Publicat de: LoneWolf | aprilie 15, 2010

METALMANIA FESTIVAL

METALMANIA FESTIVAL

Acest afis este fals.

Publicat de: LoneWolf | martie 25, 2010

Universitatea „Constantin Brancusi” din Tg-Jiu

Publicat de: LoneWolf | decembrie 1, 2009

Trucaj mizerabil

Tocmai am gasit un clip interesant pe youtube care explica foarte bine trucajul de 2 bani realizat in care presedintele Traian Basescu pare ca loveste un copil. Mentionez ca nu sunt pro-Basescu,dar efectiv mi-e scarba de cata rautate si josnicie poate exista in aceasta campanie.

Voila:

Publicat de: LoneWolf | decembrie 1, 2009

Concerte Metallica programate pentru anul 2010

Ca tot se apropie noul an cu pasi repezi,m-am gandit sa va prezint o lista cu concertele pe care legendara trupa Metallica le are programate pentru anul 2010:

Jan. 19 – Lima, Peru – Estadio San Marcos
Jan. 21 – Buenos Aires, Argentina – River Plate Stadium
Jan. 26 – Santiago, Chile – Club Hipico
Jan. 28 – Porto Alegre, Brazil – Zequinha Stadium
Jan. 30 – Sao Paulo, Brazil – Morumbi Stadium
Mar. 01 – Guadalajara, Mexico – Estadio Tres de Marzo
Mar. 03 – Monterrey, Mexico – Estadio Universitario
Mar. 05 – Guatemala City, Guatemala – Estadio Mateo Flores
Mar. 07 – San Jose, Costa Rica – Saprissa Stadium
Mar. 08 – Panama City, Panama – Plaza Figali
Mar. 10 – Bogota, Colombia – Park Simon Bolivar
Mar. 12 – Caracas, Venezuela – La Rinconada
Mar. 14 – San Juan, Puerto Rico – Coliseo de Puerto Rico
Apr. 13 – Oslo, Norway – Telenor Arena
Apr. 14 – Oslo, Norway – Telenor Arena
Apr. 17 – Riga, Latvia – Riga Arena
Apr. 18 – Riga, Latvia – Riga Arena
Apr. 20 – Vilnius, Lithuania – Siemens Arena
Apr. 24 – Moscow, Russia – SK Olimpiisky
Apr. 25 – Moscow, Russia – SK Olimpiisky
May 11 – Belfast, Ireland – Odyssey Arena

Sursa: http://www.metalhead.ro

De mentionat de asemenea e faptul ca e posibil sa mai apara si alte destinatii unde vor concerta anul viitor Hetfield & co. Poate-poate vor reveni si-n Rumeinia,caci in 2008 i-am ratat si cu greu am reusit sa ma impac cu mine insumi pentru treaba asta.

Inchei prin a va oferi mai jos cateva bijuterii de piese din discografia americanilor,care pe mine unul m-au marcat pentru totdeauna. Incep cu „Master of Puppets”,poate melodia mea preferata all time al trupei americane si pe care-o adoram inca de cand eram pui de rocker:

Nothing else matters (Bucuresti,1999):

Turn the page:

Sad but true:

Welcome Home (Sanitarium):

Publicat de: LoneWolf | decembrie 1, 2009

Nationala lui Razvan

 

f

Nu demult au luat sfarsit si preliminariile WC 2010,in urma carora reprezentativa de fotbal a Romaniei  a avut una din cele mai proaste clasari din istorie,terminand pe locul 5 din 6 echipe. Foarte multi,printre care si eu,ne uitam halucinati la acel clasament si ne intrebam cum de o echipa ce in 2008 a participat la un Campionat European unde a reusit sa obtina totusi 2 puncte in „grupa mortii”,poate acum sa ajunga la acelasi nivel cu nulitati in fotbalul european precum Luxemburg,Muntenegru sau Albania,daca e sa tinem seama de faptul ca aceste echipe s-au clasat pe aceleasi locuri in grupele lor ca si Romania.

