ganduri printre randuri ascund…
o data pe zi,o data pe an…pana la urma e o chestie de circumstanta

nov.
06

Si…se pare ca mi-am gasit timp si chef sa scriu. Nu stiu despre ce, asa ca o sa zic ceva despre lumea inconjuratoare, asa cum o vad eu, din taburetul meu comod de observator…
Au fost alegeri. Am mers sa votez, pentru ca de data asta n-ar fi ajutat la nimic sa stau acasa…nu am prea avut ce alege, asa ca am votat cu unul din nebunii cat mai lipsiti de sanse. E de-a dreptul jenant jocul politic, mi se pare scarbos ca „ni se ofera” „dreptul” de a vota. Desi in 2014, inca mai traim ca in evul mediu, doar ca feudalismul a luat alta forma. Dar suntem si innapoiati, e complicat sa aliniezi pe toata lumea la un mod de viata civilizat, se pare…
Am reusit sa ma plimb putim cu motorul anul asta, si am ajuns la concluzia ca desi sunt foarte multe locuri de vazut, de cele mai multe ori e imposibil sa ajungi la ele…am ajung pe niste coclauri, pe un fel de carari pietruite, trecute pe harta ca drumuri, nesemnalizate din timp…fara harta si busola, esti pierdut!
Cam atat acum…revin cand mai am ceva timp de scris.

image

dec.
10

WOW!

Am uitat ca am blogul asta…uitasem si ce-am scris…acum ca ma gandesc mai bine, imi amintesc vag starea in care eram cand l-am inceput…acum 5 ani, 6…
Ce planuri aveam eu acum 5 ani? Probabil inca mai speram sa imi ajunga banii din munca sa raman in facultate. Cat timp si efort as fi scutit daca nu imi pierdeam lunile vanand cai verzi pe pereti, mereu la salariu cu o datorie de luna dinainte, mereu la o saptamana dupa fara bani si plin de spume…
Meh, am realizat ca e mai bine sa nu ai niciun plan. Lucrurile se intampla, in functie de tine. Eu imi doresc sa fiu liber. Cat o sa pot, o sa fac asta…cand nu o sa mai pot, voi cauta alternative. Nu imi doresc sa-mbatranesc, sa ajung sa ma indop cu pastile doar ca sa pot sta pe picioare, nu vreau sa las copii pe lumea asta, care sa ma injure cum ii injur eu pe ai mei…
dar in fine, astea au fost randurile. gandurile sunt fugare. N-am indeajuns de mult timp incat sa las gandurile sa ma intristeze…

dec.
01

Astăzi uită de mine!…ocoleşte-mă în drumul tău spre munca, spre şcoală sau spre aiurea…sunt acel om banal ce nu te impresionează, acea faţă comună de care te-ai plictisit deja…
Astăzi nu mă privi. Nu te gândi la mine, nu îmi căuta privirea, nu incerca să ma descoşi. Astăzi nu sunt aici. Astăzi nu am gânduri, nu sunt interesat…
Lasă-mă să îmi urmez calea fără să îţi pese…astăzi sunt doar o faţă din mulţime, încă o umbra printre umbre.
Astăzi vreau sa ma pierd printre alţii la fel, dar diferiţi de mine. Astăzi vreau sa fiu invizibil…lasă-mă aşa, nu mai căuta în mine un eu care nu mai există…Romeo a dispărut!

nov.
04

cu un zambet lung privesc monitorul si incerc sa ajung langa ea, sa o iau in brate si sa ii sarut ochii pe care ii privesc cu atata dragoste, incerc sa ii simt parfumul pielii si sa o mangai, sa o alint, sa revars asupra ei toate sentimentele pe care le credeam pierdute.

