioneaza faptul  că suntem încărcați cu buline. Și ce-ți mai plac bulinele! Ce contează  dacă talpa este sculptată? Dar interiorul atât de confortabil? Dar spatele călcâiului rigidizat? Ce contează pentru tine căci mereu ne întârzii!

-Mă scuzați, vă rog! Vă roogggg! Mă aude cineva? Ce dacă suntem zilnic prinși printre echipamentele de spital? Avem și noi dreptul să ne spunem părerea. Poate că sunteți voi una dintre perechile ei favorite de teniși! Dar noi…noi suntem cei care ducem greul aici! Noi! Pentru că zi de zi suntem puși la alergatul pe holurile spitalelor. Zi de zi îi simțim emoțiile și temerile. Noi suntem cei care îi îmbrăcăm picioarele atunci când este obosită, dar mai ales atunci când își dorește să facă performanță! Uitați-vă la noi…facem parte din colecția Adidas Originals. Avem și noi interiorul confortabil. Și în plus de asta…avem varful usor rigidizat, gulerul gambei conturat și talpa stabilă! Talpa stabilă , auziți? Pentru că asta este ceea ce caută ea! Ceva să îi ofere susținere, confor și stabilitate. Ce dacă nu avem buline? Avantajul nostru este că fiind pe nuanța asta frumoasă de crem, suntem atât de versatili încât putem fi purtați la toate costumele de spital.

-Aloo! Fata asta tocmai ce a spus că nu medicina este motivul pentru care ne-a achiziționat pe toți, așa-i? Ce buline și ce nuanță versatilă? Contează cu adevărat confortul și confortul este cel pe care i-l putem oferi noi! Suntem pantofii PANTOFI ST TRAINER PRO și suntem recunoscuți pentru toate avantajele pe care le oferim. Domnița a spus că vrea să își schimbe stilul de viață. Vrea să facă mai mult sport, să devină practic un alt om și pentru asta are nevoie de cel mai bun antrenor. Pe noi! Diferența este că noi le avem pe toate și încă pe deasupra. Și ce dacă voi Nike îmbulinați aveți spatele călcâiului ușor rigidizat? Sau că încălțările  astea Adidas se laudă cu interiorul confortabil? în plus de asta noi avem talpa centrală ușoară, de amortizare din spumă EVA! O putem face să simtă agilitatea și rezistența unor adevărate Pume! Înțelegeți? Așa că mai bine reveniți în cutiile voastre și vă facem retur-ul.

-Ce vreți să spuneți? Credeți că voi îi arătați adevărata fire? – comentase plină de indignare perechea de teniși.

-Scuzați-ne, dar noi suntem cei care o caracterizăm cel mai bine! , concluzionase perechea de adidași ascunsă printre costumele de spital.

– Ideea este în felul următor, intrară din nou în discuție “Pumele”. Contează cine știe să se muleze pe caracterul ei, până la urmă! Nu este vorba decât despre câtă încredere capătă dacă ne poartă. Pentru că…om fi noi 3 brand-uri aflate în concurență, dar să fim sinceri: pantofii buni spun o poveste bună. De neuitat! Fie că suntem aprenta schimbării, sau a job-ului pe care îl iubește, ori a hobby-urilor ce o caracterizează. Fie sau nu vorba despre buline, așa-i? Mai bine am pune șiret de la șiret, am tăcea din gură și am începe să creăm cea mai frumoasă poveste!

Concluzia mea este ca rămăsesem gânditoare privind acum toate cutiile goale de pantofi pe care tocmai îi cumpărasem.  Fiecare dintre ei are povestea proprie, dar fiecare mă va ajuta de fapt sa îmi creez propria mea poveste.  Pentru că cine a spus ca o femeie poate cuceri lumea dacă are perechea potrivita de pantofi nu s-a înșelat nicidecum.  Ce contează ca perechea de pantofi este de fapt o pereche de pantofi sport? Iată ca viața mea,  poate ca a multora dintre voi , se trăiește în ritmul ăsta.  Și pentru fiecare zi, cu fiecare pas, avem nevoie de cei mai buni companioni. Căci,  la finalul zilei, dacă pantofii ar avea propria voința,  poate ar putea spune cât de mult ne ajuta. Poate ne-ar putea simți zbaterile și gândurile cele mai negre. Ori pe cele mai optimiste. Poate chiar ne-ar devenii confidentii cei mai loiali, pentru ca ne oferă atât de multă încredere în noi.