Dupa infrangerile rusinoase ale Romaniei suferite in fata Serbiei si Austriei,am avut parte de o schimbare fireasca a  selectionerului,dar ar fi fost mult mai fireasca daca era facuta mai devreme,conducerea Federatiei facand o imensa greseala in acest sens. Mai exact aceasta schimbare trebuia facuta inca dupa terminarea Campionatului European din Austria si Elvetia,un turneu final la care jocul nationalei lui Piturca a lasat de dorit tocmai atunci cand era momentul cel mai prielnic de a-si exploata la maxim resursele,si anume la meciul capital cu Olanda. Victor Piturca a provocat multe nemultumiri in primul rand prin selectiile hilare pe care le-a facut pentru a aborda acel turneu final,neconvocand jucatori cu un potential ofensiv ridicat ca Trica,Bratu,Adrian Cristea sau Danciulescu,absentele lor simtindu-se din plin avand in vedere incapacitatea unui joc ofensiv satisfacator al echipei nationale prestat la EURO. Consider ca ar fi o dovada de nesimtire crunta ca cineva sa conteste meritul lui Piturca de a ne califica la EURO 08,precum poate si meritul de a antrena Nationala la acel turneu final,insa prin aroganta sa cu care aborda discutiile cu presa si prin jocul neplacut iubitorului de fotbal pe care el l-a impus Nationalei care ne-a fost fatal la meciul cu trupa lui Van Basten la CE,a demonstrat ca nu era demn de a mai conduce reprezentativa de fotbal a Romaniei si in alta campanie de calificari. Caci e ridicol ca intr-o epoca in care in fotbal se investesc enorm de multi bani pentru a se construi echipe in primul rand cu un potential ofensiv ridicat,sa vii ca selectioner sa impui un tip de joc cu 3 mijlocasi pur defensivi,un singur varf care nu poate sa faca altceva decat figuratie in atac daca nu e sprijinit de coechipieri,iar singurul atacant cu adevarat de careu pe care-l ai in lot sa-l izolezi in banda,fortandu-l sa faca si faza defensiva. E drept ca a tinut figura de cateva ori,am obtinut remize cu finalistele Mondialului din ’06,Franta si Italia,insa fara sa punem suficient de mult in pericol poarta adversa,ceea ce e rusinos  si penibil pentru o echipa ce incepea sa emita pretentii serioase de calificare in fazele superioare ale competitiei.

A fost instalat asadar Lucescu Jr. la carma echipei nationale,un tip care venea dornic sa preia Nationala intr-un moment foarte greu pentru jucatorii si suporterii ei: resemnarea generala ca vom vedea turneul din Africa de Sud doar la televizor. Razvan nu avea asadar niciun fel de presiune pe umerii lui,avand suficient timp de a-si pune in aplicare ideile de joc si de a inchega o echipa nationala a Romaniei competitiva si capabila de a tine piept oricarui adversar. Ideile sale de joc mie unul mi-au suras la inceput si unele dintre ele le-am asteptat de ceva timp sa fie puse-n aplicare in circuitul nationalei: convocarea lui Ionel Danciulescu,folosirea unui sistem de joc cu 2 mijlocasi centrali creativi sau renuntarea la „veterani” de genul Codrea,Cocis sau Dica. Primul lucru de care eu unul ma temeam la venirea lui Razavan Lucescu era sa nu vad stabilirea unui sistem 3-4-3,asa cum il folosea actualul selectioner cand a antrenat la Rapid.

Desi Lucescu Jr. a venit cu serioase ganduri de reforma la Nationala,rezultatele nu sunt tocmai multumitoare. Evident ca cel mai rasunator in mod negativ sta acea umilinta cu 0-5 suferita la Belgrad,dar desigur ca nici 1-1 acasa cu Austria nu suna tocmai bine. Ne putem conforma insa cu victoria din Lituania,egalul din Franta sau victoriile din amicale cu Ungaria si Polonia. Una peste alta,omogenizarea unei echipe nationale nu se poate face peste noapte iar orice selectioner din lume ar fi inscaunat la noi,tot ar avea nevoie de timp pentru asa ceva. Caci potential eu continui sa cred ca avem,in ciuda faptului ca din ’98 nu ne-am mai calificat la vreun Campionat Mondial,trebuie doar sa stim sa valorificam acel potential. E imposibil ca intr-o tara ce are destul de frecvent reprezentante in cupele europene de fotbal,sa nu se poata forma o echipa nationala competitiva,fie si fara vedete gen Mutu sau Chivu. Si cel mai tare admir la Razvan ca a avut suficienta tarie si coloana vertebrala de a-i exclude pe Adrian Mutu si Adrian Cristea din viziunea sa de selectie. Pentru ca nu poti sa-ti valorifici potentialul ca fotbalist daca tu nu mai ai niciun fel de recunostinta fata de reprezentanta tarii tale,consumand alcool si distrandu-te prin baruri cu putin timp inainte sau dupa meci. E inadmisibil sa nu-ti mai pese cand imbraci acel tricou auriu si iti reprezinti tara care a facut ceva pentru tine ca tu sa te poti distra cu vagaboante-n baruri.  Cineva mi-a dat un raspuns simplu si al naibii de bun in cazul lui Mutu: „Mai da-l incolo ca-n Italia baga goluri mereu si la Nationala o face din an in paste!”.

Asadar „disciplina” pare a fi cuvantul de ordine la echipa nationala a Romaniei in mandatul lui Lucescu Jr.,iar eu unul il admir enorm pentru asta. Asteptam cu interes preliminariile CE 2012,unde ca urmare a unor intamplari favorabile Romania ramane totusi in urna a doua valorica.  Pana atunci ramane sa spargem seminte la televizor cand vom admira Campionatul Mondial din Africa de Sud,unde din pacate vom fi nevoiti sa ne alegem alte echipe favorite decat Romania,cum ne-am tot obisnuit in ultimii ani. Eu unul voi tine ca de obicei cu Franta. 😀

Publicat de: LoneWolf | noiembrie 30, 2009

Scor onorabil pentru Remus Cernea… sau nu?

0,64% din voturi se pare ca e procentul obtinut de candidatul la Presedentie din partea Partidului Verde. Un scor onorabil,ar spune cei mai multi simpatizanti ai sai,avand in vedere ca acest personaj nu este foarte cunoscut in politica si ca posibilitatile sale financiare de a-si face campanie nu sunt foarte mari. Caci din pacate in scumpa noastra Romanie cam asta pare a fi mijlocul principal de a-ti castiga popularitate ca om politic ce candideaza la Presedentie – campanie cat mai grosolana,sa-ti pui poze cu moaca ta pe oriunde vezi cu ochii si sa dai mult din melita cand ai ocazia promitand marea cu sarea,caci marea majoritate a cetatenilor sigur te vor vota.

Nu pare a fi si cazul lui Remus Cernea,un tip care lupta pentru stoparea discriminarii de orice fel,pentru separarea dintre stat si biserica si pentru sustinerea unor principii pur democratice. Aceste lucruri rezulta din actiunile sale prin care da dovada ca ideea coalizarii dintre politicieni si biserica este pentru el inacceptabila,cum de altfel este si firesc,tinand cont ca prin Constitutie Romania este un stat laic. Dar din pacate acest lucru a fost ignorat flagrant de-a lungul anilor,mai exact de vreo doua decenii incoace,Biserica reprezentand pentru unii politicieni un bun prilej ca acestia sa-si sporeasca popularitatea,asa cum de exemplu stimabilul Crin Antonescu declara sus si raspicat ca daca va ajunge presedintele tarii va face un tandem presedinte-patriarh,mentionand ca nu este un om religios,sau asa cum Basescu a ingenunchiat in fata Patriarhului Teoctist,anuland si el astfel principiul separarii dintre stat si biserica.

