… Și, uneori, îți dorești o altă inimă. 

În ultima vreme nu am mai scris niciun articol deoarece viața de student și acuma, uneori, reușește să mă uimească. Așadar, idei am avut, doar că timp nu am avut. Bineînțeles că asta nu m-a împiedicat să mai arunc câte un ochi pe ici pe colo pe WordPress și să apreciez articolele bune sau să-mi dau și eu cu părere printr-un comentariu. În fine. Nu despre asta vreau să vorbesc eu astăzi. Deși cursul meu începe într-o oră și 20 de minute, încerc totuși să postez un articol așa pe grabă. Un articol care nu-mi dă pace de vreo câteva zile. De duminică mai exact.

Așadar, duminică am luat cina cu câtiva prieteni. Prin discuții, unul dintre ei ne-a arătat care e părerea mai multor state/ țări despre Europa. Poate că ați văzut și voi acele poze cu harta Europei în care fiecare țară este caracterizată într-un cuvant, două sau trei de către anumite țări. Acuma mă bate alt gând și anume: să pun ce-i bun la început sau să-l las pentru sfărșit? În fine. Postez ce e mai bun la sfârșitul articolului pentru a ne îndulcii puțin mâhnirea din suflet.

Cam astea sunt pozele pe care am reușit eu să le găsesc. Dacă aveți voi altele nu ezitati să le postați.

Ați observat și voi cine ne apreciează și nouă țara pentru ceea ce avem și cine sunt cei care ne arată cu degetul? Din punctul meu de vedere e ciudat acest război continuu dintre tările europene, care doar aruncă cu săgeți în colo și-n coace cu prima ocazie care le iese în cale. Ar trebui să se asculte puțin vorba manechinelor inteligente : World Peace!!! Ar fi trebuit să folosesc ghilimelele de rigoare?

Aș mai scrie dar mă strivește timpul ca pe un gândac de bucătărie.

_________________________________________________

Later edit:

Am mai găsit câte ceva.

Iar dacă sunteți curioși, cartea se numește ”Explozii în Stockholm”, de Liza Murkland. 

Eu am citit-o doar în 3 zile. Nu am putut să o las din mână, mâncam cu ea pe masă, dormeam cu ea pe noptieră. 

O recomand cititorilor. 

Când eram mică îmi imaginam cum va fi marea mea zi. Cum va fi ziua nunții mele. Vroiam o rochie albă, deloc încărcată dar nici simplă; ceva tip prințesă, clasică dar modernă. Îmi doream ca buchetul de mireasă să fie neapărat format doar din trandafiri roși; mereu roșul a fost culoarea care m-a reprezentat. Apoi, vroiam ca biserica să fie frumos aranjată cu flori, doar cu flori. Culoarul pe care ar fi trebuit să fiu condusă la altar de către tatăl meu ar fi fost frumos aranjat cu flori iar invitatii  s-ar uita cu ochii in lacrimi la noi și ne-ar admira. După ceremonie, noul meu soț m-ar duce în luna de miere, ceea ce va fi o surpriza pentru mine.

Cam așa a decurs și marea mea zi în realitate, cu mici modificări. M-am trezit sâmbătă dimineața la ora 9.30. Recunosc, aveam emoții și o stare de nervozitate pozitivă. Ardeam de nerăbdare să ajung odată la ”locul de întânire”. Așa că mi-am căutat de lucru prin casă. N-a durat mult până mi-a apărut alaiul; mama, tata, sora mea, prietenele mele, bunicii care se băteau care și când să-mi dea câte un sfat. Au venit și 3 verișoare mai apropiate, chiar și persoane la care nu mă așteptam să vină. Nici cățelușa mea nu a lipsit (care, apropo, e graviduță. O să fiu bunicuță.) A fost bine. Timpul a trecut repede pregătindu-mă pentru momentul cel mare. Dar lipsea ceva. Nimeni nu mi-a adus buchețelul meu de flori, buchețelul de meu de mireasă. Voi fi o mireasă fără buchețel. Mi-ai promis că te vei ocupa de tot, dar ai uitat de un lucru foarte important! Cam așa m-a ținut soțul meu până în ultimul moment când mi-a trimis o cutie prin cavalerul său de onoare numărul 1. Era cel mai frumos buchet de mireasă pe care l-am văzut vreodată și pe care l-am putut dori. Trandafiri roși în combinație cu albi. Superb.