Pantofii nostrii au o poveste tare frumoasa de spus, pentru cei care știu cum să asculte. Este o poveste despre voința și ambiție,  despre principii și decăderii,  despre speranțe și oboseala. Este povestea unor încercări la care am fost supuși, dar mai ales a luptelor pe care le-am câștigat.  Este povestea spusa de cei care ne-au suprins cele mai adevarate momente.

Este momentul sa acordam atenția cuvenita tancului de prieteni de la capătul dulapului. Fie ca sunt Nike-urile pline de buline, Adidas-urile în nuanțe versatile sau cele mai agile Pume. Pentru ca purtându-i,  noi suntem cei mai frumoși oameni.

Articol scris pentru Super Blog 2016!

Of Doamne….dacă ar fi nevoie să vă recunosc ceva în ceea ce mă privește, ei bine…ar fi ceva chiar simplu: sunt un dezastru ambulant atunci când vine vorba despre rețelistică și conetică. De fapt, sunt atât de “pricepută” la ceea ce nu știu să fac încât mă pot extinde oricând. Tastaturi, monitoare, router-re wireless, memorii RAM, sisteme de operare, cabluri HDMI….Doamne sfinte! Zici că sunt un fel de fine dining al circuitelor!

Nu…pur și simplu. Timpul mi-a dovedit din nou și din nou că nu am niciun fel de înclinație pentru această sferă. De fiecare dată  ( ca o adevărată divă lipsită de talent) lapetop-ul a abdicat exact atunci când aveam mai mare nevoie de el! Cumva, ca o fatalitate de mai sus decât pot eu înțelege, exact atunci când nu aveam back-up-urile actualizate, atunci era momentul perfect ca Windows-ul meu iubit să cedeze nervos. Dar Word-ul? Ce să mai spun despre el? Bug-urile pe care mi le oferă, pas cu pas …sunt o satisfacție zilnică! M-am obișnuit cu simpla ideea că într-un anumit univers, sau dimensiune, sau ce vreți voi, eu nu am fost făcută pentru a mă înțelege cu tehnologia. De orice fel! Să fim serioși…ultima dată când mi s-a stricat lapetop-ul ( mai exact undeva pe la 3 dimineața – după ce scrisesem câteva pagini sănătoase la licență fără a da din când în când ocazionalul Save, evident) l-am altoit cu o palmă. Sau să fi fost pumn? Îmi cer scuze și acum față de el…dar atunci m-am lăsat năpădită de frustrare.

Am un prieten foarte bun. Se numește V. Să îl numim noi Pleată! Acest om este un fel de guru al oricărui lucru din universul ăsta atât de ” dificil de înțeles” pentru mine. El mereu îmi spune ceva : măi fată, tu să știi un lucru și anume că tehnologia îți oferă atâta răbdare câtă ai tu de dat.

Vă dați seama că nu l-am înțeles niciodată. Dar de fiecare dată apelez la ajutorul lui.

” Pleată…cumva, nu mai merge să conectez lapetop-ul la televizor! Vezi ? Uite…am băgat cablul ăla roșu exact cum ai spus tu…dar la naiba că nu merge nimic. Cum mai pot să învăț acum? ” – asta e realitatea mea, uneori de dimineața în zori. Cumva, cablul ăla HDMI refuză să meargă întotdeuna. Încep să cred că este vorba despre o altă strategie a tehnologiei aici: fiecare aparat din casa mea vrea să funcționeze doar dacă este operat de Pleată.  Este imposibil!

Și așa…omul ăsta apare în cinci minute din momentul în care l-am sunat ( avantajul este, cred eu, că stăm în același bloc) și răbdător mă ascultă în cele mai rele momente ale mele. Apoi oftează ( normal), se așează încet în fața televizorului și începe să meșterească. Bine…recunosc că nu e mare știință în ceea ce face el acolo, până la urmă este vorba doar de conectarea unui cablu. Un capăt în lapetop ( în loc special amenajat pentru HDMI), altul în televizor în portul aferent. Ce naiba?  Nu e ca și cum ne dăm rezidențiatul pe treaba asta. Oricum în ultimul timp încep să mă pricep și eu la chestia asta. Cred că am început să mă pricep atât de bine încât încerc să duc mai departe cunoștințele mele în conetică ( în luptele mele de a-mi convinge prietenele că este mai ușor de înțeles pelvimetria dacă nu te chiorăști în ecranul mic al unui lapetop, mai bine îl punem la TV). Așa se numește toatăaceastă treabă, nu? Conetică?