Dupa cum spuneam,tind si eu sa cred ca 0,64% reprezinta un procent onorabil pentru Cernea,insa cand vad ca acesta a fost depasit sfidator de specimenul denumit Gigi Becali,iar incep sa-mi fac serioase griji cu privire la publicul roman.  Mi-e imposibil sa nu ma ingrijorez cand vad ca traiesc intr-o tara unde strange mai multe voturi din partea alegatorilor un personaj incult,isteric,habotnic si care nu-i in stare niciodata sa poarte o discutie argumentativa si civilizata,decat unul care indeplineste toate conditiile necesare unui lider politic. O fi din cauza podoabei capilare bogate pe care acesta din urma o are,sau a preferintelor sale muzicale inacceptabile pentru poporul manelistic al tarii? Desigur ca nu ma asteptam ca Cernea sa se claseze mai bine decat oameni ca Vadim sau Oprescu,avand in vedere popularitatea sa scazuta,de castigarea alegerilor nici nu poate fi vorba (desi macar 5% recunosc ca speram si la asta,spre naivitatea si optimismul meu exagerat 😀 ),dar o clasare a candidatului din partea Partidului Verde in spatele unui personaj ca Gigi Becali reflecta in mod clar ca populatia tarii asteia este una ingrijorator de usor influentabila. Nu inteleg de asemenea de ce mama naibii eu sunt privit ca pe un nebun cand spun ca il vreau pe Remus Cernea sa fie presedintele tarii mele si exprim niste argumente solide in acest sens,dandu-mi-se replici penibile de genul „Cuuum,pletosu’ ala?!” sau „Auzi,da’ asta te plateste pentru ca il sustii?”,uneori chiar si de catre oameni care au absolvit studii superioare. Oameni buni,chiar atat de incuiat e poporul asta incat nu poate judeca un om dincolo de aspectul fizic?! Adica ce zic eu,astfel de oameni nici nu merita sa fie bagati in seama,important e ca unii sa constientizeze ca infatisarea fizica nu reprezinta nicidecum una dintre conditiile pe care candidatii la Presedentie trebuie sa le indeplineasca. Sau ma rog,reprezinta de fapt una din conditii avand in vedere ca astfel de oameni de care vorbeam au din pacate o contributie importanta la alegerea viitorului conducator al statului. Ce trist,nu?

Oricum,am reale sperante ca aceasta candidatura al lui Remus Cernea reprezinta totusi un pas important pentru el in vederea implicarii sale in politica si poate ca peste 5 ani la urmatoarele alegeri va fi privit cu alti ochi de catre populatie. Asteptam marea finala Basescu-Geoana din turul 2,unde sunt sigur ca invingator va fi Traian Basescu,avand in vedere ca el are mai putin par decat celalalt candidat. 😀 Pana atunci va invit sa cititi ce a relatat Remus Cernea despre experienta sa de a candida la presedentie: www.remuscernea.ro/2009/11/pozitia-oficiala-a-lui-remus-cernea-privind-turul-al-ii-lea-al-alegerilor-prezidentiale/

Publicat de: LoneWolf | noiembrie 29, 2009

Trooper – Vlad Tepes – Poemele Valahiei

Formatie: Trooper
Album: Vlad Tepes – Poemele Valahiei

Full-length, HMM
October 16th, 2009


Origine: Romania
Gen: Symphonic Rock/Metal

Line-up:
Alin Dinca (alias Coiotu) – Vocal
Aurelian Dinca – Chitara
Laurentiu Popa – Chitara
Ionut Radulescu – Bass
Ionut „John” Covalciuc – Tobe

Track-list:

1. Chemarea (Part I)
2. Ursitoarele (Part II)
3. Coconul Vladut (Part III)
4. Prizonier (Part IV)
5. Solii Turci (Part V)
6. In Valahia (Part VI)
7. Vlad Tepes (Part VII)
8. Kara Iflak (Part VIII)
9. Ultima Luptã (Part IX)
10. Moare Vlad (Part X)
11. Sfarsitul fara sfârsit (Part XI)
12. Legãmântul (Part XII)
13. Pas Infinit (Bonus Track)