imi doresc atat de mult sa o simt langa mine, sa ii privesc zambetul si acea expresie ce m-a fermecat de la inceput, sa ma joc cu mainile ei si sa ii spun cat mi-au lipsit atingerile ei. pana atunci mai e putin si fiecare sunet imi poarta gandul spre ea. fiecare melodie din playlist vorbeste despre ea si despre noi, despre momente pe care le-am trait deja si pe care le asteptam din nou, tot mai puternice si mai clare. imi lipseste si stie asta, si ea simte la fel si asta ma face fericit…ea ma face asa. imi vine sa ii strig numele, gandul la ea nu ma lasa sa dorm noaptea si dorinta de a-i auzi vocea ma face sa fac lucruri pe care pana nu demult le uram.

nu am nici un plan, nu incerc sa ma imaginez intr-un viitor prea indepartat pentru ca il stiu deja acolo, realizat, intreg, cu ea. imi e un dor teribil si plang in gand distanta dintre noi de acum. dar e doar o distanta fizica… poate fi depasita, calcata in picioare, micsorata pana la disparitie. stiu ca atunci cand ne vom vedea, intre noi va fi o explozie de sentimente si de trairi, simt totul deja si de asta mi-e dor…mi-e dor sa ii arat cat de mult inseamna pentru mine.

nu am crezut ca pot simti asta, nu ma mai credeam in stare sa imi doresc pe cineva asa cum o doresc pe ea acum. ma simt sec de cuvinte care sa imi exprime starea, dar stiu ca nici nu conteaza cuvintele pentru noi, amandoi stim ce simte celalalt… i-am spus-o si ei… ne gandim atat de mult unul la celalalt incat nu mai stim unde incep gandurile unuia si incep gandurile celuilalt…

mi-e dor de tine, numar zilele, orele, minutele, secundele pana cand iti voi oferi primul sarut in care voi aseza toata dragostea ce ti-o port, mai multa decat am adunat vreodata pentru cineva… esti speciala si o stii, iar eu stiu ca sunt la fel pentru tine, esti fericirea mea… si numai a mea!

sept.
02

    


Games at Miniclip.com - Soap Bubble 2Soap Bubble 2

Guide the soap bubble through the underground factory.

Play this free game now!!

am gasit kestia asta pe net…si la cata bataie de cap mi-a dat…trebuie sa v-o recomand si voua.v-as spune si niste coduri k sa ajungeti mai usor la unele level-uri,dar nu ar mai fi fair…asa k…enjoy!

sept.
02

      broken into

hmmm…greu sa incepi sa scrii despre nimic.,mai ales cand tot ce era s-a terminat.de prea multe ori am continuat lucruri incepute desi nu mai mergeau,doar pentru k nu imi place sa renunt,sa fiu un quitter…acum insa…nici nu ma  mai intereseaza.mi s-a reprosat prea mult k nu fac nimic…atunci cand cu adevarat faceam ceva important,asa cum mi s-a reprosat de foarte multe ori k sunt indiferent cand nu eram.

de acum,macar nu o sa imi mai reproseze nimeni nimic…raman doar eu…broken into pieces …e mai bine asa,oricum nu deranjeaza pe nimeni si eu ma simt la fel de bine in oricare ipostaza.

ramai cu bine,oricum eu nu iti pot fi deloc ajutor in momente grele…

iul.
05

utopia-map-woodcut-2.jpg

knd eram mai mic,zona in care locuiesc si acum era foarte saracacioasa:fiecare bloc incerca sa isi protejeze spatiul sfant din jurul sau,cu locatari plasati strategic parca la orice ora din zi sau noapte gata sa arunce pe tine un lighean de apa (rece sau calda,cum se nimerea…erau extrem de rapizi),cu porti inkise cu lacate,cu caini crescuti pe langa bloc de frica „golanilor” care s-ar fi urcat in cocodusi sa le fure fructele crescute parca prin sudoarea fruntii a zeci de generatii de locatari…etc.