Chiar și așa…este un anumit lucru în care acest Pleată îmi este zeu: routere-le. Da, da , pot să presupun ceea ce gândiți: vorbește despre dispozitivul ăla care conectează două sau mai multe reţele de calculatoare? Ce mare știință este și cu ăla? Da…coșmarul meu! De ce dramatizez? Stau într-o garsonieră, dar acest mic spațiu este zilnic invadat. Prietenii vin care de care mai grăbiți să învățăm împreună sau să punem la punct o serie de proiecte. Vă dați seama despre ce vorbesc.

Uite…imaginați-vă scenariul ăsta simplu: 4 fete în casă. Trebuie să terminăm un proiect stufos despre o cazuistică și mai stufoasă legată de etica medicală în practică( din 1900 până în prezent). Una dintre noi caută pricipiile eticii din diverse perioade ale istoriei, alta caută cele mai importante sau mediatizate cazuri de malpraxis, alta încearcă să pună la punct word-ul cu toate aceste informații, iar a 4-a trebuie să facă prezentarea Power Point. Avem nevoie de acces permanet la tot ceea ce lucrează celelalte, corect? Nu este suficient faptul că suntem toate în aceași cameră, pentru că fiecare este cu ochii în lapetop-ul ei și nu este deloc rentabil să te ridici și să invadezi spațiul personal pentru orice lucru pe care nu îl înțelegi. Ceea ce folosim noi este treaba aia cu Google Docs. Știți? Lucrăm fiecare pe parcela ei, dar avem posibilitatea să intervenim în timp real în cazul în care este nevoie. Google Docs…deci, avem nevoie de conexiune la Internet, corect? Printr-un router wireless căci Routerele wireless fac posibilă conectarea dispozitivelor precum laptopuri, tablete, computere și smartphone-uri la Internet. În același timp, din aceași locație! Simplu ca naiba! 

Ei bine…cu o zi înainte de tot acest scenariu mi-am cumpărat și eu un router. Dar pentru că niciun soldat nu pleacă pe câmpul de luptă fără a fi pregătit , mi-am luat cel mai bun antrenor. Ghiciți? Pleată! Am spus totuși, în mintea mea de neantrenat în fiecare chițibuș al rețelisticii, să aflu dinainte cu ce se mănâncă și să nu mă regăsesc în magazin ca o găină cu capul tăiat, alergând fără țintă de colo -colo!

– Pleată ia zi-mi…ce naiba trebuie eu să caut atunci când vreau să iau un Router ?

-Depinde pentru ce-ți trebuie!

Mi-a picat cerul în cap? Cum adică? Să îl aduc în casă, să îl bag în priză și să am internet pe orice device! Ce să îmi trebuiască mai mult de atât?

-Adică? Cum la ce îmi trebuie? Pentru internet! Nu pentru asta îl folosesc toți? – întrebasem plină de incertitudine.

-Of ba da. Dar depinde de ce ai tu nevoie. Vezi bine,  există mai multe tipuri de routere: routerele individuale (care se folosesc pentru conectarea utilizatorilor individuali sau a companiilor mici la reţelele de internet prin cablu); routerele pentru companii (mai puternice decât routerele individuale, se diferenţiază prin nivelul de acces, nivelul de distribuţie şi nivelul nucleu); routerele pentru reţelele de telecomunicaţii (cele mai complexe). Deci?

Cred că în momentul ăla aveam un AVC, privindu-l ca fraiera în timp ce vorbea într-o chineză -franceză…mai știu eu ce? Oricum o limbă pe care nu o puteam înțelege.

-Caut un…. router wireless?

-Da. Cred că cel mai bun pentru tine este un TP-Link. Oferă performanţe ridicate  la un preţ cu atât mai accesibil. Eu am unul dintr-ăsta și sunt mulțumit pentru că îmi dă tot ce am nevoie. Am parte de continuitatea şi fluenţa aplicaţiilor consumatoare de bandă, precum streaming video. Mă pot bucura de o experienţă wireless de înaltă calitate pentru streaming video, apeluri VoIP sau jocuri online, oriunde în casă. Sunt unele routere de la TP-Link, ca de exemplu cel pe care ți-l recomand, care dispun de Tehnologia CCA™ (Clear Channel Assessment). Treaba asta evită în mod automat conflictele de canal prin selectarea canalelor disponibile, şi asimilează avantajele caracteristicii de channel binding, amplificând performanţele conexiunii wireless.

-Stop! Stop! Deci ce router mi-ar trebui? ( AVC iar și iar! Prea multă informație pe care nu o înțeleg în totalitate).

-Să vedem…este vorba de un model anume. Dacă vrei denumirea exactă, asta e:  TP-LINK TL-WR740N.

-Sună prea complicat! Auzi…cum se instalează?

-E făcut pentru cei ca tine. Ascultă…Acest router poate fi instalat chiar şi de utilizatorii începători, fără a sacrifica funcţiile cheie. Tot ce trebuie să faci este să rulezi CD-ul de instalare pentru a configura reţeaua rapid şi fără efort! Click -click și ai net oriunde. Pe orice dispozitiv.

-Ok…deci dau next, next , next pe un CD! Adică…cam ca la jocurile alea, corect?

-Mda…cam așa.

-Ultima întrebare! Cum pot să fiu sigură că are toate nebuniile pentru protejarea informațiilor? Adică, eu caut ceva și vreau să fiu convinsă că îmi oferă protecția tuturor datelor circulate pe  aici. Nu știu, dar am auzit de multe prostii. Nu vreau să mi se fure ceva informații, sau mai știu eu? Doar am numai fișele pacienților și cazuri importante. Trebuie să rămână totul confidențial știi…

-Da! Ăsta este un avantaj al lor! Ideea e că modelul ăsta este compatibil cu o funcție numită Quick Security Setup. Nu are rost să îți umplu mintea numai de prostii acum, ideea este că treaba asta oferă utilizatorilor posibilitatea să configureze aproape instantaneu funcţiile de securitate prin simpla apăsare a butonului QSS. Astfel va fi stabilită automat o conexiune securizată WPA2, metodă care oferă o protecţie superioară criptării WEP. Nu numai că această metodă este mai rapidă decât realizarea setărilor uzuale de securitate, dar nici nu va fi nevoie să ţi minte vreo parolă! Pentru că știu că ai o problemă cu asta!

– Mă…sună bine ce spui tu acolo! Poate nu e așa complicată treaba asta până la urmă! Cred că o să devin o expertă și eu. În curând!

-Asta spui mereu! Haide…fugi și cumpără router-ul! Îl instalezi apoi repede și singură, vezi că nu te ajut deloc, chiar nu ai nevoie. Și ești pregătită pentru a face proiectul ăla de care te tot plângi! Fugi!

Aș vrea să spun că treaba asta ce ține de rețelistică este foarte simplă. Chiar și după ce am reușit să configurez setările router-ului (de una singură chiar, căci a fost relativ simplu) …nu cred că mă pot considera un expert în domeniu. Dar pot spune un lucru: dacă ai parte de dispozitive ca acesta, care să dispună de un mod mai simplist de configurare, poate că și soldații neantrenați le pot face față!

Articol scris pentru Super Blog 2016!

Am spus de multe ori că tot ceea ce îmi doresc este să îi dau acestui blog o “faţetă” cât mai personală cu putinţă! Dar nu aş putea nicicând să fac acest lucru dacă nu sunt sinceră cu voi! Cei care mă cunoaşteţi, mă ştiţi ca pe o imagine a nebuniei. Amalgamul acela…din fiecare lucru anormal, râzând mereu, cu gura până la urechi, încercând să înveselesc pe oricine din jurul meu. Mă ştiţi…acea tipă roşcată şi creaţă, din banca a treia care mereu vorbeşte cam prea tare. Mă ştiţi…şi pe mine şi pe mapele mele colorate ori pixurile în toate nuanţele curcubeului. Cunoaşteţi foarte bine şi acele zeci de stikere care parcă îmi cuprind toată viaţa, fie că vreau ori nu. Dar mai mult decât atât…mă ştiţi ca fiind veșnica îndrăgostită de frumos. Și să vă spun un secret? De opulență! Iubesc chiar și simpla idee de a mă lăsa prizoniera visului dacă decorul este unul rupt din basme!

Să revenim totuși la firul poveștii pe care vreau să v-o împărtășesc pentru că mi-am promis că astăzi, mai mult ca niciodată, astăzi voi relata totul direct din suflet. De ce? Pentru că astăzi vă voi povestii despre iubirile mele. Astăzi voi încerca să îmi deschid cât de mult pot amintirile în fața ochilor voștri și să vă fac să retrăiți alături de mine o seară atât de dragă mie.