Deci pentru mine avem aici capodopera discografiei uneia dintre cele mai bune trupe rock de pe meleagurile noastre. La aproximativ un an dupa lansarea „Rock’N’Roll Pozitiv”,considerat de multi drept cel mai bun album de metal romanesc,urmasii lui Iris se intorc cu un nou material naucitor,un album-concept bazat pe actiunile marelui domnitor Vlad Tepes,versurile melodiilor ce se invart in jurul fostului domnitor al Tarii Romanesti avand rolul de a transmite ascultatorului tot ce a insemnat cel poreclit „Dracula” pentru istoria poporului nostru. Daca pana acum eu personal vedeam Trooper ca pe o formatie buna de ascultat doar la un popas,avand albume pe care gaseam maxim 4-5 piese bune de savurat,ei bine,odata cu ascultarea lui „Vlad Tepes – Poemele Valahiei” ii vad pe trooperi demni cu adevarat de a imparti scena cu o formatie precum Iron Maiden,asa cum au si facut-o-n 2008.  Foarte frumos sunt imbinate pe acest material partile simfonice cu cele heavy,albumul contine multe pasaje soft si linistite dar pe parcurs reuseste sa treaca si in extrema opusa,reusind sa se faca per total usor de inteles si digerat. Am sesizat pe parcursul ascultarii serioase influente Dream Theater,Maiden sau Steve Vai.
Asa ca va recomand dragi cititori cu toata fiinta sa nu ezitati in a lua si asculta acest album.

Astept cu mare nerabdare sa-i vad in concertele de promovare a albumului,sa-mi confirm gandul ca baietii pot canta si live la fel de bine ca pe album.

ROCK ON!!! \m/

Publicat de: LoneWolf | noiembrie 29, 2009

Interviu cu un elev

Cu doua luni in urma am avut parte de placerea de a sta de vorba cu un fost elev al Liceului Pedagogic „Spiru Haret” din Focsani,care momentan este elev in anul 2 la o universitate de jurnalism din Bucuresti. Doream de ceva timp sa aflu cum este privit in ansamblu liceul in care invat,din perspectiva unui tanar care a terminat clasa a 12-a cu cativa ani inainte de venirea mea. Asadar,va prezint interviul realizat:

I: Spune-mi si mie,in cei 4 ani petrecuti in acest liceu,ce profesori ai simpatizat in mod deosebit si carora ai ceva sa le reprosezi?
R: Am un respect deosebit pentru toti profesorii carora le-am fost elev la Pedagogic,cu totii au contribuit consistent la educatia mea si consider ca e de datoria mea sa le fiu recunoscator si sa-i stimez pentru acest lucru. Pastrez in continuare o relatie buna cu domnul Dumitru Sandulachi,il consider pe langa un bun pedagog si un om de onoare care te poate ajuta oricand cu un sfat prietenesc,dincolo de indatoririle sale de profesor.

I: Sa inteleg ca ai cantat si in corul scolii? Daca da,cum a fost atmosfera de acolo in general?
R: Da,am fost selectionat si pentru corul scolii de catre domnul Sandulachi in clasa a X-a. Pot sa spun ca m-am acomodat repede,avand in vedere ca ii cunosteam pe colegii veniti in cor din mai multe clase,cu care aveam relatii bune de prietenie. Atuul meu in acest sens a fost ca eram un tip foarte sociabil,dadeam dovada permanent de respect si simpatie fata de toti colegii din liceu pe care i-am cunoscut,chit ca uneori aceasta amabilitate excesiva a mea masca ipocrizia de a raspunde fortat la glumele unora pe care nu-i prea suportam.