– Te vei căsători!

-Vei fi femeie căsătorită în toată puterea cuvântului ”căsătorit”.

Oh da! Am ajuns la biserică însoțită de tatăl meu. Doar de tatăl meu. Mare mi-a fost surpriza când am pășit în biserică și am văzut rezultatul. Biserica era frumos aranjată cu flori de toate culorile, invitații erau eleganți și frumosi  în toată splendoarea lor. În fața altarului era EL însoțit de cavalerii lui de enoare, preot și domnișoarele mele de onoare. Toate 8 erau îmbracate în rochii identice, atât la culoare cât și la lungime. Erau asortate chiar și cu partenerii lor. Totul era superb. Totul a fost perfect.

Așa cum am visat eu. Așa cum mi-am dorit.

După ceremonie a fost organizată și o mică (mare) petrecere care, dacă ar fi fost organizată de mine ar fi fost mai mică. Dar, de ce să o mai lungesc? Mi-a plăcut ceea ce am trăit in acea zi. A fost o zi extraordinară, cu o mulțime de sentimente. Au fost și râsete și plânsete. Au fost și bucurii, au fost și supărări.

Dar ce a urmat după acea zi a fost și mai minunat. Am plecat în luna de miere duminica seara tocmai pe Insula Comino, insulă situată între Malta și Gozo. Și acuma ca să fac puțină publicitate insulei nu exagerez cand spun că e o insulă superbă. Cele 5 zile pe care le-am petrecut pe insulă au fost cele mai liniștite zile din viața mea. Nu am fost deranjați de zgomot mașinilor sau de numărul prea mare al oamenilor. Pur și simplu nu existau. Așa că dacă vreți să aveți o vacanța de neuitat, vă recomand Insula Comino.

”Ai ajuns acasă, Sunshine? Nu știu ce faci tu acum, dar eu îmi scriu jurămintele. Parcă aș bea un vin cu tine. Tu nu? Mergi până în bucătărie( dacă nu ai fost încă). Sper să-ți placă vinul. Același vin l-am ales și pentru mine. Deschide-ți butelia și revino.”

E vinul perfect. Numai bun pentru o seară nu tocmai călduroasă. Of, a trecut vara. A plecat prea repede. Aș vrea să fie vară 6 luni dintr-un an. Iubesc vara în sensul că iubesc hainele subțire și frumoase, chiar și sexy. Urăsc să fiu îmbrobodită până-n gât, să nu mă simt comodă deloc. Hm, California. Unde ești, iubito?

Dar unde ești tu, iubitule, acum când încă mai e călduț? Acum când încă mai e plăcut să pierdem timpul aiurea pe balcon cu geamurile larg deschise?

Am revenit. E vinul perfect, dar tu știai deja asta. Acuma sunt pe balcon și mă gândeam la faptul că asta e o seară aproape perfectă. Dacă ai fi și tu, totul ar fi perfect. Nu te-ai gândit zilele astea că s-ar putea ca sâmbătă să nu vin la ” întâlnire” și tot ce faci și ai făcut până acuma e făcut în zadar?”

