ti-s ochii luminati de soare

cum ti-e glasul rupt din clape

scrie-mi note cand ma doare

scrie-mi zambet cand e noapte

ti-s ochii luminati de verde

cum ti-s mainile de cer

cere-mi stele sa dezmierde

tot ce s-a nascut din ger

ti-s ochii luminati de cald

cum ti-s buzele aprinse in suras

scrie-mi orice vesnic ard

invelit cu tine in apus

This is your path. Isn’t it gorgeous? I know it seems hard and I know you’re afraid of heights and water. It’s a bit funny you don’t know how to swim at this age, but it’s alright. I know the wind is a bit rough and this bridge is moving so chaotic, I know the wood beside your feet is so old you can fall anytime, I know these cords won’t save you if your destiny is to fall. It’s alright. It’s your path. Cross this bridge and you will find peace. Risk a little if you’re willing to learn, you heard this before. I know it hurts, I know, but on the other side is such a beautiful view, it’s such a beautiful feeling. This pain is just a moment, just few minutes of a racing heartbeat, don’t be scared. Give yourself a hug, you’re brave, I know it.

Se-astern valuri sub picioare
Din plute ce-nainteaza-n doi
Caci nu e mare mai mare
Decat marea ce-am iubit-o noi

Se-neaca sori si stele si luni
In ape-ntunecate, in ploi
Ca n-ar mai fi si-n alte lumi
Decat marea ce-am iubit-o noi

Se-nghit lacrimi de picaturi sarate
Pe sub ploape, pe sub gene
Ca nu va fi nicicand iarasi aproape
Marea asta de iubiri solemne

eram în cărți ținute cu ambele brațe la piept
eram în pat cu ambii ochi întredeschişi spre tine
eram în vis crezând că aievea e-ntâmplare
eram convins că drumul n-a fost nicicând corupt
şi norii nopții adunau lumina din palmele tale
ca ele să-mi găsească firav chipul între perne
şi rupeam bucăți din ceva ce pare astăzi dor
cerând îndrumare spre un alt univers conform
şi regăsesc ani la rând oasele tale sub piele
iubind fără moarte cale tăcere cuvinte viitor
şi ca-ntr-un poem de naum iti soptesc
„să nu mă ții prea departe de piept”

Woke up at 4AM, I had no air to breathe. Looked at my phone and there were messages. Instantly, my heart was racing, full of hope, like a child seeing the ice cream truck.

Please, tell me, how can I turn off my brain and my heart?

Please, tell me, is it easier for you? Do you cry at night and when the sun makes its way on the sky? Do you stop breathing and then try to remember how to start again? The scream and the tears are constantly chocking you and not even nicotine and alcohol can’t kill them? Tell me… tell me you’re waiting for me home

‘Poimaine vii acasa

Unde-i liniste, cald, si eu’

Si, deodata, toate melodiile erau despre singuratate. Si toate respiratiile urlau. Ai simtit vreodata nevoia sa stai constant sub apa? Sub apa, sub ploaie, sub orice ti-ar tine pielea inundata, sa stii ca n-are ce sa fie mai mult.

Partea proasta e ca te credeai destept. Stiai ca o sa vina un moment si ai gandit asta iar si iar si ai zis ca totul s-a rezolvat. Ai identificat, ai facut pace si gandul si gata. Dar ai incercat vreodata sa zici asta cu voce tare? Cand o auzi e ca si cum s-ar intampla. Taie in carne din interior.

Am simtit ca am platit si voi continua sa platesc pentru toate pacatele intregului univers. Am simtit si simt ruptura constant, neintelegand de unde, ce se mai rupe din mine. Si cu cat mai multe bucati dispar, cu atat mai inchegat resimt totul. Cu atat mai mult constientizez imensitatea sentimentelor si tot ceea ce s-a intamplat. Vezi? Toate lucrurile bune raman. Si au fost doar bune. Totul ramane. Vesnic. Etern. Pentru totdeauna. Ca nu mi-e frica de tine, ci de absenta ta.

Nu mi-e frica de mine. Sunt doar o mana de pamant. Dar talpile tale mi-au dat sens. Si apoi cutremurul…

Respiratia ta ma face nemuritor. Si langa tine, asta inseamna ca sunt cel mai puternic. Fara, traiesc vesnic cu demonii mei. Dar o sa-ti sarut palmele pana vor ajunge sa tina intregul univers in ele. Oricare ar fi el.

There are so many times I start thinking about my grandmother and I wonder: how she could be such a good human being? She had a thing with God, like keeping money in those books she bought from church. 😅 She was never a religious fanatic, she couldn’t even walk to the curch, but she never said anything wrong about priests and God. She was swearing a lot, but just to let you know she can do it too. She never tried to make me pray or to pay attention to religious events, she just explained if I asked.

And now I ask: why?

I was 5. All my life I never seen my granny walking like a normal person. She nedeed help to go one place or another. One day I wanted to go to church. All my friends were going. Granny told me not to go because is late. I guess it was Easter or something. She was worried about me not eating that day and staying out late with who knows. She was aware of her incapability to come and save me if something were to happen. I did not understood.

I pushed her. She hit a wall and she fell. I didn’t even help her to get up. I ran.

So, yes, God, that was the day I started to hate you.

Aş fi dormit pânã la prânz şi n-ai fi zis nimic, ca de-obicei. Mi-ai fi ținut somnul lin de parcã asta era menirea ta.

M-aş fi trezit târziu şi-aş fi ascultat prea tare muzicã pe care n-ai fi înțeles-o, dar ai fi zâmbit ştiind cã sunt la distanțã de o uşã de tine. Aş fi ieşit din casã şi m-ai fi urmãrit plecând aşteptând de-atunci, cu nerãbdare, sã mã-ntorc.

Şi-aş fi venit târziu acasã, m-aş fi oprit la tine sã-ți zic cã vreau sã mai stai o viațã la distanțã de-o uşã de mine, dar doar te-aş fi întrebat ce mai faci şi ți-aş fi urat ‘la mulți ani’ în timp ce mã-ntindeam pe marginea patului şi-aş fi ațipit lângã tine.

Acum e cam târziu, cãci târziu am deschis ochii. Şi aş fi vrut, şi-aş fi stat, şi-aş fi fost, şi-aş fi… aş fi acum acoperitã de cãtre tine cu o pãturã ca sã nu-mi fie frig. Acum, sunt sigurã cã ai grijã de el precum ştiu sigur cã ai plecat zâmbindu-i.

O sã-mi fiți mulți ani, toți anii, în piept.

Sa-ti fie inima scoasa din piept intr-o secunda?

Sa simti ca nu mai existi pentru o clipa. Sa plangi, sa-ti fie dor, sa simti atunci totul atat de pur si atat de real. Sa-ti ramana cuvintele in gat, inotand in lacrimi, sa nu poti… sa nu nimeni… sa nu tu…