I: Daca spui ca erai un tip foarte sociabil si cunoscut in liceu pentru acest lucru,nu pot sa nu te-ntreb: cum te-ai simtit in prima zi de liceu? Aveai totusi o oarecare retinere in a dialoga cu unii,avand in vedere celebrele glume care se fac asupra „bobocilor” de catre elevii mai mari la inceput de clasa a IX-a?
R: Iti dai seama ca nu am fost scutit de astfel de „probleme”,dar cum eu eram un pusti cu un simt al umorului destul de dezvoltat,nu luam niciodata in serios acele vorbe ale elevilor mai mari,chit ca pe moment nu indrazneam sa dau vreun raspuns la replicile lor usor rautacioase,ca sa zic asa…

I: Ce materii ti-au placut in anii de liceu?
R: Eu eram foarte pasionat de limbile straine,iar cand spun „limbi straine” nu ma refer la mate si fizica… (rade) Mi se parea de-a dreptul fascinanta ideea de a putea dialoga in mai multe moduri,nu doar in limba pe care-am invatat-o acasa… N-am suportat spaniola,poate pentru ca aveam niste prejudecati specifice varstei legate de telenovele,cum ca acestea sunt bune de vazut doar de catre fete. Cunosteam foarte bine limba engleza pentru ca eram constient de faptul ca aceasta imi va fi folositoare intr-o cariera de jurnalist,dar nici franceza nu era teren minat pentru mine.

I: Din faptul ca mi-ai zis ca ai cantat in corul scolii trag concluzia ca iti place muzica. Ce gusturi muzicale aveai in perioada liceului si cum erau ele privite de catre colegii care aveau alte preferinte muzicale decat ale tale?
R: Cred ca nu exista om caruia sa nu-i placa muzica. Imi placea si mie foarte mult muzica clasica,cea cantata de Michael Jackson (RIP),dar eram de asemenea fan inrait Manowar si Iron Maiden. Aveam si un tricou cu cei din urma pe care-l purtam des prin liceu si nu am fost deloc placut mai putin pentru asta,poate pentru ca pe atunci nu exista acea asa-zisa „rivalitate” intre rockeri si manelisti in societatea romaneasca. De fapt pe atunci erau destul de slab raspandite manelele,din pacate pentru tine acum. Pe atunci era o adevarata placere sa chiulesti de la ore si sa porti discutii cu colegii despre muzica,indiferent ca ce asculta unul sau altul se numea Queen,Pink Floyd,Michael Jackson,Metallica,Madonna sau ABBA.

Publicat de: LoneWolf | noiembrie 29, 2009

GADGETU-I LA NOI!!!