” M-am gândit la toate și indiferent de cum va fi ziua de sâmbătă, eu tot mă voi întoarce pe Mimozelor. Știu că acolo vei fi tu. Recunosc că o să fiu puțin trist dacă mă voi întoarce singur, dar ceea ce simt eu pentru tine nu se va schimba niciodată.O să fac tot ce pot să fii cea mai fericită și îți voi da iubirea mea adevarată mereu mereu.Te iubesc, te iubesc sincer și adevărat. Și asta nimeni nu o va schimba. Nici măcar tu! Ha ha. Să ai poftă la vin.  Am înțeles că țigara a cam devenit un viciu pentru tine. Nu știu din ce cauză, dar mi-ar plăcea să dispară din peisaj. Ști că e viața ta și faci ce vrei tu cu ea, dar uneori trebuie să renunți la lucrurile negative așa cum și eu am renunțat la unele. ”

Pf, eu genul de om care n-a pus niciodată țigara în gură. Până să îl cunosc pe el. Când aveam perioadele de dute – vino am înlocuit multe cu țigara. Dar,  apoi, după marea împăcare crezusem că am renunțat la ea. E ciudat cum am reluat-o. Oricum, vinul are alt gust în combinație cu tutun. E absolut perfect. Toți avem vicii, așa că nu trebuie să ne simțim prost, ascunzându-le.

” Să ai poftă și tu. Îmi pare rău dragule, dar deocamdată mi-e mai bine așa. Și cred că e timpul să te obișnuiești cu prezența lor. Balconul va deveni camera pentru fumat. Oh da. ”

” Facem un târg? Îți aduc ciocolată pentru țigări. ”

” Știu că mă iubești, nu mai e nevoie de ciocolată.”

Tic, tac!

Mail primit astăzi la ora 11:37:

”Roșu? Alb? Galben? Bej? Pfff, greu e uneori să te hotărești. Acum înțeleg de ce durează atât de mult pentru tine să te hotărăști asupra unui lucru atunci când îl cumperi. Nu aș vrea să fiu femeie nici măcar pentru o zi. Ce-ți povestesc și eu ție. Ce-ar fi să-ți spun că te iubesc? Vrei să mă auzi spunându-ți asta? Hmm, mi-e dor de vocea ta. Mi-e dor de tine. Mai sunt doar câteva zile și apoi te voi vedea, nu știu cum( dacă te văd în rochie albă în biserică sau te văd doar când ajung acasă), dar te voi vedea. 

Mergi până la usă. Ești căutată. 

Aaa, stai așa! Am uitat să-ți spun că te iubesc, așa-i? Da. Asta era. 

Mergi la ușă și poate … Cine știe?! ”

Merg la ușă și găsesc în fața ușii mele o cutie și un buchet superb de flori.

În cutie am găsit un CD cu inscripția ”Watch me. ” Vă imaginați ce conținea, nu? Domnul s-a filmat spunându-mi ” Te iubesc! ” Recunosc, imi era dor se vocea lui. Ceea ce am simțit astăzi nu se poate exprima în cuvinte. M-am simțit iubită cu adevărat, fericită și nerăbdătoare; nerăbdătoare de a-l vedea din nou, față-n față.

Mă întorc la laptop cu gândul de ai răspunde mail-ului, dar între timp primisem alt mail de la el.

” Bunică-mea îmi spunea mereu când eram mic și mergeam pe la ea, că florile spun ” Îmi pare rău! ” iar ciocolata spune ” Te iubesc! ”.  De ce îmi pare rău acum? Te întrebi cu ce anume am greșit? Păi uite că am greșit. Îmi pare rău că nu sunt alături de tine acum, îmi pare rău că nu te pot săruta și nu-ți aud vocea. Dar, Te iubesc, Sunshine! Vrei ciocolata pentru ” Te iubesc! ” ??? Cred că ai uitat ceva la ușă.

P.s.: Ți-am luat mașina pentru că are nevoie de un control. Ți-am lăsat-o pe a mea.”

Ce altceva aș mai putea să-i cer?

Iubesc jocul ăsta.

7,6,5,4 … Să treacă zilele !!! Mâine mergem la cumpărături. Avem nevoie de o rochie foarte frumoasă și foarte albă.