15 Ianuarie. Nu îl mai văzusem de mai mult de 6 luni și acum iată-mă aici, cu inima stând să îmi sară din piept. Stabilisem deja că eu urma să fiu cea care îl lua de la aeroport, deși îmi era atât de teamă de posibilitatea unei ninsori căreia nu i-aș face față(doar pentru că îmi era teamă să conduc prin întuneric și zăpadă). Chiar și așa…evenimentele din acea zi s-au precipitat într-un mod în care mi-a fost parcă mult prea greu să le controlez. Avionul lui urma să ajungă la orele 16 în Otopeni, iar în planul meu….eu trebuia să fiu acolo așteptându-l. Fatalitatea face ca în acea zi să am examenul de urologie. Examen scris. Știam deci ( cel puțin în teorie) cănd urma să înceapă și să se încheie. Și programul, deși făcut la mustață, mergea la fix, permițându-mi să fac tot ceea ce îmi doream. Așadar….cum trebuia să decurgă totul? Cu accept pe “trebuia”! Examenul începea la ora 12, se termina la 2 ( poate mai devreme), moment în care plecam direct spre Aeroportul Otopeni. Ar fi mers, corect? Socoteala de acasă nu-i aceeași cu cea din târg, asta-i clar!

Fatalitatea? Profesorul a întârziat. Și a întârziat. Mult prea mult, două ore mai exact. Și uite cum totul s-a devansat cu două ore! Care ar fi concluzia acestui plan al meu? La orele 15 : 50 abia ce am plecat din Brașov spre București. El ajunsese la timp….pentru că , de ce nu? Imaginați-vă cum arătam eu, temătoare în fața drumului, cu mâinile încleștate pe volan, privind grăbită la telefon. Întunericul deja începea să se coboare, zăpada începuse să cadă cu viteză imediat ce am trecut de Ploiești și pe deasupra eram în întârziere! Și ce mai întârziere! Pe drum m-am gândit la un singur lucru: trebuie să găsesc o cazare în București!  Eram convinsă că va fi supărat pentru că a așteptat atât de mult, el care vrea ca toate lucrurile să decurgă exact așa cum a plănuit. Cum ar fi dacă i-aș face o supriză pe ultima sută de metrii? Cum ar fi dacă aș intra rapid pe internet, aș căuta un hotel în București unde am putea rămâne peste noapte și aș face o rezervare?

Zăpada cădea cu putere și în mintea mea era doar un gând : SPA, saună, căldură, un pat moale și o cameră superbă, noi doi….

Dar unde puteam găsi o cazare pe ultima sută de metrii? Un singur nume îmi tropăia prin minte: Hotel Arc de Triomphe. Situat în imediata vecinătate a Arcului de Triumf și a Bulevardului Kiseleff este vorba despre un hotel de 4 stele superior, având o excelentă amplasare, într-una dintre cele mai selecte și liniștite zone din centrul Bucureștiului. Abia ce aflasem dar este primul hotel boutique din România și oferă o atmosferă intimă, relaxantă, precum și servicii de lux, personalizate.

El suna deznădăjduit ( probabil credea că îl păcălisem și urma să îl las amanet zăpezii ), eu călcam accelerația, chinuindu-mă totodată să merg exact pe drumul care trebuia. Cumva….am ajuns la destinație, dar puțin mai târziu. Doar două ore întârziere.

Deci să revenim, căci mica mea poveste nu se oprește aici.

15 Ianuarie. Nu îl mai văzusem de mai mult de 6 luni și acum iată-mă aici, cu inima stând să îmi sară din piept. Îl căutam temătoare cu privirea prin toată mulțimea din aeroport. Când l-am regăsit ( într-un final ) am alergat spre el cu inima cât un purice. Nu l-am lăsat să îmi spună nimic, doar l-am sărutat cu putere și i-am spus:

– Mi-ai lipsit așa de tare! Vreau să salvez ziua asta, deci lasă-te pe mâna mea! Ți-am pregătit o surpriză.

Privirile lui căutau un răspuns încărcate de uimire. L-am luat de mână și l-am tras grăbită prin mulțumea de oameni. Mașinuța a zbughit cu viteză pe străzile Bucureștiului. Aveam așa un mare noroc că hotelul era situat în centru! Cel puțin pentru o necunoscătoare a capitalei noastre, am ajuns fără niciun fel de probleme!

Să vă spun despre camere? Nu mă așteptam să fie așa! Așa cum? Dacă veți avea curiozitatea să le căutați galeria foto printre articolele puse la dispoziție pe internet veți vedea camere superbe! Adevărul este că exact așa sunt ! În realitate există acel pat imens, tronând în mijlocul camerei. Dungile în alb și negru creau cu ușurință un decor hipnotic. Odată intrați în cameră priveam fiecare lucrușor cu admirație! Corpurile de iluminat de lângă pat eliberau o lumină caldă și difuză în întreaga cameră, o lumină care te făcea doar să visezi. La ce? La frumusețea din jurul tău și la frumusețea omului de lângă tine!  Două buchete mari de crini tronau pe măsuțele din fața patului, iar pe măsuța de cafea erau așezate câteva mere roșii ca pasiunea dintre noi.

Am avut inspirația de a opta pentru un pachet creat special pentru îndrăgostiți.  Răsfăț romantic, așa se numea! Și doamne….credeți-mă acum când vă spun că a fost mai mult decât un simplu răsfăț. La numai 195 EUR, aveam parte de o cameră executive studio, o cină romantică ( precum în filmele acelea pline de dulcegării pe care eu una le iubesc atât de mult), mic dejun-ul în cameră ( căci amorezații trebuie tratați cu atenție pentru a nu se rupe vraja dintre ei, nu?). Ah era să uit…în plus față de toate aceastea am avut parte de ciocolată, pentru a-mi alimenta obsesia fără seamăn și chiar de un decor romantic. Nu am avut nicio problemă pentru că ne-am lăsat cuprinși de farmecul Bucureștiului cuprins în ploaia de gheță și am ajuns târziu la hotel, pentru că prin acest pachet ne asiguram un late check -out ( ora 16:00). Of uitasem chiar ce era mai important: aveam acces la spa, saună și jacuzzi. Adevărul este că după frigul pe care îl îndurasem pe acel drum lung odată cu prima zăpadă din an, aceste facilități au fost mai mult decât binevenite.

După ce am trecut în revistă  tot ce ne oferea acest hotel, parcă și El s-a mai îndulcit. M-a luat în brațe cu forță și privindu-mă în ochi mi-a spus:

–            Mi-ai lipsit atât de mult salamandra mea. Atât de mult încât tot ce am făcut în ultimele zile a fost să mă gândesc la tine, la noi! Mi-am creionat de milioane de ori momentul ăsta în minte. Ah…mi-ai lipsit atât de mult. Atât de mult încât uitasem cât de bine arată coapsele tale prin tricoul meu… Cât de lung îți este! Ştii bine puştoaico că lucurile pe care le simţim nu prea pot fi controlate. Dar tu…în seara asta ai avut o idee minunată! Să ne bucurăm zic de hotelul ăsta superb! Cu ce să începem? Cu SPA-ul? Jacuzzi?

I-am zâmbit… ” Eu zic să începem cu noi ” – era tot ce se înțelegea din privirile mele.

-Iubitul meu …poate că ar fi bine să ne povestim tot ceea ce am pierdut din viața celuilat în ultimul timp.

Să priveşti numai nişte cuvinte aruncate în acest spaţiu virtual ştiu că nu vă poate convinge de veridicitatea lor. Sper totuşi să nu fie aşa. Pentru că ceea ce vă spun, chiar dacă pare poate lipsit de detalii mai corect creionate, este adevărat. Mai mult decât atât! Este guvernat de bucuria pe care o simt la gândul că există un loc în această ţară unde se pune accent pe ospitalitate, profesionalism şi confortul vizitatorilor. Contează enorm să ştii că oamenii dintr-un loc asemenea sunt acolo pentru tine, pentru ca tot ceea ce doreşti să întreprinzi, dincolo de uşa de la intrare va ieşi perfect.

Și adevăr este dacă vă spun că tot ceea ce doresc cei din acest hotel este să își umple cartea de vizită numai cu laude și mulțumirea celor care le-au depăsit pragul.

Încercați și faceți-le o vizită! Nu așteptați o zăpadă cruntă pentru a descoperii un petec de Rai în care să vă adăpostit și profitați de toate facilitățile pe care acest hotel vi le poate oferii în orice moment al anului!

Articol scris pentru Super Blog 2016!