…acesta se pare ca a fost scandarea preferata a elevilor-actori din piesa „Frumoasele Sabine”,alaturi evident de celebra exclamatie „Augh,augh,augh!!!” (pe care cu greu am acceptat-o,considerand-o la inceput o ofensa la adresa stelismului meu :D),dupa ce tinerii condusi de simpaticul indrumator artistic Claudiu Nistor si-au adjudecat trofeul Stagiunii Teatrale a Elevilor Vranceni. Nu putini au fost cei care nu dadeau nicio sansa elevilor Lic. Pedagogic de a castiga marele trofeu STEF,ironizandu-i in primul rand pentru faptul ca urmau sa puna-n scena o piesa la care vor participa neobisnuit de multi actori,nu mai putin de 39. Dar,cu totii au urcat foarte increzatori pe scena in ziua spectacolului,si-au intrat rapid in roluri,iar cucerirea publicului si a juriului nu a mai reprezentat decat o simpla formalitate,tinand cont de originalitatea si farmecul incontestabil al piesei. Ei bine,printre acesti tineri actori ma aflam si eu,tipul ala pe care multi il considerau ca fiind stingher,nesociabil sau retras. In afara de faptul ca doamna director-adjunct avea intotdeauna grija sa ma faca atent sa zambesc mai des,sau ca mi-am atras diferite porecle gen „Batman” sau „Eminem”,nu m-a exasperat nimic in toata aceasta perioada petrecuta cu cei de la STEF. Ba mai mult,pot spune ca am petrecut momente extrem de frumoase si am invatat multe lucruri utile din aceasta experienta. Intotdeauna imi vor ramane in minte discutiile referitoare la formatii care se purtau in gasca noastra de rockeri,glumele colegilor sau umorul cu ajutorul caruia se facea indragit regizorul nostru. Nu regret nici macar faptul ca am fost nevoit sa renunt la podoaba mea capilara pentru a-mi interpreta rolul. In esenta,am invatat ce-nseamna munca in echipa,rabdarea si a face sacrificii. Ceea ce consideram la inceput doar o buna oportunitate de a lipsi motivat de la ore,a devenit pe parcurs o experienta a carei lipsa o voi simti considerabil. Mi-a facut imensa placere acea munca in echipa si acele emotii care se faceau serios simtite inainte de a juca o piesa pe scena in fata a sute de spectatori. Si inainte de toate,desi nu credeam c-am s-o zic vreodata,mi-a facut imensa placere sa-mi reprezint liceul. De altfel,un liceu in care nu sunt agreeat mai de nimeni si privit ca pe un ciudat de altii pentru ca obisnuiesc sa spun prea bine lucrurilor pe nume cand am ocazia,sau pentru ca nu obisnuiesc sa-mi pierd timpul prea mult pe holurile scolii sau dupa colt la tigara. Si nu,nu aduc in discutie aceste aspecte ca sa inspir mila,nicidecum! Vreau doar sa evidentiez ca nu dau 2 bani ca unii nu ma suporta,ca efectiv mi se falfaie,sau vorba americanului,I DON’T GIVE A SHIT! Si bineinteles,toate acele placeri de care vorbeam ceva mai inainte au fost incununate cu dulcele gust al victoriei,al castigarii Marelui Trofeu STEF,ce reprezinta totodata pentru mine si o victorie de orgoliu,un pas important in vederea unei eventuale cariere in actorie. Nu-mi mai ramane decat sa-mi felicit inca o data toti colegii care au cucerit trofeul STEF cu piesa „Frumoasele Sabine” de Leonid Andreev,precum si pe indrumatorii artistici si sper din tot sufletul sa nu fi facut parte din ultima echipa de teatru de la Pedagogic care a savurat bere din Marele Trofeu.

Publicat de: LoneWolf | noiembrie 28, 2009

O iubire tricolora

Cand ne gandim la echipa nationala de fotbal a Romaniei automat ne vin in minte acele scene memorabile cu jucatori emblematici precum Hagi,Popescu,Lacatus sau Dobrin cum faceau furori in teren scotand mii de romani in strada. Practic,cred ca nimic nu poate fi mai frumos si mai sacru pe lumea asta pentru un roman decat atunci cand cu o bere rece in mana priveste la TV cum nationala sa de fotbal face legea in teren in traditionalul galben-auriu,dupa un „Desteapta-te,romane!” cantat de jucatori din toti ranunchii.

De cativa ani insa,ceva parca s-a rupt intre nationala de fotbal a Romaniei si suporterul roman. Parca nu mai e nici pe departe aceeasi placere ca inainte,aceeasi dorinta si acelasi dor nebun de a ne vedea nationala jucand. Efectiv nu mai indraznim sa visam si sa speram la performante,pentru ca in mintea noastra s-a imprimat o prejudecata referitoare la potentialul echipei Romaniei care ne indeamna sa credem ca nu mai avem resurse fotbalistice pentru a ne afirma in bine. Stau si ma intreb,oare de unde poate veni aceasta prejudecata? Inteleg ca rezultatele nationalei din ultima vreme justifica oarecum acest pesimism general,insa de aici si pana la a vedea stadioane din Romania pustii cand iti vin in vizita adversari precum Croatia sau Franta,e totusi cale destul de lunga. Sa fim seriosi,mult prea usor s-au uitat performantele echipelor de club romanesti in Europa de acum doar cativa ani,sau calificarea fara drept de apel a nationalei Romaniei la turneul final din Austria si Elvetia. Aceste performante au venit dupa o serie interminabila de insuccese a fotbalului romanesc,cand pana si Cupa UEFA ni se parea un obiectiv imposibil de realizat. Incepea parca din sezonul de Cupa UEFA 2004-2005,cand Steaua reusea incredibila performanta de a se califica pana in optimile competitiei dupa ce elimina formatia spaniola Valencia,un nume extrem de sonor in fotbalul mondial la acea vreme. In anii urmatori au urmat si alte performante notabile pentru fotbalul de club din Romania – am avut un sfert pur romanesc de Cupa UEFA,o participare romaneasca in semifinalele aceleiasi competitii sau prezenta Stelei 3 ani la rand in grupele Champions League. Nume mari precum Hamburg,Dinamo Kiev,TSKA Moscova sau Betis Sevilla erau rapuse de niste necunoscuti din Estul Europei meniti sa-si recastige respectul si identitatea in lume. De atunci insa parca s-a incheiat o epoca,una a marilor orgolii,a redescoperirii mandriei nationale. In conditiile in care nu ai un campionat intern competitiv,unde nu se investec destui bani si cei mai buni jucatori pleaca in afara granitelor tarii pentru a fi satisfacuti financiar,e absolut firesc ca si echipa nationala sa fie afectata. Poate nu de putine ori vom mai avea situatii in care ne vor reprezenta tara in cupele europene cluburi precum CFR Cluj,care in cea mai mare parte este formata din straini veniti de prin toate colturile lumii. Nu zic ca e neaparat un aspect negativ pentru fotbalul romanesc in sine,pentru ca nu putem uita ca prestatia CFR-ului in Liga Campionilor a fost una demna de toate laudele,dar dupa cum am spus,daca fotbalul din Liga 1 nu beneficiaza de investitii si promovari ale propriilor valori,va fi afectata inevitabil si echipa nationala. Cu ce am putea oare sa ne consolam dupa toate aceste lucruri? Unii spun ca o putem face cu victoria Clujului de pe Olimpico in fata Romei sau cu cele 5 puncte reusite de Steaua in grupele Champions League cu Oli ca antrenor… Insa e mult,mult prea putin!!! Suntem datori fata de traditia si istoria fotbalului romanesc care a dat numeroase nume sonore in lume de-a lungul timpului,sa speram la mult mai mult de atat! De exemplu numai un club ca Chelsea Londra,care fara indoiala reprezinta o superputere fotbalistica in lume,poate fi pe deplin invidioasa pe ceea ce detine in palmares Steaua Bucuresti – si anume Cupa Campionilor Europeni.

Un alt lucru care indubitabil a contribuit la demoralizarea suporterului roman a fost participarea Romaniei la EURO 08. Condusa de un Victor Piturca contestat vesnic de catre presa,reprezentativa Romaniei a preferat sa sacrifice spectacolul fotbalistic in dauna prudentei si a jocului excesiv de defensiv,lucru care ne-a costat scump – tricolorii parasind competitia din faza grupelor dupa 2 puncte mai mult decat norocoase cu finalistele ultimului Campionat Mondial,Franta si Italia.

Abordam asadar noile preliminarii pentru CM din 2010 cu acelasi selectioner,acelasi stil de joc si in mare parte aceeasi arie de selectie. Rezultatul nu este decat cel firesc – inceput dezastruos de campanie,infrangeri in fata unor formatii ce nu reprezinta nimic in fotbalul mondial precum Austria sau Lituania. Asadar,urmeaza inca un turneu final la care nu vom fi prezenti si care probabil va trage dupa sine si alte necalificari daca nu se vor lua niste masuri serioase. Dar in afara de toate astea,foarte important e de asemenea si faptul ca trebuie sa constientizam cu totii ca viitorul echipei nationale depinde intr-o mare masura si de suporterii ei. In afara de probleme firesti pe care ar trebui sa si le puna cei din conducerea echipei nationale,de scandalurile din presa si de orgoliile cu care deja ne-am obisnuit din partea lui Piturca,e obligatoriu ca inainte de toate sa ne aratam solidaritatea in momentele grele,daca indraznim sa ne mai proclamam suporteri.

Older Posts »

Categorii

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe