Un membru al unei biserici, care anterior mergea regulat la slujbe, nu s-a mai dus. După câteva săptămâni, pastorul a decis să-l viziteze acasă, așa că a plecat în căutarea lui.
L-a găsit pe om acasă în fața șemineului unde ardea focul. Bărbatul și-a dat seama de scopul vizitei, așa că l-a invitat pe pastor să ia loc și i-a adus un scaun. Pastorul s-a făcut comod, dar nu a spus nimic. După câteva minute de tăcere, pastorul a luat cleștele de foc și a cules cu grijă un jar fierbinte și l-a pus deoparte. Apoi se lăsă pe spate în scaun incă tăcut.
Gazda a urmărit toate acestea curios să afle continuarea, însă după ce intensitatea flăcării din jarul singuratic s-a diminuat, a existat o strălucire de moment și apoi focul nu mai era. Nici un cuvânt nu au rostit de la salutul initial, ci doar au urmărit amândoi întreaga scenă.
Când pastorul se pregătea să plece, a luat jarul mort și după ce l-a pus din nou în mijlocul focului, acesta din urmă a început să strălucească din nou cu lumină și căldură de la cărbunii aprinși.
Când pastorul a ajuns la ușă să plece, gazda lui a spus doar atât: “Vă mulțumesc mult pentru vizita dumneavoastră, dar mai ales pentru predică. Voi fi din nou în biserică săptămâna viitoare.”
Păstrează strălucirea din viața ta!❤
Du-te la biserică cât de des poți, cât încă se mai poate !!!
Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul unui an, este bine să ne examinăm viața și să vedem cum a mers. Prorocul Hagai i-a îndemnat pe oamenii din vremea lui „să se uite la căile lor”. Este scris în Hagai 1:5,6: “Aşa vorbeşte acum Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.
“Semănaţi mult şi strângeţi puţin; mâncaţi şi tot nu vă săturaţi; beţi şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi şi tot nu vă este cald şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă.” Ne putem aplica întrebările de mai sus nouă înșine, astfel: Domnul ne provoacă spunând: “Uitați-vă la cum au mers lucrurile în viața voastră.”
A existat rodnicie spirituală? Ai sădit mult, dar ai cules puțin. Ai mers la multe întâlniri de biserică, ai citit multe cărți creștine și ai ascultat multe casete creștine, dar este familia ta o familie evlavioasă și o familie a păcii astăzi? Ai biruit chiar și un lucru simplu, precum țipatul la soția ta/soțul tău? Dacă nu, atunci, deși ai semănat mult, ai secerat puțin. Porți haine, dar tot nu ți-e cald. Câștigi atât de mulți bani, dar ai găuri în buzunar, astfel că cea mai mare parte din ei este irosită.
Nimic nu este imposibil pentru Dumnezeu – nici măcar să ne aducă în voia Lui perfectă, după ce am eșuat lamentabil și în mod repetat. Doar necredința noastră Îl poate împiedica. Dacă spui: “Dar am dat-o în bară de atâtea ori. Este imposibil ca Dumnezeu să mă aducă acum în planul Său perfect”, atunci va fi imposibil pentru Dumnezeu, pentru că TU nu poți crede în ceea ce poate face El pentru tine. Dar Isus a spus că nimic nu este imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi – dacă doar credem.
“Facă-vi-se după credinţa voastră” este legea lui Dumnezeu în toate privințele (Matei 9:29). Vom primi lucrurile pentru care avem credință. Dacă credem că ceva este imposibil lui Dumnezeu să facă pentru noi, atunci nu se va împlini în viețile noastre. Pe de altă parte, vei descoperi la scaunul de judecată al lui Cristos că un alt credincios, care a eșuat în viața sa mai rău decât tine, a împlinit totuși planul perfect al lui Dumnezeu pentru viața lui – doar pentru că a crezut că Dumnezeu poate ridica bucățile sfărâmate din viața lui și poate face ceva “foarte bun” din ea. Ce regret va fi în viața ta în ziua aceea, când vei descoperi că nu eșecurile tale (oricât de multe ar fi fost) au frustrat planul lui Dumnezeu în viața ta, ci necredința ta!
“Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). Acest verset înseamnă de fapt că Isus a venit să dezlege toate nodurile pe care diavolul le-a legat în viețile noastre. Imaginați-vă așa: Când ne-am născut, am putea spune că Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi un ghem de ață perfect rulat. Pe măsură ce am început să trăim fiecare zi, am început să desfășurăm acel ghem de ață și să facem noduri în el (păcătuind). Astăzi, după mulți ani în care am desfășurat ața, suntem deznădăjduiți, văzând miile de noduri care se află în ea. Dar Isus a venit “să dezlege nodurile pe care le-a legat diavolul”. Așadar, există speranță chiar și pentru cei cu cele mai înnodate ațe.
Domnul poate dezlega fiecare nod și îți poate da din nou în mâini un ghem perfect de ață. Acesta este mesajul Evangheliei: Poți face un nou început. Tu spui: “Este imposibil!” Ei bine, atunci ți se va face după credința ta. Va fi imposibil în cazul tău. Dar aud pe altcineva a cărui viață este mai rea decât a ta, spunând: “Da, cred că Dumnezeu va face asta în mine”. Pentru el, de asemenea, va fi după credința lui. În viața lui, planul perfect al lui Dumnezeu se va împlini.
Dacă există o întristare după voia lui Dumnezeu în viața ta pentru toate eșecurile tale, atunci chiar dacă păcatele tale sunt ca stacojiul sau roșii ca purpuriul, nu numai că vor fi albe ca zăpada – așa cum a fost promis sub vechiul legământ (Isaia 1:18) – dar
Dumnezeu promite sub noul legământ că “nu-Și va mai aduce aminte de păcatele tale” (Evrei 8:12). Oricare ar fi greșelile sau eșecurile tale, poți face un nou început cu Dumnezeu. Și chiar dacă ai avut o mie de noi începuturi în trecut și ai ajuns la eșec, tot poți face al 1001-lea nou început astăzi. Dumnezeu poate încă să facă ceva glorios din viața ta. Cât timp există viață, există speranță. Așadar, nu ezita niciodată să te încrezi în Dumnezeu. El nu poate face multe lucrări puternice pentru mulți dintre copiii Săi, nu pentru că L-au dezamăgit în trecut, ci pentru că ei nu se încred în El acum. Haideți “să-I dăm slavă lui Dumnezeu, întăriți prin credință” (Romani 4:20), încrezându-ne în El în zilele care vor veni pentru lucrurile pe care le consideram imposibile până acum. Toți oamenii – tineri și bătrâni – pot avea nădejde, indiferent cât de mult au eșuat în trecut, dacă doar își vor recunoaște eșecurile, se vor smeri și vor avea încredere în Dumnezeu.
Oamenii sunt asemănaţi cu oile. Iar oile au tendinţa să urmeze mulţimea, fără să pună întrebări. Însă, Isus a venit și ne-a învăţat să cercetăm totul în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Fariseii înălţau tradiţiile omeneşti. Isus a înălţat Cuvântul lui Dumnezeu. Noi trebuie să trăim prin fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu – și să respingem orice tradiție omenească, care este în opoziție cu Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 4:4).
Lupta în care a fost angrenat Isus în mod constant cu fariseii a fost lupta de veacuri dintre Cuvântul lui Dumnezeu şi tradiţiile oamenilor. În biserică suntem angrenaţi în aceeaşi luptă astăzi. Cuvântul lui Dumnezeu este singura lumină cerească pe care o avem pe acest Pământ. Iar când Dumnezeu a creat lumina pentru prima dată, El a despărțit-o îndată de întuneric. Întunericul reprezintă atât păcatul cât şi tradiţiile omeneşti. Noi trebuie să despărțim păcatul și tradițiile omenești de Cuvântul curat al lui Dumnezeu – astfel încât să nu fie niciun amestec în biserică.
Crăciunul
Haideți să luăm în considerare Crăciunul, care este sarbatorit de mulţi oameni ca fiind ziua de naştere a lui Isus Cristos. Comercianţii din toate religiile aşteaptă cu nerăbdare Crăciunul, pentru că este o perioadă în care pot face mult profit. Crăciunul a devenit o sărbătoare comercială, nu spirituală. Se cheltuiesc o mulţime de bani pe felicitări de Crăciun şi pe cadouri. Vânzările de băuturi alcoolice de asemenea cresc în perioada asta.
Este oare aceasta cu adevărat sărbătoarea naşterii Fiului lui Dumnezeu, sau a unui “alt Isus”?
Să privim, mai întâi de toate, în Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că în câmpiile din Iudea se aflau păstorii cu oile lor, în noaptea în care S-a născut Isus în Betleem (Luca 2:7-14). Păstorii din Israel nu îşi lăsau oile pe câmp noaptea, din Octombrie până în Februarie, pentru că în aceste luni vremea era rece şi ploioasă acolo. De aici deducem că adevăratul Isus S-a născut cândva între martie şi septembrie. Prin urmare, ziua de 25 decembrie trebuie să fie data de naştere a unui “alt Isus”, care a fost aruncată asupra unei lumi creștine naive de către oameni neconvertiți!
În plus, chiar dacă am şti cu exactitate data naşterii lui Isus, rămâne întrebarea dacă Dumnezeu a intenţionat ca Biserica Lui să o sărbătorească. Maria, mama lui Isus, a ştiut cu siguranţă care a fost data de naştere a lui Isus. Iar ea a fost împreună cu apostolii timp de mulți ani după Ziua Cinzecimii. Totuşi, nu este menţionată nicăieri data naşterii lui Isus, pentru că El nu a vrut ca Biserica să o sărbătorească. Isus nu era un muritor obișnuit a cărui zi de naștere trebuia să fie sărbătorită o dată pe an. El era Fiul lui Dumnezeu “neavând început al zilelor”, spre deosebire de noi (Evrei 7:3). Dumnezeu vrea ca noi să recunoaștem nașterea, moartea, învierea și înălțarea la cer a lui Isus în fiecare zi, și nu doar o dată pe an.
O înţelegere corectă a diferenţei dintre Vechiul Legământ şi Noul Legământ ne va ajuta de asemenea să înţelegem mai bine de ce Dumnezeu nu doreşte ca copiii Săi să sărbătorească acum “zile sfinte” speciale. Sub Vechiul Legământ, Israel primise porunca să sărbătorească anumite zile ca fiind zile sfinte speciale. Însă, aceasta a fost numai o umbră. Acum, după ce Domnul Isus Cristos a venit, voia lui Dumnezeu este ca fiecare zi din viața noastră să fie la fel de sfântă. Chiar şi Sabatul săptămânal nu mai este valabil în Noul Legământ. Din acest motiv nu vedem nicio sărbătoare sfântă menţionată în Noul Testament (Coloseni 2:16, 17).
Atunci cum și-a făcut Crăciunul intrarea în creştinism? Răspunsul este: în acelaşi fel cum au intrat şi botezul pruncilor, zeciuiala, slujbele preoţești, pastorii plătiți, şi multe alte tradiţii omeneşti și practici din vechiul legământ – prin lucrarea subtilă a lui Satan și a unor oameni neconvertiți.
Atunci când împăratul Constantin a decretat creştinismul ca religie de stat în Roma, în secolul 4, mulţimi de oameni au devenit creştini “cu numele”, fără nicio schimbare în inimile lor. Însă ei nu au vrut să renunţe la cele două mari sărbători anuale păgâne – amândouă având legătură cu închinarea la soare. Una a fost ziua de naştere a zeului soare pe 25 decembrie, când soarele care coborâse în emisfera sudică îşi începea călătoria de întoarcere (solstiţiul de iarnă). Cealaltă a fost festivalul primăverii în martie/aprilie, când sărbătoreau moartea iernii şi naşterea verii calde adusă de zeul-soare. Ei au schimbat numele zeului lor soare în “Isus”, şi au continuat să-și sărbătorească cele două mari festivaluri, acum ca sărbători creştine, şi le-au denumit Crăciun şi Paşte!!
Obiceiurile de Crăciun de astăzi au evoluat din vremuri anterioare perioadei creștine din Europa – și provin din practici religioase păgâne, împreună cu legende și tradiții. Data și anul exact al nașterii lui Cristos nu au fost niciodată stabilite în mod satisfăcător; dar când părinții bisericii au decis în anul 440 d.Cr. o dată pentru a celebra evenimentul, au ales ziua solstițiului de iarnă, care era ferm fixată în mintea oamenilor din acele vremuri – și care era cel mai important festival al lor. Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit printre oamenii din țările păgâne, multe dintre practicile sărbătoririi solstițiului de iarnă au început să fie alăturate celor ale creștinismului.
Enciclopedia Britanică (o autoritate în istoria seculară) spune următorul lucru cu privire la originea Crăciunului:
“Festivalul roman antic Saturnalia este probabil cel mai strâns legat de sărbătoarea modernă a Crăciunului. Acest festival avea loc în jurul solstițiului de iarnă și marca sfârșitul sezonului de plantare. Se făceau jocuri, ospățuri și se ofereau cadouri timp de câteva zile, iar munca și afacerile erau suspendate pentru a comemora acest festival plin de viață. În zilele de încheiere, era obișnuit să se ofere cadouri sub formă de lumânări, modele de fructe din ceară și statuete din ceară. Influența festivalului Saturnalia asupra sărbătorilor Crăciunului și ale Anului Nou a fost directă. Faptul că Crăciunul avea să fie sărbătorit mai târziu în ziua de naștere a Soarelui Neînvins, un alt festival roman, a conferit sezonului un fundal solar și l-a conectat cu Anul Nou roman, când casele erau decorate cu frunzișuri și luminițe, iar copiilor și săracilor li se ofereau cadouri” (https://www.britannica.com/topic/Winter-Holidays).
Aceste obiceiuri păgâne își au originea în religia babiloniană începută de Nimrod (Geneza 10:8-10). Tradiția ne spune că, după ce acesta a murit, soția sa Semiramis a avut un copil nelegitim, despre care susținea că este Nimrod revenit la viață. Așa a început închinarea la mamă și copil, care secole mai târziu a fost schimbată de creștinii nominali în “Maria și Isus”.
Ziua de naștere a acestui zeu copil a fost sărbătorită de străvechii babilonieni pe 25 decembrie. Semiramis era împărăteasa cerului (Ieremia 44:19), venerată secole mai târziu în Efes drept Diana sau Artemis (Fapte 19:28).
Semiramis a susținut că un copac matur, care rămâne verde pe tot parcursul anului, a crescut peste noapte din buturuga moartă a unui pom. Asta simboliza revenirea la viață a lui Nimrod, aducând omenirii darurile cerului. Așa a început practica tăierii unui brad și agățării de daruri pe el. Iar aceasta este originea pomului de Crăciun!
Cuvântul lui Dumnezeu sau tradiția omului?
În spatele sărbătoririi Crăciunului se află principiul mult mai periculos de a urma tradițiile omenești, chiar și atunci când n-au niciun fundament în Cuvântul lui Dumnezeu. Atât de puternică este această putere a tradiției încât mulți credincioși care urmează Scripturile în alte aspecte încă consideră dificil să renunțe la sărbătorirea Crăciunului.
Este uimitor faptul că mulți credincioși nu sunt dispuși să accepte ceea ce chiar și scriitori seculari (precum autorii la Enciclopedia Britanica, citați mai sus) au înțeles clar – faptul că Crăciunul este în esență un festival păgân. Schimbarea numelui nu face din acest festival o sărbătoare creștină!
După cum am spus la început, Isus era angrenat într-o luptă constantă cu fariseii tocmai asupra acestei chestiuni – tradiția omului versus Cuvântul lui Dumnezeu. El S-a confruntat cu mai multă opoziție pentru că S-a opus “tradițiilor fără conținut ale strămoșilor” decât pentru că a predicat împotriva păcatului. Vom constata că și experiența noastră va fi la fel, dacă suntem la fel de credincioși ca El.
Doar Cuvântul lui Dumnezeu este ghidul nostru – nu exemplul chiar și al unor oameni evlavioși, în acele aspecte în care aceștia nu urmează Cuvântul lui Dumnezeu. “Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” (Romani 3:4).
David a fost un om după inima lui Dumnezeu. Totuși, timp de patruzeci de ani, a permis israeliților să se închine la șarpele de aramă al lui Moise, fără să realizeze că acest lucru era o scârbă înaintea lui Dumnezeu. El n-a avut lumină chiar și asupra unei astfel de idolatrii evidente. Un rege mult mai puțin important, Ezechia, a fost cel care a expus și a distrus această practică idolatră (2 Împărați 18:1-4). Putem urma oameni evlavioși în sfințenia vieții lor, dar nu și în lipsa lor de lumină asupra tradițiilor omenești. Siguranța noastră stă în a urma pur și simplu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu, și în a nu adăuga la ea sau a scoate din ea.
Nu-i judeca pe alții
În concluzie: Care ar trebui să fie atitudinea noastră față de credincioșii sinceri care sărbătoresc Crăciunul?
Este important să ținem minte că nu devenim spirituali pur și simplu prin faptul că nu sărbătorim Crăciunul. Și, cei care celebrează această sărbătoare nu sunt, prin urmare, credincioși carnali. Oamenii spirituali sunt cei care Îl urmează pe Isus pe calea lepădării de sine zilnice și a umplerii zilnice cu Duhul Sfânt – fie că sărbătoresc Crăciunul, fie că nu.
Așadar, când întâlnim credincioși care celebrează această sărbătoare, trebuie să fim suficient de îndurători încât să avem în vedere că ei poate sunt în neștiință față de originea păgână a acestei sărbători. Astfel că, ei nu păcătuiesc în niciun fel când sărbătoresc Crăciunul. Pe de altă parte, noi vom păcătui dacă îi judecăm – fiindcă noi cunoaștem adevărul.
Întrucât 25 decembrie este de obicei o zi de vacanță pentru toată lumea, iar zilele dimprejurul ei sunt de asemenea vacanță pentru școli, mulți folosesc această perioadă pentru reuniunile de familie de sfârșit de an – ceea ce este un lucru foarte bun. Și, din moment ce unii oameni participă la programe de biserică doar pe 25 decembrie – este bine ca bisericile să aibă programe în această dată, pentru a putea predica Evanghelia unor astfel de oameni, și a le explica că Isus a venit pe pământ pentru a mântui oamenii de păcatele lor și că El a biruit moartea și pe Satan pentru noi.
În zilele de început ale creștinismului, unii creștini sărbătoreau Sabatul – care era (precum Crăciunul) o sărbătoare religioasă iudaică, fără proveniență în creștinism. Duhul Sfânt l-a insuflat pe Pavel, prin urmare, să scrie Romani 14 pentru a-i avertiza pe alți creștini să nu păcătuiască prin judecarea acelor oameni. Același avertisment este valabil și pentru aceia care-i judecă pe cei ce sărbătoresc Crăciunul.
“Primiţi bine pe cel slab în credinţă şi nu vă apucaţi la vorbă asupra părerilor îndoielnice. Cine eşti tu, care judeci pe robul altuia? Unul socoteşte o zi mai presus decât alta; pentru altul, toate zilele sunt la fel. Cine face deosebire între zile pentru Domnul o face, pentru că aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Cine nu face deosebire între zile pentru Domnul n-o face, și aduce și el mulţumiri lui Dumnezeu. Fiecare să fie deplin încredinţat în mintea lui. Dar pentru ce judeci tu pe fratele tău? Sau pentru ce dispreţuieşti tu pe fratele tău? Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Cristos și fiecare din noi are să dea socoteală (doar) despre sine însuşi lui Dumnezeu” (Romani 14:1-12).
Și acesta este cel mai bun cuvânt cu care să încheiem acest studiu despre Crăciun.
Exodul capitolul 15 începe cu israeliții care Îl laudă pe Dumnezeu, și se termină cu cârtirile lor împotriva Lui. Acest lucru s-a repetat din nou și din nou în pustie. “Unda sinusoidală” (în matematică) care urcă și coboară într-una, este o descriere perfectă a vieții majorității credincioșilor care Îl laudă pe Dumnezeu atunci când primesc ceea ce doresc, se plâng atunci când ceva nu merge bine, Îi mulțumesc lui Dumnezeu din nou când au trecut de această problemă, și apoi se îndoiesc din nou când apare următoarea problemă. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea credincioșilor trăiesc prin vedere și nu prin credință – exact ca israeliții. Duminică dimineața Îl laudă pe Dumnezeu cu glas tare la întâlnirile lor (uneori în alte limbi). Însă, de duminică după-amiază încolo, vorbirea lor este diferită, de data aceasta în limba lor maternă. Este mânie, murmurare și cârtire – atât în casele lor, cât și la birou!! Apoi, duminica următoare, unda sinusoidală merge în sus și ei încep din nou să-L laude pe Dumnezeu.După aceea, unda coboară din nou!! Cu siguranță nu așa a intenționat Dumnezeu să trăiască copiii Săi din noul legământ. Nu poate Duhul Sfânt, care dă unei persoane darul vorbirii în limbi necunoscute, să controleze vorbirea acelei persoane și în limba sa maternă? Cu siguranță că poate. Biblia spune: “Bucurați-vă totdeauna în Domnul. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu” (Filipeni 4:4; Efeseni 5:20).Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi tot timpul, în noul legământ. Și Duhul Sfânt ne-a fost dat ca să ne ajute să păzim această poruncă. Trebuie, de asemenea, să trăim prin credință – crezând că Dumnezeu a pregătit deja o soluție pentru fiecare problemă cu care ne vom confrunta vreodată.Când israeliții s-au plâns lui Moise, el a strigat către Domnul, iar Domnul a spus: “Soluția problemei este chiar acolo – în fața ta” (Exodul 15:25). Domnul i-a arătat un copac. Moise a tăiat copacul și a pus lemnul în apă, iar apa s-a făcut dulce.Cine a plantat acel copac în pustie? Vreun om a făcut asta sau Dumnezeu? Fără îndoială că Dumnezeu! Oamenii nu plantează copaci în pustie. Dumnezeu plantase acel copac aproape de Mara, cu mulți ani mai înainte, pentru că știa că peste mulți ani mai târziu copiii Săi vor veni la Mara și vor găsi apele amare. Așadar, El efectiv pregătise o soluție pentru problema lor cu mulți ani mai înainte. Îți dai seama că același Dumnezeu a pregătit de asemenea soluții pentru toate problemele tale, cu mult înainte de a te confrunta cu acele probleme?A umbla prin credință înseamnă a crede acest lucru. Astăzi nu poate apărea brusc nicio problemă care să-L ia pe Dumnezeu prin surprindere. Nu numai că Dumnezeu știe deja dinainte ce probleme ne pregătește diavolul, ci El a și pregătit o soluție pentru toate, dinainte! Așa că poți face față fiecărei probleme cu îndrăzneală.Pot depune mărturie cu privire la adevărul acestui lucru, după ce m-am confruntat cu numeroase probleme în cei 66 de ani ai mei ca și credincios. Nu m-am confruntat încă cu nicio problemă pentru care Dumnezeu să nu fi pregătit o soluție! El a plantat semințe pentru copaci cu mult înainte să vin eu la locurile “Mara” din viața mea – ca să facă apele dulci pentru mine. Permite-mi să te îndemn și pe tine să umbli prin credință în Tatăl nostru minunat și iubitor, care întotdeauna “planifică în tăcere pentru noi, în dragoste” (Țefania 3:17 – versiune biblică parafrazată) – și vei birui în mod constant toate problemele tale. Niciodată nu se vor mai găsi în gura ta nemulțumirea, murmurarea și mânia, ci doar laudă și mulțumire către Dumnezeu. Amin.
A doua jumătate din Isaia, începând cu capitolul 40, cuprinde nişte promisiuni fantastice pentru creştini. Isaia cuprinde două părţi. Primele 39 capitole corespund primelor 39 cărţi ale Vechiului Testament, iar următoarele 27 capitole corespund celor 27 cărţi din Noul Testament. Ultimele 27 capitole din Isaia sunt în esenţă profeţii ale noului legământ, multe din ele referindu-se la Cristos, şi multe referindu-se la noi, care călcăm pe urmele lui Isus. Deci, sunt nişte promisiuni fantastice în Isaia, capitolele 40-66, care, în esenţă, se referă la noi în noul legământ.Isaia 66:1,2 este o imagine a zidirii Bisericii lui Isus Cristos, împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui. “Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi?” “Unde este biserica pe care voi fiinţelor omeneşti, voi oamenilor care vă numiţi creştini născuţi din nou, o veţi zidi pentru Mine?”Când Domnul spune: “Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile”, El descrie persoana spre care va privi cu bunăvoinţă ca să zidească biserica Sa, împotriva căreia porţile Locuinţei morţilor nu vor birui. O biserică pe care Satan nu o poate infiltra cu mânie, pofta ochilor, preacurvie, minciună, furat, și toate celelalte lucruri nenorocite care se găsesc în rasa lui Adam.“Voi privi spre cel smerit şi cu duhul mâhnit” (Isaia 66:2 – versiunea biblică NASB). Calitatea numărul unu pe care o caută Dumnezeu este smerenia şi duhul mâhnit/zdrobit. Dumnezeu se uită la oamenii care au o părere modestă despre sine, nu o stimă de sine redusă. Isus nu avea o stimă de sine redusă. El era Fiul lui Dumnezeu. Le-a spus ucenicilor Săi: “Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt” (Ioan 13:13). El nu avea nicio îndoială cu privire la cine era El, ştia că era Fiul lui Dumnezeu. Nu avea vreo stimă de sine redusă, dar avea o smerenie atât de mare, încât îi considera pe alţii ca oameni cărora ar trebui să le slujească, și le spăla picioarele. Ştiţi că i-a spălat picioarele chiar şi lui Iuda Iscarioteanul? Aceasta este smerenia – să speli picioarele unuia care te va trăda în câteva ore. El nu a avut o stimă de sine redusă, dar a luat o poziţie smerită. El avea gânduri modeste despre Sine. În relaţiile noastre cu alţii, Filipeni 2:3 ne spune: “Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi”. Aceasta este prima calitate, un duh zdrobit. O zdrobire şi mâhnire pentru că nu ne asemănăm cu Cristos. Dumnezeu se uită la o astfel de persoană.A doua calitate la care se uită Dumnezeu într-o persoană, este “cel care se cutremură la Cuvântul Meu” (Isaia 66:2 – versiunea biblică NASB). Este atât de important să ne gândim la acest lucru, în legătură cu poruncile lui Isus. Când citeşti Predica de pe Munte, te cutremuri la Cuvântul lui Dumnezeu? Te cutremuri la Cuvântul care spune că dacă te mânii şi vorbeşti cu mânie cuiva, poţi cădea sub pedeapsa gheenei? Te cutremuri la Cuvântul care spune că dacă nu adopţi o atitudine radicală, de a-ţi tăia mădulare ale trupului care te fac să pofteşti cu ochii, şi să comiţi păcat sexual cu ochii sau mâinile, dacă nu adopţi o atitudine radicală faţă de acestea vei merge în iad? Te cutremuri la acest Cuvânt?Descopăr că foarte puţini creştini se cutremură la acest Cuvânt, chiar şi cei care m-au auzit predicând despre acest lucru ani de zile. Îmi pare rău să spun asta, dar chiar şi în unele biserici peste care am responsabilitate, sunt oameni care m-au auzit predicând împotriva acestui lucru timp de 25 de ani, şi tot nu se cutremură la acest Cuvânt. Aceasta e condiţia multor creştini: au această cunoştinţă, dar n-o iau în serios. Cum poţi să nu iei în serios păcatul, când vezi preţul pe care L-a plătit Cristos la cruce, ca să ne elibereze de păcat? Există un imn pe care mi-l cânt adesea, care spune:“Oricând sunt ispitit fă-mă să văd, Doamne ajută-mă să văd,Pe Dumnezeul meu, singur, cu braţele întinse, şi cu vânătăi,Și sângerând, pe pământul pe care l-a făcut El.Şi fă-mă să simt că păcatul meu,Ca şi când n-ar fi existat alte păcate,A fost pentru El, care susţine lumea, o povarăCe cu greu a putut s-o poarte.”Îmi cânt asta de multe ori pentru a vedea cum Domnului meu, care a putut purta sarcina acestui univers pe umărul Lui, I-a fost greu să poarte povara păcatului meu. Aceasta L-a zdrobit la Calvar. Şi acest lucru m-a făcut să am o ură imensă faţă de păcat, și să mă cutremur la Cuvântul lui Dumnezeu. Asta mă face să am o povară să-i învăţ pe creştini, să-i ajut să înţeleagă că păcate precum a pofti cu ochii sunt mai grave decât a contracta SIDA, sau a te îmbolnăvi de cancer.În ziua când veţi înţelege asta, vă veţi lupta cu aceste păcate în mod radical. Nu v-aţi juca cu seringi infectate cu SIDA. De ce sunteţi atât de atenţi cu privire la acest lucru, şi nu sunteţi atenţi cu privire la ceva mult mai grav decât SIDA? Vă spun de ce: deoarece nu credeţi că păcatul e mai grav decât SIDA şi cancer, nu vă cutremuraţi la Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am învăţat să cred acest lucru, și din acest motiv sunt extrem de atent cu aceste păcate, precum mânia, a pofti după femei, și a divorţa. Pentru a intra în Împărăția Cerurilor, neprihănirea noastră trebuie să o întreacă pe cea a cărturarilor și a fariseilor.Găsesc foarte puțini creștini care iau în serios aceste lucruri, și foarte puțini predicatori care le predică cu seriozitate. Predica de pe Munte este condiţia de bază ce trebuie s-o avem. Isus a spus: “Dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor” (Matei 5:20).Eu cred asta cu toată inima. Domnul Se aşteaptă de la creştini la o calitate a neprihănirii care este cu mult deasupra celor 10 porunci. Idolatria nu înseamnă să te închini la idoli din lemn şi piatră, ci înseamnă să dau unui alt lucru, în afară de Dumnezeu, un loc în inima mea. Sabatul nu înseamnă doar să nu lucrezi în ziua Sabatului, ci este o viaţă interioară de odihnă. Preacurvia nu e doar cea fizică, ci este să pofteşti cu ochii. Uciderea nu e doar să omori pe cineva, ci este mânie. Şi la fel este cu toate poruncile, după cum vom vedea mai târziu.Haideţi să învăţăm să ne cutremurăm la Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să ne poată folosi pentru a zidi Biserica Sa. Tipul de persoană pe care Dumnezeu o va căuta și o va folosi pentru a-Și zidi Casa este ceea ce am văzut în Isaia 66:1-2. Fie ca Dumnezeu să ne ajute!
În opinia multora, afirmația că Isus va reveni nu ar trebui luată în serios. Același lucru este valabil și pentru cei care o fac. Aceste lucruri nu au ce căuta în secolul 21. Cel mai bun mod de a le trata este să râzi de ele.
Pentru alții, aceste ‘vorbe nebunești’ nu sunt de râs. Ele se joacă cu temerile. Produc fanatici. Sunt o distragere periculoasă a atenției de la adevărata preocupare a trăirii vieții de zi cu zi.
Vei recunoaște modul acesta de gândire. Poate că îl împărtășești. Și ultimul lucru pe care ți-l dorești acum este să ți se dea o broșură ca aceasta.
Dar ce-ar fi dacă ai decide să citești mai departe? În ce te vei băga?
În paginile următoare vei găsi ce spune Biblia despre revenirea lui Isus. Este solemn. Este glorios. Este o provocare. Este urgent. Și s-ar putea să nu fie ceea ce crezi…
De ce trebuie să revină Isus?
MOTIVUL 1 De ce TREBUIE să revină Isus?
Pentru că El a spus ca o va face
UCENICII LUI ISUS ERAU tulburați. Nu puteau să conceapă aceasta. Isus îi părăsea. De ce? De ce a trebuit El să plece?
Și unde se ducea? Isus i-a reasigurat pe urmașii Săi:
„Să nu vi se tulbure inima! Credeți în Dumnezeu și credeți în Mine! În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și dacă Mă duc și vă pregătesc un loc, Mă voi întoarce iarăși și vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.” Ioan 14:1-3
Isus a făcut mai multe promisiuni poporului Său. El a promis că va merge la cruce pentru a plăti pentru păcatele lor (Matei 20:28). A făcut-o. A promis că va învia din morți (Marcu 10:34). A făcut-o. A promis că se va întoarce la Tatăl Său din ceruri (Ioan 16:28). A făcut-o. A promis că va trimite Duhul Sfânt (Ioan 15:26). A făcut-o. A promis că va zidi biserica Sa (Matei 16:18). O face. A promis că va veni din nou (Matei 24:27). O va face.
Integritatea lui Isus este în joc. El și-a dat cuvântul că se va întoarce. Dacă nu o face, promisiunea Sa este goală. Cuvântul Său este lipsit de valoare. Nu putem avea încredere în El.
Identitatea lui Isus este în joc. Dacă nu a spus adevărul, El nu poate fi „adevărul” (Ioan 14:6). Dacă poate minți, El nu poate fi Fiul lui Dumnezeu. (Tit 1:2).
Dacă Isus nu-și ține promisiunea, El nu mai are nimic de spus. El nu are nimic de oferit.
Biblia descrie în avans atitudinea multora față de revenirea promisă a lui Isus:
„…în zilele din urmă vor veni batjocoritori, umblând după poftele lor și zicând: ‘Unde este promisiunea venirii Lui?’ … Dar, preaiubiților, să nu uitați un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi. Domnul nu întârzie în împlinirea promisiunii Lui, așa cum consideră unii că e o întârziere, ci este îndelung-răbdător față de noi și nu voiește ca vreunul să piară, ci toți să vină la pocăință.” 2 Petru 3:3-4, 8-9
Ei își bat joc de această idee. Ei trăiesc așa cum vor ei. Ei interpretează greșit întârzierea. Și ei ratează oportunitatea.
Respingem promisiunea lui Isus pe riscul nostru. Isus trebuie să revină pentru că El a spus că o va face.
MOTIVUL 2 De ce TREBUIE să revină Isus?
Pentru că El este Regele Promis
TIMP DE SECOLE, PROFEȚII lui Israel au vorbit despre un Rege care urma să vină. El nu avea să fie un rege obișnuit. El avea să își salveze poporul din păcatele sale. El avea să învingă răul. El avea să instaureze dreptatea. El avea să domnească în neprihănire. El avea să domnească peste toate. Împărăția Sa nu avea să se sfârșească niciodată.
Apoi a venit Isus. Învăța pe oameni cu autoritate. Era plin de compasiune. Era lipsit de ipocrizie. Părea că profeții și-au primit omul. Părea că El se potrivea profilului. Regele cel promis a venit!
Apoi a venit crucea. Isus a primit o coroană. Dar era o coroană de spini.
Deci, cum poate fi Isus Regele promis?
Deoarece, pentru Regele Isus, crucea trebuia să vină înainte de coroană. Crucea nu a fost o înfrângere. Ea a fost întotdeauna planul lui Dumnezeu. Regele Isus a venit să moară pentru păcătoși (Romani 5:6). Dar Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a înălțat pe tronul ceresc (Efeseni 1:20).
Împărăția Sa de astăzi este o împărăție spirituală. Regele Isus cucerește prin iubirea Sa jertfitoare. El domnește în inimile tuturor celor care Îl primesc.
Dar Biblia nu se oprește aici. Acest Rege ceresc se va întoarce! Împărăția Sa va umple pământul (Daniel 2:35). Împărăția Sa nu va fi niciodată fi distrusă (Daniel 2:44). Toată creația se va pleca înaintea Lui. Toți vor mărturisi că „Isus este Domnul” (Filipeni 2:9-11).
În urmă cu două mii de ani, Regele Isus a stat în fața conducătorilor acestei lumi. Aceștia L-au respins. L-au condamnat la moarte. Dar Isus le-a spus că Îl vor înfrunta din nou:
„…de acum încolo veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului.” Matei 26:64
Isus și-a ales cuvintele cu atenție. El a explicat cine este. El este Cel pe care profetul Daniel L-a descris cu secole în urmă:
„Am continuat să mă uit în vedeniile mele de noapte, și iată, pe norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului; a înaintat spre Cel Bătrân de Zile și a fost adus înaintea Lui. Și Lui I s-a dat stăpânire, glorie și o împărăție, ca să-I slujească toate popoarele, națiunile și oamenii de orice limbă. Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică, nepieritoare, și împărăția Lui este una care nu va fi nimicită.” Daniel 7:13-14
Isus nu a terminat cu lumea noastră. Respingerea Lui este temporară. Victoria Lui este sigură. Domnia Sa este veșnică. Isus trebuie să revină pentru că El este Regele promis.
MOTIVUL 3 De ce TREBUIE să revină Isus?
Pentru că poporul Său așteaptă
CÂND ÎL PRIMIM pe Isus ca Mântuitor, primim speranță. O speranță certă și sigură. Păcatele noastre sunt iertate. Suntem împăcați cu Dumnezeu. Nu trebuie să ne temem de viitor. Nu trebuie să ne temem de moarte. Nu trebuie să ne temem de Dumnezeu. În schimb, putem să privim cu nerăbdare la întoarcerea lui Isus, plini de încredere și bucurie.
„…așteptând binecuvântata speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Cristos.” Tit 2:13
Când Isus va reveni, El va desăvârși mântuirea poporului Său. Speranța noastră se va concretiza. Toate promisiunile lui Dumnezeu față de noi se vor împlini.
Moartea va fi înfrântă
„… Însuși Domnul … Se va coborî din cer și întâi vor învia cei morți în Cristos. Apoi, noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh…” 1 Tesaloniceni 4:16-17
„… la venirea Lui … se va împlini cuvântul care este scris: ‘Moartea a fost înghițită de biruință.‘” 1 Corinteni 15:23,54
Moartea nu va avea ultimul cuvânt. Isus îl va avea. Și poporul Său împreună cu El.
Vom fi făcuți asemenea lui Isus
Nu va mai exista niciun păcat. Niciun eșec. Nicio slăbiciune. Nicio degradare. Nicio imperfecțiune de niciun fel. Dumnezeu ne garantează că vom fi ca Fiul Său.
„Căci cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos, care va schimba trupul stării noastre decăzute și-l va face asemenea trupului Său de glorie, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile.” Filipeni 3:20-21
„Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este.” 1 Ioan 3:2
Vom fi cu Isus
Isus a promis că vom fi (Ioan 14:3). El s-a rugat ca noi să fim (Ioan 17:24). Când Isus va reveni, promisiunea Lui va fi onorată. Rugăciunea Lui va fi ascultată. Îi vom vedea fața (Apocalipsa 22:3).
„Când Se va arăta Cristos, viața voastră, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie.” Coloseni 3:4
„…și astfel vom fi totdeauna cu Domnul.” 1 Tesaloniceni 4:17
Urmașii lui Isus au speranță. Viitorul lor este luminos. Este sigur. Isus trebuie să revină pentru că poporul Său așteaptă.
MOTIVUL 4 De ce TREBUIE să revină Isus?
Pentru că El aduce judecata lui Dumnezeu
VEI FI AUZIT avertismentele. Omenirea este în pericol. Amenințarea este reală. Este timpul să acționezi. Supraviețuirea noastră este în joc. Fiecare scenariu al zilei apocaliptice oferă un vinovat diferit. Care va fi acesta? Încălzirea globală? Inteligența artificială? Războiul nuclear? O boală pandemică? Poate ai putea adăuga și altceva la această listă.
Biblia are un mesaj diferit. Da, omenirea se îndreaptă spre dezastru. Da, istoria se va sfârși. Dar cauza acestui lucru va fi sosirea judecății lui Dumnezeu. Iar Isus va fi Cel care o va aduce:
„…Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului … I-a dat autoritatea să judece, întrucât El este Fiul Omului.” Ioan 5:22,27
„Dumnezeu … poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a hotărât o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit și despre care a dat tuturor o dovadă prin faptul că L-a înviat din morți.” Faptele apostolilor 17:30-31
Avertismentul lui Dumnezeu este clar. Ziua este stabilită. Judecătorul este desemnat. Dovada a fost dată. Dumnezeu L-a înviat pe Judecător din morți!
Aceasta este o veste serioasă pentru ‘păcătoși’. Și nimeni nu este exclus: (Romani 3:23). Suntem păcătoși prin natura noastră. Asta înseamnă că suntem rebeli în inima noastră. Suntem blocați în noi înșine. Suntem păcătoși prin faptele noastre. Asta înseamnă că viețile noastre nu sunt la înălțimea așteptărilor. Facem lucruri pe care le nu ar trebui să facem. Nu facem lucruri pe care ar trebui să le facem. Adevărul este că nu suntem în regulă cu Dumnezeu. Nu suntem pregătiți să-L întâlnim. Păcatul nostru ne condamnă. Vina noastră merge înaintea noastră. Iar Ziua Socotelii se apropie!
„… venirea Domnului este aproape … Judecătorul este chiar la ușă!” Iacov 5:8-9
Ni s-a spus la ce să ne așteptăm. Biblia nu ne buzunărește. Când Isus va reveni, El „va judeca viii și morții” (2 Timotei 4:1). El va pedepsi orice faptă și cuvânt nelegiuit (Iuda v14). El va aduce „pierzare veșnică” celor „care nu-L cunosc pe Dumnezeu” și „care refuză să asculte de Evanghelia Domnului nostru Isus” (2 Tesaloniceni 1:8-9, NLT).
Cum putem fi pregătiți pentru întâlnirea cu Judecătorul? Există o singură cale. Trebuie să-L cunoaștem pe Judecător ca Mântuitor al nostru. Păcatele noastre trebuie să fie deja iertate. Trebuie să aparținem lui Isus (Romani 8:1).
Nu îndrăznim să ignorăm avertismentul Bibliei. Isus trebuie să revină pentru că El aduce judecata lui Dumnezeu.
MOTIVUL 5 De ce TREBUIE să revină Isus?
Pentru că El va finaliza planul lui Dumnezeu
BIBLIA EMITE o ultimă analiză a realității. Ea ne spune că suntem oameni corupți care trăiesc într-o lume stricată. Lucrurile nu sunt așa cum ar trebui să fie. Dumnezeu a creat omenirea după chipul Său. El ne-a intenționat pentru a fi în relație cu El însuși. El a așezat primele ființe umane într-o lume perfectă. Dar răzvrătirea omului a schimbat totul. Păcatul a adus despărțirea de Dumnezeu. A adus suferință și moarte. Creația a fost blestemată. Din cauza păcatului, nimeni nu funcționează așa cum ar trebui (Efeseni 2:1-3). Nici universul nostru (Romani 8:19-21). Pare că planul lui Dumnezeu a eșuat.
Dar planul lui Dumnezeu nu a eșuat. Păcatul nostru nu L-a învins pe Dumnezeu. Dumnezeul harului face toate lucrurile noi (Apocalipsa 21:5). Și face acest lucru prin Isus!
„Căci dacă este cineva în Cristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Și toate lucrurile sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Cristos …” 2 Corinteni 5:17-18
Isus este calea noastră de întoarcere la Dumnezeu. El a murit pentru păcatele noastre. A înviat din morți. El șade pe tronul ceresc (Evrei 1:3). Prin credința în Isus, putem ajunge la Dumnezeu. Isus restaurează relația noastră stricată cu Dumnezeu. El ne face noi. Dacă Îi aparținem lui Isus, aparținem deja noii creații a lui Dumnezeu.
Iar Isus va termina ceea ce a început. El se va ridica de pe tronul Său ceresc. Se va întoarce în lumea noastră în putere și glorie (Matei 25:30). El vine pentru a finaliza noua creație a lui Dumnezeu. El vine pentru a finaliza planul lui Dumnezeu.
„Cerul trebuie să-L primească până la vremurile așezării din nou a tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinților Săi profeți din vechime.” Faptele apostolilor 3:21
„… la venirea Lui … va veni sfârșitul, când El va da împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie și orice autoritate și orice putere.” 1 Corinteni 15:23-24
Isus va face toate lucrurile noi! Când Isus va reveni, El va elimina orice urmă de răzvrătire. Oamenii lui Dumnezeu vor fi făcuți desăvârșiți (Filipeni 3:20-21). Universul va fi curățit și restaurat.
În acea zi, „… creația însăși va fi eliberată de sub sclavia stricăciunii în libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu” (Romani 8:21).
Planul lui Dumnezeu va fi împlinit. Isus va aduce poporul Său reînnoit în creația reînnoită a lui Dumnezeu. Dar numai cei care Îi aparțin lui Isus vor intra înăuntru:
„Dar nimic întinat nu va intra în ea … ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.” Apocalipsa 21:27
Dumnezeu va avea un popor restaurat într-o lume restaurată. Isus va realiza acest lucru. Isus trebuie să revină pentrucă El va finaliza planul lui Dumnezeu.
Avertismentul Bibliei:
O lume nepregătită
„Și cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului. Mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și a venit potopul și i-a nimicit pe toți. Și cum a fost în zilele lui Lot; mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, dar în ziua în care a ieșit Lot din Sodoma, a plouat foc și pucioasă din cer și i-a nimicit pe toți. Tot așa va fi și în ziua în care Se va arăta Fiul Omului.” Isus, Luca 17:23-26
„… voi înșivă știți foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea. Când vor zice: Pace și liniște!, atunci o catastrofă neașteptată va veni peste ei, ca durerile nașterii peste femeia însărcinată; și nu vor scăpa cu niciun chip.” Pavel, 1 Tesaloniceni 5:2-3
„… în zilele din urmă vor veni batjocoritori, umblând după poftele lor și zicând: Unde este promisiunea venirii Lui? Căci, de când au adormit părinții voștri, toate rămân așa cum erau de la începutul creației.” Petru, 2 Petru 3:3-4
Isus a fost foarte clar. Lumea nu va fi pregătită pentru revenirea Sa. Oamenii nu o vor vedea venind. Nu până când va fi prea târziu. Ei vor fi luați pe nepregătite. Isus va reveni într-o lume care nu bănuiește nimic.
Cum s-ar putea întâmpla așa ceva? Cum ar putea atât de mulți să fie nepregătiți pentru venirea Sa?
Explicația lui Isus s-ar putea să te surprindă. Răspunsul se găsește în puterea distragerii atenției. Oamenii sunt pur și simplu prinși în treburile vieții de zi cu zi. Există petreceri la care trebuie să participe, nunți de planificat, afaceri de încheiat. Există presiunea de la locul de muncă și responsabilitățile de acasă. Viața este plină. Viața este încărcată.
Apostolii completează tabloul. Nu este vorba doar de faptul că oamenii sunt distrași. Ei se complac. Și sunt în negare. Ei se liniștesc unii pe alții. Nu e nevoie să ne facem griji. Gândiți-vă cât timp a trecut. Lucrurile vor continua ca înainte. Ideea că Isus se va întoarce este un nonsens!
Nu te lăsa păcălit. Nu te lăsa purtat de curent. Nu ignora avertismentele Bibliei.
„Și voi fiți gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți.” Matei 24:44
Cum să fii pregătit
ISUS VA REVENI în lumea noastră. El trebuie să revină. El își va ține promisiunea. El va domni ca Rege. Își va aduna poporul. Va pedepsi păcătoșii. Va îndeplini scopul lui Dumnezeu. Revenirea Sa este sigură. Se va întâmpla.
Dar ce va însemna ea pentru tine? Ești pregătit pentru revenirea Sa?
Te va primi Isus sau te va respinge? Te vei bucura să te întâlnești cu Mântuitorul sau te vei rușina în fața Judecătorului tău? Vei cădea în genunchi într-o închinare plină de bucurie sau cu un regret dureros? Va însemna gloria cerului sau oroarea iadului?
Cum să te împaci cu Dumnezeu
Isus vrea ca noi să fim pregătiți să ne întâlnim cu El. El a făcut posibil acest lucru prin moartea Sa pe cruce. El a devenit înlocuitorul nostru (1 Petru 3:18). El a purtat păcatele noastre (1 Petru 2:24). El a primit pedeapsa noastră (Isaia 53:50). Și Dumnezeu a acceptat jertfa Lui și L-a înviat din morți (Romani 4:25). Isus a plătit pentru păcatele noastre. El a deschis calea pentru ca noi să venim la Dumnezeu.
„Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Cristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți, ca să fie mărturisit la vremea cuvenită.” 1 Timotei 2:5-6
Iertarea lui Dumnezeu este disponibilă în mod gratuit prin Isus chiar în acest moment. Fiul lui Dumnezeu este dispus și capabil să salveze pe oricine vine la Dumnezeu prin El (Evrei 7:25). Nu contează ce ai făcut. Nu contează cât de mult ai căzut. Nu contează cât de mult simți că ai dat-o în bară. Isus te va accepta și te va împăca cu Dumnezeu. Dar trebuie să vii la El în termenii Lui.
Trebuie să vii cu pocăință
Pocăința este esențială. Dumnezeu o cere (Faptele Apostolilor 17:30). Pocăința înseamnă să accepți că ale tale căi nu sunt corecte înaintea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă să recunoști că L-ai jignit pe Dumnezeu trăind viața în felul tău. Înseamnă dorința de a te îndepărta de viața ta de păcat pentru a trăi o viață plăcută lui Dumnezeu.
Înseamnă să vrei să fii iertat, curățit și eliberat.
Trebuie să vii cu credință
Credința este esențială. Credința în Isus. Credința numai în Isus (Ioan 14:6). Ne întoarcem de la păcatul nostru și ne întoarcem la Mântuitorul. Ne bazăm pe deplin pe Isus pentru a fi acceptați de Dumnezeu. Toată speranța noastră este în El. Nu ne punem deloc încrederea în noi înșine. Nu ne punem încrederea în nimeni și în nimic altcineva. Depindem în totalitate de Isus și de meritele jertfei Sale.
Cum să Îl primești pe Isus ca Mântuitor și Domn
Următoarea rugăciune ți-ar putea fi de ajutor ca să vii la Isus:
Doamne Isuse, Îți mulțumesc că ai venit în lume pentru a-i salva pe păcătoși. Îți mulțumesc pentru că ai murit pentru păcatele mele ca eu să pot fi iertat. Cred că Tu ai înviat. Cred că ești așezat în ceruri. Cred că vei reveni. Vreau să fiu pregătit să Te întâlnesc. Vreau să fiu salvat. Îți cer să fii Domnul și Mântuitorul meu. Mă dăruiesc Ție. Mă rog ca Tu să mă ajuți să trăiesc pentru Tine. Îți mulțumesc pentru că îmi asculți rugăciunea și îmi vei răspunde. Amin.
Viața nouă în Isus
DACĂ TE-AI pocăit cu adevărat de păcatele tale și ți-ai pus credința în Isus, atunci ai fost schimbat pentru totdeauna. Viața ta va începe să oglindească această schimbare. În timp ce aștepți revenirea lui Isus, ești chemat să:
Trăiești conform noii tale identități în Isus
„De aceea lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi nu s-a arătat încă, dar știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este. Și oricine are speranța aceasta în El se curăță, după cum El este curat.” 1 Ioan 3:1-3
Te odihnești în siguranța în Isus
„… de la idoli v-ați întors la Dumnezeu, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți, pe Isus, care ne scapă de mânia viitoare.” 1 Tesaloniceni 1:9-10
Spui altora despre Isus
„… sfințiți în inimile voastre pe Domnul Dumnezeu și fiți totdeauna gata să răspundeți oricui vă cere socoteală de speranța care este în voi, cu blândețe și teamă, având o conștiință curată …” 1 Petru 3:15-16
Citatele biblice au fost luate din Biblia Trinitariană, Copyright 2018 Trinitarian Bible Society. Folosit cu permisiune. Toate drepturile rezervate în întreaga lume.
Copyright Geoff McIlrath, 2020 Ediția în limba engleză
Vezi și De ce Isus? și De ce crucea? de același autor.
Costache Ioanid – Poetul creștin al iubirii și jertfei divine
1. Scurtă biografie
Costache Ioanid (n. 3 decembrie 1912, Comăndărești, Botoșani – d. 26 noiembrie 1987) a fost unul dintre cei mai remarcabili poeți creștini români, cunoscut pentru profunzimea versurilor sale spirituale, prin care a explorat teme esențiale ale credinței creștine, precum mântuirea, jertfa lui Hristos, iubirea divină și chemarea la pocăință. S-a născut în comuna Comăndărești, județul Botoșani, într-o familie modestă, dar cu o puternică orientare religioasă, care i-a insuflat credința în Dumnezeu încă din copilărie.
Ioanid a fost atras de literatură de la o vârstă fragedă, dar adevărata sa vocație s-a revelat odată cu întoarcerea la Dumnezeu, moment ce i-a marcat definitiv atât viața personală, cât și opera literară.
2. Opera poetică
Poezia lui Costache Ioanid se distinge printr-un stil clar, melodios și profund meditativ, fiind considerată o predică versificată. El a folosit cuvântul poetic ca pe o unealtă de evanghelizare, creând un limbaj accesibil, dar încărcat de simboluri biblice și imagini sugestive.
Temele centrale din poezia sa:
Jertfa lui Hristos: Celebrele poezii precum “În locul tău, Baraba” sau “Cele 7 bătălii de pe Golgota” surprind puterea sacrificiului suprem al Mântuitorului.
Dragostea divină: Versurile sale sunt o mărturie vie a iubirii fără margini a lui Dumnezeu pentru omenire.
Chemarea la pocăință: Poemele lui Ioanid sunt un strigăt adresat sufletului, îndemnând la întoarcerea spre Dumnezeu și spre valorile eterne.
3. Stilul literar
Costache Ioanid îmbină armonios o poezie lirică, caracterizată prin sensibilitate, cu elemente de epic, pentru a nara povești biblice sau pilde morale. Stilul său este accesibil, dar niciodată simplist, reușind să pătrundă în inimile cititorilor.
4. Moștenirea spirituală
Opera sa continuă să fie o sursă de inspirație pentru credincioșii din România și diaspora. Poeziile sale sunt recitate în biserici, școli biblice și în cercuri de rugăciune, fiind folosite ca mijloc de învățătură și întărire spirituală.
5. De ce este Costache Ioanid relevant astăzi?
Într-o lume grăbită, lipsită adesea de sens și de repere morale, poeziile lui Costache Ioanid rămân o invitație la introspecție, credință și dragoste. Mesajele lui sunt universale, adresându-se tuturor celor care caută pacea interioară și alinarea în Dumnezeu.
Concluzie
Costache Ioanid rămâne un pilon al literaturii creștine românești, un poet al inimii și al sufletului, care ne reamintește că iubirea lui Dumnezeu este cheia mântuirii noastre. Prin fiecare vers, el ne conduce mai aproape de cer.
Blogul este creat cu dorinta de a fi mai mult de folos celor ce nu au timp suficient pentru a cauta o meditatie, o poezie sau o melodie. Doresc de asemenea ca prin el sa va indrept mai mult gandul si inima spre Tatal nostru din Ceruri si spre Fiul Sau Domnul nostru Isus Hristos. Numai El este in controlul tuturor lucrurilor si la inceputul acestui an mi-a aratat lucrul acesta. Trecem printr-o perioada foarte dificila si ca oameni nu putem sa nu ne gandim la multe lucruri pe care trebuie sa le rezolvam. Intr-o dimineata exact in momentul cand trebuia sa ma trezesc mi-a aparut in fata ochilor ca pe un ecran mare scris cu litere ca de foc: “DUMNEZEU ESTE IN CONTROL”. De aici am dorit ca blogul acesta sa poarte acest titlu. Pana in acest moment am trait multe experiente din care am vazut ca intr-adevar Domnul este in controlul tuturor lucrurilor. Fiti binecuvantati !
Daniel Olteanu 