in fine,lucrurile s-au skimbat dramatic…acum gardurile sunt platite din banii primariei,skimbate din aceeasi bani…iar gardurile pentru care inainte se facea cheta prin bloc prin asociatia de locatari acum nu isi mai gasesc nici o utilitate practica…doar probabil pe post de fiare vechi sau eventual exponate la vreun muzeu al prostiei duse la extrem…parerea mea.acum nimeni nu mai sta sa pazeasca dak vreun pusti mai sare gardul dupa corcoduse…acum sincer,decat sa ii stie in casa in fata vreunui computer sau prin vreo scara trasi/pastilati/prajiti…poate ar prefera sa ii stie la cules d zarzare…acum nimanui nu pare sa ii mai pese ca granitele curtii blocului s-au micsorat…sau k nu mai e nici o „Titza” sau „Azor” sau pur si simplu „cutzu” sa o pazeasca…nu mai pasa nimanui de nimicuri de genul asta.

zona din jurul pietei s-a marit considerabil,iar dak inainte veneau cativa tarani cu o masina p undeva p aleea de langa bloc sa vanda ceva branzeturi…si asta izolat,doar pentru cativa „conaisseurs” sau pentru o anumita comanda…acum piata e atat de diversa,incat dak inainte faceai 5 minute de mers „lejer” prin imbulzeala din jurul pietei pentru zarzavaturi de o ciorba, lapte, muraturi, branzeturi, niste ciorapi pentru ala micu’, acum toate astea au venit mai aproape…la nici 10 metri d bloc avem ardei gras,branza – din galeti carate prin cine stie ce microbuz nespalat in aglomeratie la 4 dimineatza de tarani autentici d la nici 2 km de bucuresti…ai caror copii probabil (sau foarte putin probabil) in momentul asta cu banii castigati de parintii lor tocmai au platit factura de net pt a citi rahatul asta – avem rosii, castraveti, marar, leustean, alaturi de desuuri, rochii de baba, tzigari de la rusi, evantaie, servetele parfumate,sapunuri „dove” made in china…intr0un cuvant…piata s-a mutat in fata blocului meu…

cine ar fi crezut? si peste toate astea…cel mai puternic indicator ca toata zona a progresat este cresterea tot mai mare a numarului de cersetori…dak pana acum ii aveam doar pe nebunii din jurul blocului…si aia deja k si vecinii nostri…acum sunt tot mai multi…sunt ologi,oameni tristi…femei cu copii in brate,tot felul de cersetori…intr-un cuvant…am avansat, am urcat si noi,cei din zona mea neinsemnata pe aceasta mare scara sociala.

traiasca democratia, capitalismul si economia de piata!ce bine k le intelegem atat de bine incat nu mai au secrete pentru noi!

iul.
04

underconstruction.jpg

ok…first things first:

ma simt in momentul de fata ca un chirias dezafectat dintr-o casa nationalizata,fortat mai mult sau mai putin sa isi ia catrafusele si sa se mute,de frica sa nu vina cineva sa il arunce in strada fara nici un preaviz.ma gandesc sa imi aduc aici o parte din bloguri…probabil din lene…cine stie?!

adevarul e ca sunt un pic delasator,asa ca nu e de mirare…cel putin pentru mine,ca fac asta.asa ca,in cazul in care ne-am mai intalnit pe 360 sau in alte parti si veti vedea din nou aceleasi bloguri…imi pare rau…chiar mi-e lene sa stau sa scriu ceva nou acum…dar v-a veni si vremea aia,nu disperati!

cya!

iul.
04

D MULT VROIAM SA FAC ASTA CUNOSCUT…PROBABIL K MULTI STIU DEJA…DAR KIAR SI ASA…:”HOW HAPPY IS THE BLAMELESS VESSELS’ LOT:THE WORLD FORGETTING BY WORLD FORGOT…ETERNAL SUNSHINE OF THE SPOTLESS MIND…EACH PRAY ACCEPTED AND EACH WISH RESIGNED…”
(ALEXANDER POPE)

iul.
04

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

ce inceput fain…asta e ca un sut in cur in momentul in care stai pe marginea prapastiei,gandindu-te dak ai ajuns acolo din greseala sau pentru k asta ai vrut de fapt…in fine…hello world…hope everything is good with you!

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe