Întrebarea „Când vii?”, rostită uneori din complezenţă, am considerat-o și încă o consider, cea mai frumoasă declaraţie de prietenie din lume. E interesant cum luptăm atât cu noi înşine, să ajungem unde ne dorim, ceea ce visăm, să facem ce ne place, iar în ultimă instanţă, în momentele de cumpănă, de mari plecări, sau de…

Cea mai bună zi din viața ta este aceea în care decizi că viața ta îți aparține doar ție. Fără scuze și fără pretexte. Fără cineva pe care să te poți sprijini, baza, sau pe care să îl poți acuza. Darul este al tău – este o uimitoare călătorie – și doar tu ești responsabil…

Dacă urmărim cu atenție,  o să vedem cum, aproape invariabil , când discutăm cu cineva despre chestii ample, interlocutorul nostru se va refugia în particula „eu”. Nu contează subiectul, nu contează conținutul sau nivelul. Este suficient să se ajungă într-un punct unde este posibil, sau doar crede că poate distorsiona discuția și omul acela va…

Fericirea înseamnă să fie vineri seara. Să simt cum prin fereastra întredeschisă răzbate miros de iarnă, care o plagiază pe biata primăvară. Să-mi lipesc, rând pe rând, de cerul gurii pătrățelele unei ciocolate amărui. Să văd un film romantic cu happy end. Sau să citesc o carte bună și să ascult muzică veche, la fel…

– Arăt bine? Vreau să știu adevărul! Nu suport minciunile! spuse ea terminându-și machiajul atent elaborat. El tăcea, cumva surprins. – Întradevăr, nu poți cunoaște o femeie cu adevărat decât când iese de la duș, își zise, desigur în gând.

De câte ori ne credem a fi în centrul universului, universul se răsucește și cu un aer ușor distrat ne întreabă: nu vă supărați, îmi mai puteți spune o dată cum vă numiți?

Azi nu iubesc altfel. Azi iubesc așa cum știu: cu timp sau far’ de timp, nemăsurat, cu inocenta încă nepierduta. Azi iubirea are iz de poveste. E cu a fost odată si pan’ la adânci bătrâneți. Azi vreau sa cred ca pot fi o Cosânzeana cu parul mângâiat de soare si cununa din ghiocei. Iar…

Umorul este cumva un fel de a fi. Cere eleganță, vocabular, conexiuni rapide și multiple, un fel de frumusețe în exprimare, intonație și mimică bine dozate. Simțul umorului cere o anumită maturitate interioară, fără ca aceasta să-ți atrofieze bucățica aia de naivitate hazlie cu care te-ai născut.