Mood swinger

Eh, dupa doua beri si iz de vara mi s-a facut dor de blog. Cel mai atasata sunt de mirosuri. Cand miroase intr-un fel afara, imi vine sa fac acelasi lucru ca data trecuta cand mi-a mirosit asa..Foarte stupid as zice. Ma batea gandul sa imi fac un nou blog. Foarte stupid din nou, caci ar fi al treilea, deci unde ar fi credibilitatea, deci, ma gandeam ca uneori cand ma trezesc dimineata ma trezesc direct stupida. S-ar fi numit blogul unui organizator de evenimente, ca eu asta fac acum, in mare PR-esc evenimente. O PR-itza de fite, dupa cum mi s-a mai zis.

Fitze my ass, ca as visa numai la Bamboo si Fratelli si Q7 si Cayenne, iar eu visez la Vama si la cum ar fi sa o ard desculta prin Praga fara un ban dar cu multa vointa. Ei, cum ar fi? Da’ imi pare rau ca nu am luat nenorocita aia de viza in 2006. Trebuia sa iau o viza pentru America si n-as mai fi venit inapoi. Pentru nimic in lume. Oare nu exista nicaieri un loc din asta unde oamenii sa o arda fara job si fara complicatii, intr-un soi de vis libertin asa…fara prieteni stabili, unde oamenii sunt toti pusi pe tacut dracului din gura? sa se vorbeasca prin semne, prin usoare miscari ale barbiei? Nu? Ma gandeam eu ca pula locuri de joaca pentru copii de 25 de ani. Iar pe VH1 La vida loca e pe locul 16 in 50 best songs ever. Adicatelea nu mai sunt altele 34 mai bune decat el. Eu pot sa ma gandesc instant la 5. Dar cui ii pasa? ca doar nu fac eu topuri.

Asa ca dragul meu blog, imi pare rau ca nu ti-am mai scris, ca nu te-am mai bagat in seama. Poate te gandesti ca te-am uitat. Dar sincer, nu a fost zi in care sa nu ma gandesc la tine, in care sa nu ma melancolizez pe zilele in care ne bateam, ne uram si ne iubeam, dar macar faceam ceva. Asa ca sunt fix aici, fix ca in anul ala de amor maxim in care ne-am imprietenit 😉

PS: Money sucks! Get a new car

Aseara ma uitam la un film. Si filmul era cu subtitrare. Si la subtitrare se mai strecurau cate un „y” in coada la „mersy” sau cate un „k” la oki. Sunt peste tot ma nene, cocalarii si al lor limbaj messengeresc. E ca si cum acum au descoperit litere noi din alfabet si le ultra uzeaza pentru ca sunt extrem de „kool” si de „frumi”.

Primii cocalari ar fi cei out of the closet. Vorbeam cu o anumita fetita (absolut intamplator, ruda de-a unei rude, careia n-ai cum sa nu-i dai id-ul de „mess”, pentru ca tre sa dai pept cu familionul), fetita care e in anul I de facultate, infocata utilizatoare de „mess” (are coronita aia de power user la mine in lista) si de hi5 (VIP account). Sa mi se rupa sandalele cele mai „frumi” daca eu intelegeam cu usurinta ce scrie. Totul era o ploaie de „k” si „y” si, cel mai detestabil,  „u”, il loc de tu, sau tine, dupa caz (gen: vb cu u, u ce faci?, etc). Ma oameni buni, in DEX, transcrierea fonetica a lui „Ki” este CHI – deci daca scrii „aiki”, in loc de „aici”, se traduce pt orice om care stie alfabetul ca AICHI. Iar „nuj” si „ejti”, ce pula mea este cu ele? De unde au aprut si unde se duc, duce-s-ar! Ma sacaie pe nerv cand vad: nuj ce sa fac! ejti aiki? NUJ!!!!! agscfascfvdgiuladyf83292347ry2!!! Ce pula mea atata libertate! Nu diminutivelor idioate: frumi, pupi, caca, pipi, pisu, mama, papa. Interzise „y” si „k”, pana si cand e cazul, prefer sa scriu chilogram si chilometri decat sa mai vad vreo proasta care scrie aiki! Si pe „j” l-as baga in detentie vreo doi ani, pana la deparazitare!

O a doua categorie de cocalari cu limbaj sunt cocalarii introvertiti (copyright @ Surdu). Ei sunt cocalari, au o vaga banuiala ca sunt cocalari, dar sunt in denial. Ei scriu ok, mai scapa cate un „k” de lene, dar intotdeauna doar daca inlocuieste pe „che, chi”, si scriu cu cratima. Peste tot. Pe unde vrei, pe unde nu vrei, dupa cateva reguli simple:

1. Tot ce se termina in „o” e obligatoriu cu cratima: frumoas-o, printes-o, special-o.

2. Toate cuvintele din 2 pana la 4 litere, care leaga cuvintele alea mai lungi, care denumesc lucruri sau fac lucruri, sunt si ele cu cratima: m-a duc aksa, i-ti place filmu?

3.  Exceptii: cuvantul ma-ta, face exceptie de la cele doua reguli, fiind un cuvant din 4 litere, doua silabe, doua vocale si doua consoane. Insa fiind el un cuvant atat de uzual, nu este considerat demn de cratima, fiind scris simplu „mata” (aici se inscriu si derivatele „mati” si „masa”)

La cocalarii introvertiti se mai pot repera doua particularitati, care trebuie tratae separat, dupa cum urmeaza:

1. î din i si î din a. Sunt una si aceeasi treaba. Deci daca se inlocuieste, se inlocuieste peste tot: ansami, anca, a hotara, ancantat (la asta am cazut sub tastatura), ca asa a zis Academia Romana, sa se inlocuiasca.

2. i si dublu i. Simplu, regula de baza este ca al doilea i nu exista, nicicum, nicicand: fi atent, sti unde am fost?, mai vi?

SI acum, adevarata chintesenta, din cele doua categorii comasate, se naste mega cocalarul, a carui traducere   (nu stiu cum sa scot italicul asta de la scris, sa-mi bag picioru’n el, ce ma seaca) fonetica a textului ar arata cam asa:

Ke e m-ay tryst este k uny kokalary are si bloage are shy syt-uri, are shy parery. Shy k day peste ele kyar dak vrey, kyar dak nu, kyar dak evytzy shy t-e pazeshty. Yar key i-n kuza duk o exystentza lypsyta d-e batay de kp pt k toata bataya lor e la myne in kp knd ankerk de juma d ora s-a scryu akeste randury. An poola mea, voua n-u v-a e greu s-a scryety asha? Nuj cum d-e nu v-a e, k yo ziki ks retardata!

Later edit: Mi-am dat seama ca am o obsesie cu cuvantul cocalar. Scuze.

Ce m-au plictisit baietii astia doi, ceva ce nu mi-am imaginat ca se exista. I-am tras un sut in cur lu blogu’ lu Kanye de la mine din reader, ca n-am mai putut.  Io nu-s rasista, da astia doi ma fac sa fiu. Si daca de Kanye mi-a placut la un moment dat, pe ala micu’ nu l-am halit neva’ eva’. Nici nu mi se pare ca face vreo scula de muzica, iar ca sa fiu sincera si anti Trend (zis cu accent, ca altfel nu-i trendu’ trend), mi se pare cocalar nascut pe stanga Atlanticului daca te uiti de la Polu Sud la Polu Nord si pe partea dreapta daca te uiti de la Polu Nord la Polu Sud. The whole „i got the blingz, the Louis V’s, lick me like a lollipop, the chingz, the furs, the urrrrrrrrrghhhhS ” ma fac sa mi se taie cumplit. Acu n-o s-o ard cu foamea in lume si cu Africa si cu respectu’ fata de aia care n-au, ca i don’t dig, da’ pur si simplu MA PLICTISESTE. Vazusem un post la Kanye pe blog (si nu ii dau linku’ sic!) ceva de genu:  gata, s-a terminat, cu pantofii astia pe care i-am facut io cu LV s-a terminat smecheria, barosanilor, io sunt cel mai tare, io!. Ei, bine ca esti tu dajtept. Si ai tu de toate si esti cel mai frumos si mai talentat si mai calumea si mai cool si mai cum vrea pula ta, da la mine in reader tot nu mai pupi! Si stiu ca te doare in pix de mine si de readeru meu, dar vreau sa comunic ca e atent selectionat, ca mie nu-mi place sa las posturi necitite sa se adune mai mult decat am rabdare sa citesc odata, iar cu 47 de posturi pe zi, sowy, gettin crowded. Plus: I really think he should consider his being gay…

Later edit:  Ca sa fie in ton, eternele stiri povestesc ca Sorinel Minune, sau Pustiu, sau Copilu de Aur a fost injunghiat in 3 locuri intr-un hipermarket. See? This is what u get for showing off!

E protest in fata la Guvern. Nu mai mult de 100 de oameni, cu doua pancarte cu carioca, reprezentanti ai categoriilor sociale: unemployed, preoti someri, hippy fara ocupatie si vanzatoare cu batic si cu pareri, militeaza impotriva cipurilor de pe pasapoarte. Asta vad eu la stiri, in prime time. Nu ca domnii au fi avut vreodata vreo sansa/ocazie sa iasa in vreo tara in care sa aiba nevoie de pasaport, besides PestePrut. Ci ca asa vrea pula lor. Si doamna doar a zis cand a intrebat-o reporteru’: pt ce protestati?, Doamna: pt cipuri, R: Cum adica? D: pt cipuri. R: Da de ce? D: sa nu se bage. R: unde? D: nicaieri, ca nu ne trebuie, ca noi nu suntem satanisti! Pam-pam. Am zis am zis!

Later edit: Din blog in blog, am dat peste unul cu o insiruire de bloguri de vedete in blogroll. Si se numeau ele dupa cum le numeau oamenii care le scriu: Anfreea Marin, Andreea Raicu, Tudor Chirila, Mihai Bendeac, Alteta Sa Radu, Principe de Hohenzollern-Veringen, Razvan Exarhu, Adriana.., ALTETA SA RADU, PRINCIPE DE HOHENZOLERN-VERINGEN? Adica cum sa vorbesti tu despre tine ca Alteta Sa? Nu mai bine Alteta Mea? Alteta Mea Radu scrie pe blog, nu Alteta Sa Radu. Adica nu te incurci? Nu te confuzezi cand vb despre tine la persoana a treia (lucru pe care eu il fac frecvent si il recomand si altora)? Acuma nu stiu cum isi intituleaza el blogu de fapt, da’ nici nu vreau sa dau click. De ce sa stric bunatate de glumita?

Ma uitam astazi pe niste poze ale unei foste colege de camin. Doamne, styleless femeie. Mi-aduc aminte de cand imparteam camera de camin ca ma oripila de fiecare data cand iesea sau intra pe usa. Era slaba bat, cu niste dinti grebla style, iar la fata semana cu vulturul ala prost din desene animate, care nu vroia sa zboare si zicea mereu “Oh, no, no, no , no”. Si dormea colega Anca, caci asa o chema, cu ochii intredeschisi si cu mainile pe piept, de daca intram mai pe noapte, mai pe praf in casa, imi rupea filmul brutal si imi dadea cu Chucky la imagine. De multe ori, ma enerva atat de rau, incat ii dadeam sfaturi. Si am sfatuit-o sa isi coafeze parul spre exterior si sa isi ia niste pantaloni negri mulati, ca la picioarele ei de model, eu numai asta as purta. De atunci s-a terminat, colega Anca a capatat incerdere in ea si a inceput sa cumpere cate chiciuri (kitsch, i know, but sounds way better than that stuff looked), cate margelute cusute cu matase lucioasa portocalie, cate broderii, cate bluzite flower power in degrade si, cel mai oripilant item: vestutza! Doamne, cand isi punea vestutza ei scurta, cu tzinte pe margini, care era de fapt un fel de ilic customizat, afisa aerul mandru al APV-istului (armata pe viata) decorat. Era lirica colega Anca (aliteratie). Era lirica de imi venea sa ii fut una cand punea muzica. Avea calculatorasul ei pe care nu instala nimic niciodata de teama virusilor (u know the type). La calculatorul ei puteai sa joci solitaire si sa asculti muzica. Cenaclul Flacara, Tatiana Stepa – Si totusi exista iubire puteai sa asculti intruna, daca nu ii futeai una, evident, ca daca ii, ea nu mai, pana a doua zi cand trebuia sa ii din nou. Avea si un iubit colega. Numele nu era relevant. Relevant e faptul ca desi avea peste 30 de ani, el venea la noi daca vroia sa hmmm, draga nene, bulu bulu cu colega. Atunci eu si Ada (the good colleague) trebuia sa o piscam din camera, pana cand termina baiatu cu colega sa uareva they were doin’. O piscam oricum, caci impreuna erau dincolo de dincolo. Caci el, era poletzist, si cum nu se mai nascusera poletzisti pana la el, trebuia sa imi explice mie (mereu am fatza de bun ascultator, dar nu-s, sa mor eu) cum EL, nu este oprit niciodata de Politie cand conduce Solenza lui cu fabuloasa viteza de uneori chiar si 80 km/h. Iar ea se uita ca cea mai gasca oaie la el, clipind ondulat si zambind grblos si oftand nu stiu cum, ca nu sunt epitete care sa ii descrie fata. Niciodata nu ma gandeam la grotesc in ipostaze tandre, da’ omu’ cat traieste invata. Ce vreau eu sa comunic este ca colega Anca este acum implicata, ajunsu-mi-a pe la urechi, in diverse proiecte de PR si advertising. Am si vazut-o de curand, pare the fuckin’ same Tatiana Stepa’s fan. Asa ca natiune, iata-ti PR-istii de astazi…si maine.

Ca tot nu ma lecuiesc de bloguri si cu noua preocupare de jurnalist cu norma intreaga, am facut un brainstorming si am concluzionat ca cel mai bine ar fi sa scriu eu din nou pe o alta pagina, dar cu aceleasi preocupari. Sooooo: http://mateea.wordpress.com

Enjoy

Tot vad la termeni de cautare, ca lumea inca ma cauta. Io nu mai vreau sa scriu. Mi s-a luat. Toata lumea are blog. Toata lumea are ceva de spus. Si m-am gandit eu „cu ce-o fi al meu mai special?” si ca n-am chef sa fiu doar un alt blog in blogosfera. Si ca eu muncesc la el sa-l scot din nou la lumina si vine unu’ care isi baga p*la in munca mea si sterge tot, sau aproape tot, ca asa i s-a sculat lui dimineata la cafea ca ce-ar fi sa se joace putin. Asta dupa ce alta desteapta mi l-a copiat pe tot post cu post si cand am descoperit-o a dat delete blog, si gata, uite asa ne-am spalat pe maini.

Si asa mi s-a luat de Romanica asta. Neinsemnata, gri, obosita, ponosita, tarandu-se pe la usile tarilor care conteaza sa o bage si pe ea in seama. Implorand atentie, fiind de partea celor ce fac ordinea, doar doar ne-o cadea si noua o firmitura.  Romania atat are, pareri si blocuri. Toate la fel si toate ca niste monoliti ce si-ar nega soarta daca li s-ar da ocazia. Cred ca fiecare bloc din Romania si-ar fi dorit sa se nasca macar din fundatia unei strazi din Budapesta. Small things have small dreams. Deci cred ca blocurile noastre macar o Budapesta ar vrea, sa nu mai vorbim de Praga sau Barcelona sau Paris, ca sunt utopii nerealizabile pentru prismele noastre plictisite. Eu daca as fi bloc, m-as darama numa’ de-a dracu’.

Si gandindu-ma io la blog, daca sa ma mai chinui cu el sau nu, m-a lovit. Ideea, gandirea de fapt. Ca eu nu am mai gandit profund de ceva vreme. Si m-a lovit gandu’ ca la noi in Romania, modestia e de baza. Mereu din clasa I ne invata sa fim modesti. La concursurile de copii, toti iau locul 1. Ca sunt copii si sa nu sufere. Si se duce ala care are talent debusolat la ma-sa si o intreaba: „mamico, da’ io de ce am luat acelasi loc cu Cornel, ca eu am cantat mai bine ca el?” si mamica lui ii zice: „Si Cornel a cantat bine mami, ca si el e copil ca tine.” SI creste copilul ala, cu talentul lui cu tot, avand senzatia ca el nu e cu nimic special. Si poate e. Si poate ar fi si mai talentat daca i-ar cultiva cineva increderea in el. Nu, la noi nu. La noi tre’ sa fii modest, ca a ta va fi imparatia cerurilor. Fii cu „bun-simt”. Da’ ce e ala si pana unde merge?

Fuck modestie, I say, ca io in afara de pilde si povesti cu talc, n-am vazut pe nimeni sa obtina ceva real cu asta, decat promisiuni ca a lui va fi imparatia, si lui i se va da, da’ pe lumea ailalta, ca pe lumea asta am terminat stocu’, ne pare rau. Da’ e o lume unde modestia se plateste. Trebuie doar sa-ti mananci de sub fund o viata, sa fii ipocrit, sa taci chiar daca ai dreptate, sa te faci ca n-ai, chiar daca ai, si apoi, in cele in urma, sa dai coltu’ frustrat si cu babe langa sicriu, sa te manance viermii si mustele, sa treci prin purgatoriu si sa vezi tu pestera lu Ali-Baba dup’aia!

Si asta cu „fiecare” e special in felul lui. Ei nu zau? Chiar? Sa mor de n-am vazut oameni mai plati decat pista de decolare din Baneasa. Si am cautat „specialitatea”, pe cuvant, cu rabdare. Deci exista oameni urati ca naiba. Si..exista oameni soooooo very non-special. Asta e realitatea. Si gandindu-ma io la astea (ca mi-a luat ceva, oricum) mi-am zis ca de fapt nimic nu e definitiv. Ca habar nu am daca o sa mai scriu aici, sau in alta parte sau deloc. Daaar, am alungat gandu’ cu blogu meu mai special sau nu. E special, pentru ca eu sunt speciala si pentru ca m-am saturat sa fiu modesta! Sa imi minimizez calitatile. Asa ca astazi, imbracata in galben, proaspat tunsa scurt, tip pana imi seaca plamanii ca sunt frumoasa, desteapta si cu bani! Beat that!

Cuvintele:

1. Ciorapei/Strampi

2. Ilic

3. Duduie

4. Cetatean

5. Agigea

6. Nitzel/ nitzica

7. Mai vedem

9. Modest

10. Silitor

11. Ciocolata

12. Creon (nu creion)

13. Colea

14. Coroziv

De ce? Pentru ca suna ca dracu’, de aia! Si nu-mi plac mie. Si daca mai aveti, feel free to carry on..