Student's Political Analysis Review

Apelul cate Cercul studentesc de gindire politica a fost postat pe noua adresa a revistei, cu tema VIOLENTA SIMBOLICA.

Este prezentat conceptul si corelatiile acestuia cu puterea simbolica, sistem de dominatie, capitalul social, asa cum apar ele in teoria originara a lui Bourdieu referitoare la reproductia sociala.

http://www.antimanipulation.com sau adresa de pe Blogroll, dreapta – jos, Student’s Political Analysis Review.

Succes si Optimism!

Stefan

Apel către membrii Cercului studenţesc online de gândire politică (materialele – răspuns la Apel au inceput deja să fie grupate in pagina nou creata mai sus RECOMANDARI HONORIUS PRIGOANA) .

Salutare!

___________________________________

„(…) Vă invit să va comportaţi ca un consilier politic într-o situaţie atipică: întrebaţi-vă „Ce aş face dacă  aş  fi Candidatul?” după care, obţineţi un drept de autor prin publicarea răspunsului la această întrebare în Student’s Political Analysis Review (în actuala formă de blog). „

„(…) Eu spun că merită. Ar fi prima (?) ofertă făcută către un client politic. De fapt, pentru ce vreţi să vă şcoliţi în ştiinţe politice şi/sau comunicare şi PR? Iertaţi indiscreţia. (…)”

_____________________________________________________

PREZIDENŢIALE pe Colegiu

Campania electorală Prigoană – Stroe are caracteristici aparte în raport cu oricare altă confruntare electorală de până acum. În umbra unei legi electorale ce se dovedeşte încă mai nedemocratică decât o ştiam, ea are un specific aparte:  diferenţa mare de vârstă dintre candidaţii angajaţi într-un fel de „prezidenţiale pe colegiu”.

Contextul creat de CV-urile şi experienţa politică a celor doi candidaţi este şi el un diferenţiator care determină, sau, ar trebui să determine articularea de strategii de campanie.

RATAREA SINGURULUI ASCENDENT CONTEXTUAL. Dacă următoarele două săptămâni pastrează drept constante mecanismele de până acum, în mod normal, candidatul Radu Stroe ar trebui să nu se angajeze în nici un fel de comunicare cu alegătorii. Honorius Prigoană îşi pierde singur campania.

Singurul ascendent de poziţie al lui Honorius Prigoană – apartenenţa la o nouă generaţie, educată (şi) în străinătate, al cărui atuu trebuia să fie competenţa demonstrată şi demonstrabilă pare să fie compromis pentru tânărul candidat.

Discursul autocontradictoriu în multe încheieturi (a), argumentul discutabil al competenţei generate de oferta clar definită a reprezentantului unei generaţii aflat la limta de jos a vârstei legale pentru angajarea în competiţia electorală (b), la care se adaugă dezavantajul jocului de scenă în emisiuni politice (c) ar trebui să-l determine pe Honorius Prigoană să renunţe la expunerea media. Adică, să schimbe axa strategiei de campanie cu oferta şi comunicarea directă cu categorii de alegători.

ETICHETA DE CAMPANIE şi reducerea la absurd. Etichetat negativ deja de purtători secunzi de mesaj ai lui Radu Stroe – „Beizadeaua”, cu un concept strategic de campanie proiectat în umbra lui Traian Băsescu, devine greu de înţeles cum ar mai putea candidatul PD-L, contestat recent şi prin voci de autoritate în propriul partid, să recupereze şi să reconfigureze actualul profil media.

Tehnic vorbind, preluarea dorinţei de confruntare directă de la „farul electoral”– Traian Băsescu şi invitaţiile repetate la confruntare televizată adresate contracandidatului Radu Stroe ar trebui trecute acum sub tăcere. Prigoană pierde în orice condiţii.

Mecanismul logic al reducerii la absurd nu exclude însă câştigarea alegerilor de către Honorius Prigoană. Dar, dacă se va întâmpla asta, atunci, cu siguranţă, nu propria campanie media poate fi secvenţa de argumentare necesară în derulararea demonstraţiei.

Funcţionează Tehnica VICTIMIZĂRII? Unele cercetări sociologice spun că, în general, alegătorii tind să voteze cu câştigătorul definit astfel încă înainte de alegeri. Una dintre tehnicile de manipulare care funcţionează în politica românească cel mai eficient în campaniile lui Traian Băsescu – Victimizarea, ne spune că, în anumite situaţii, mulţi alegători preferă să voteze cu „victima de sistem”. E foarte greu de operat cu această logică de manipulare în acest caz.

RETRAGEREA DIN MASS MEDIA (dacă mai e posibilă). Singura şansă a candidatului  liberal, atâta câtă este, ţine de renunţarea la canalele media şi concentrarea pe comunicarea directă cu alegătorii. Şi această şansă este greu de jucat într-un timp atât de scurt. Are nevoie de 140-150 de oameni de teren şi nu trebuie să mintă sau să folosească manipularea. Adică, un mesaj credibil gen „lovitură de teatru”, greu de formulat în actualul context pe care şi l-a creat singur. Ma refer aici la un mesaj pe care îl poate genera electoratul, mai degrabă, decât intuiţia genială a unui strateg.

Logica strategiilor cu care ne-a obişnuit însă PD-L sugerează că ne putem aştepta la o „lovitură finală” aplicată contracandidatului Radu Stroe, de presupus a influenţa opţiunile alegătorilor cu 2-3 zile înainte de 17 ianuarie 2009.

CONCLUZII pentru cei cărora li se pare interesantă implicarea în rezolvarea unei situaţii de criză

Ceea ce putea fi jucat ca „Noroc poziţional” de către candidatul PD-L pare să fi fost transformat în „Ghinion poziţional” în confruntarea electorală.

1. Accentuarea „Norocului poziţional” al candidatului Radu Stroe – vârstă, experienţă – prin contestarea candidaturii lui Honorius Prigoană din chiar interiorul PD-L sugerează că Radu Stroe este câştigătorul contextual al campaniei din sectorul 1, Colegiul 1.
2. Dacă acceptă invitaţia lui Honorius Prigoană la o dezbatere televizată, Radu Stroe nu mai are nevoie de nici un fel de campanie.
3. Dincolo de „votul pe partid”, candidatul PD-L pare că ar trebui să procedeze la o campanie intensă door-to-door, în care să poată construi şi impune un mesaj credibil. Voluntarii tineri – studenţi, de exemplu, cu o motivaţie extra-financiară, reprezentanţi ai aceleiaşi generaţii de care aparţine candidatul, cu un mesaj credibil, onest, deschis par agentul electoral cel mai potrivit.  Sau, păreau, mai degrabă. Acum este târziu.
4. În această competiţie dezechilibrată, Honorius Prigoană pare subiectul unei situaţii de criză comunicaţională suficient de interesantă pentru a genera angajamentul voluntar al cercetătorului-student, pe o schemă de lucru „analiză critică – propunere pentru campanie”. Apelul se referă la membrii Cercului studenţesc de gândire politică, în special.
5. Acesta este tipul de candidat cu care vă puteţi identifica cel mai uşor, ţinând cont de faptul că majoritatea membrilor Cercului studenţesc de gândire politică au vârsta candidatului.

6. Acum, întrebarea:

Ce aţi face dacă aţi fi în locul tânărului candidat PD-L, în condiţiile în care sunteţi de acord că se află într-o criză majoră de comunicare cu alegătorii?

NOTĂ:

Orice RECOMANDARE sau PROPUNERE pe care o faceţi trebuie să fie precedată de (1) evaluare critică, (2) argument. Ideea poate fi  exprimată şi în 2-3 fraze.

Apoi, permiţându-ne să operăm fără cercetare de teren, propun ca recomandarea să conţină fie un condiţional, fie un „cred că”. Adică,  nu suntem posesorii unor „mari adevăruri solide”, cu alte cuvinte.

OBSERVAŢII:

Acesta este un exerciţiu intelectual din categoria „Cunoaştere de dragul cunoaşterii”.

1. Materialele vor fi publicate în noua Revistă Studenţească de Stiinte Politice, al cărui site se află în construcţie, pe 18 ianuarie 2009.

Deadline-ul (ca să vorbim mai clar româneşte) este 17 ianuarie 2009.

2. Dacă trimiteţi materialul rapid, lasaţi-vă şi adresa de mail sub semnătură. Am auzit atâtea idei strălucitoare la seminarii, încât nu m-ar mira ca şi altcineva să le aprecieze. Ceea ce ar transforma arta de dragul artei şi cunoaşterea de dragul cunoaşterii în posibilă activitate de consiliere. Eu vă sugerez să forţaţi puţin nota şi să anticipaţi întrebarea „Ce-ar fi dacă….”?

3. Vă invit să va comportaţi ca un consilier politic într-o situaţie atipică: întrebaţi-vă „Ce aş face dacă  aş  fi Candidatul?” după care, obţineţi un drept de autor prin publicarea răspunsului la această întrebare în Student’s Political Analysis Review (în actuala formă de blog).

Eu spun că merită. Ar fi prima (?) ofertă făcută către un client politic. De fapt, pentru ce vreţi să vă şcoliţi în ştiinţe politice şi/sau comunicare şi PR? Iertaţi indiscreţia.

Şi încercaţi!

Cu drag şi optimism,

Ştefan

Salutare si La multi ani tuturor membrilor Cercului studentesc de gândire politică!

Campania din sectorul 1 mi se pare extrem de interesantă pentru Cercul de gândire politică: unul dintre candidaţi are vârsta voastră.

Mai precis, vreo 3 generaţii (în sens sociologic) sub vârsta „politicienilor maturi”, care vă vor trata de sus în calitate de consilieri, folosindu-se, în mod eronat, de ascendentul vârstei şi al experienţei personale de campanie.

Candidaţii Radu Stroe şi Honorius Prigoană concurează pentru locul ramas liber în Colegiul 1 din Circumscripţia 42, în urma plecării liberalului Bogdan Olteanu la Banca Naţională.

Pentru unul sau altul dintre cei doi candidaţi se va vota pe 17 ianuarie 2010.

I. Tema de analiză pe care o propun are o valoare adăugată prin criteriile „tip de candidati, spatiu, timp, aliante locale pentru sustinerea de candidati, vârsta candidaţilor”.

„Situaţia electorală” este atât de a-tipică încât, fără date de teren, calculul matematic şi intuiţia sau alte forme de raţionament de analiză electorală devin neputincioase.

La rândul lor, candidaţii sunt obligaţi să concentreze întreg instrumentarul de campanie în 2 săptămâni – campanie de teren şi campanie media.

Secvenţa de campanie cea mai interesantă mi se pare cea a unei emisiuni TV Stroe-Prigoană, de care mass media ar fi foarte interesată. Este limpede că fiecare dintre candidaţi va încerca să îl anihileze pe celălalt, după modelul știut al campaniilor prezidențiale.

II. Acum, întrebarile pentru comentariu şi linii de atac-apărare pe care încercăm să le intuim:

1. Cine câştigă-pierde din participarea la acest duel mediatic?

2. Este de preferat pentru vreunul dintre cei doi candidaţi să nu participe la o astfel de înfruntare televizată?

2. Cum vor încerca fiecare dintre cei doi candidaţi să opereze în logica deja cunoscută a „anihilării” celuilalt?

3. Care dintre instrumentele de promovare politică este mai important  – campania de teren, campania media?

4. Cum aţi proceda în cazul în care voi înşivă aţi fi candidaţi în această campanie?

III. Comentariile nu trebuie să vizeze în mod necesar răspunsuri la toate întrebările. După cum nu trebuie să configureze o întreagă campanie.

Instrumentarul de analiză pe care îl sugerez este legat de modele de comunicare, tehnici de comunicare/manipulare posibile, mitologie politică, forme de agregare eficientă a acesteia, balanţa informare-manipulare, propuneri pentru o campanie media sau o campanie de teren, analize ale mesajelor politice folosite de cei doi candidaţi.

E o campanie atipică, în primul rând pentru că aţi putea fi consilierii unui politician care nu vă poate trata cu aroganţa devenită aproape necesară în politica românească, dată de ascendentul vârstei.

Apoi, ce aţi face dacă aţi fi candidaţi în locul lui Honorius Prigoană/Radu Stroe?

Cu drag,

Spor şi

Optimism,

Ştefan Stănciugelu

Ștefan Stănciugelu

Textul de mai jos nu este la fel de enervant de interesant ca analizele trimise de Tavi și Elena.

El nu este la fel de enervant de interesant nici ca alte vreo 30 de analize (minimum), cu personalitate definită, care stiu eu că pot fi făcute. Şi asta socotind doar o parte dintre studentii pe care îi stiu că au acces la concept, metodă şi suficientă forţă să producă un text semnificativ pe tema discursului de învestitură al Preşedintelui Băsescu.

De fapt, textul de mai jos nici nu este o analiza, sau, nu o analiză completă, pentru că îi lipsește partea de interpretare.

Avem aici doar o structură a discursului, pornind de la prezența/absența diferiților termeni din mesajul de învestitură.

Ce semnificație pot avea rezultatele acestei analize cantitative?

• TERMENI AI DISCURSULUI DE ÎNVESTITURĂ

a. România/e/ei, români – 65 prezențe, cumulate

b. stat/e/ului – 29 apariții

c. trebui/e – 22 apariții

d. modern/i/zare – 17 apariții

e. parlament/ar/i/e – 15 apariții

f. reforma/are – 12 apariții

g. interese – 9 apariții

h. valori/le – 8 apariții

i. european/ă, încredere, instituții/onala – cîte 7 aparitii fiecare

j. Uniunea Europeană, nevoie –cîte 6 apariții fiecare

k. realiza/ăm, securitate, dezvoltare – cîte 5 aparitii fiecare

l. împreună, munca/i/ind, competențe, Dragi români, a putea, grup/uri, putere, popor, referendum – 4 prezente fiecare

m. conflicte, reconciliere, alege/ri, voință, libertate, America-Statele Unite, criza, comunist/ism, întreprinzător/i/lor – câte 3 apariții fiecare

n. progres, majoritate, putere, familie, cooperare, echilibru, opoziție, credința/ele – cite 2 apariții fiecare

o. tineri, pensii, eu cred, eu nu cred, stabilitate, siguranța, amenințări, dezbatere, erori/greseala – cite 1 apariție fiecare

p. drepturi/le, sărac, sărăcie/a, probleme, lege (cu excepția Lege fundamentală)– zero prezențe

Poate produce semnificații aceasta listă a prezenței termenilor de mai sus într-un discurs de 3117 cuvinte, știind că metoda cantitativă este ea însăși limitată în capacitatea de a produce informații relevante de una singură?

Ce s-ar putea adăuga la această analiză, din perspectivă metodologică, pentru a produce semnificații stabile și relevante cu privire la intențiile, logica, semnificațiile manifeste/latente ale discursului prezidențial?

Spune mesajul politic de învestitură mai mult decât vrea să transmită Președintele României?

• Cine face o comparaţie cu discursul de învestitură al lui Traian Băsescu din decembrie 2004?
• O analiză comparativă cu discursul de învestitură al lui Obama ar genera informaţie interesantă?
• Evident, nu poti afla decât dacă produci o astfel de analiză.

Cu drag şi optimism,

Ştefan

Elena propune o analiza enervant de interesanta, care vrea sa acrediteze un mit politic – substitut.

E posibila o astfel de constructie ?

Daca ai comentariu, trimite-l pentru postare ca material de analiza, care va deveni, in mod necesar, tot „enervant de interesant”.

Daca ti se pare ca mesajul de investitura se centreaza pe altceva, tot enervant de interesanta este perspectiva.

Impotriva logicii aristotelice, fie ca esti de acord, fie ca nu esti de acord cu perspectiva de mai jos, tot enervant de interesant/a poti fi.

Fii!

___________________________________________________________________________

Raspunsul lui Octavian catre Elena – logica INCLUZIUNII PERSPECTIVEI ELENEI

Aceeasi Marie cu…..aceeasi palarie! Discurs despre Putere

Octavian Caimacan

Abstract: Aceeasi marie….aceeasi palarie! Cam acesta este Traian Basescu. Castigator al alegerilor prezidentiale, investit cu al doilea mandat de presedinte, a venit in fata Parlamentului si le-a vorbit reprezentantilor Senatului si Camerei deputatilor “parinteste”, subliniind foarte clar o idee simpla: “V-am batut! Acceptati-va infrangerea!”.

Mesajul discursului a fost sublim, in 80% din momente fiind lipsit de substrat. Este adevarat ca Traian Basescu a atacat cam toate temele posibile de discutie in raport cu nevoile romanilor, insa analizand discursul mai cu atentie si eliminand “cuvintele” constatam ca nu prea avem idei cu care sa lucram.

Doua lucruri atrag atentia.

Una dintre idei deriva din analiza intregului discurs, si anume faptul ca a vorbit despre masuri si reforme in toate domeniile statului, insa din perspectiva unei relatii Parlament-Presedinte. Ignorand total Guvernul si pe Premierul Emil Boc, Traian Basescu a subliniat ca in urmatorii ani discutiile si negocierile se vor purta intre El si Parlament, Guvernul devenind astfel o institutie subordonata Presedintelui.

A doua idee importanta care deriva din discurs, si care trebuie sa ne dea serios de gandit este mult mai directa, fiind enuntata chiar de Presedinte:

“(…) Dar reforma Constitutiei nu poate fi redusa la reforma Parlamentului.”

Se adevereste astfel ideea ca organizarea acelui referendum in ziua alegerilor prezidentiale a vizat doua efecte:

Efectul pe termen scurt –  transferul de simpatie la alegerile din turul I.

Efectul pe termen lung – revizuirea Constitutiei avand ca si politica principala reformarea Parlamentului (pentru a avea acceptul populatiei), dar avand ca scop real redefinirea unor raporturi de putere in stat (atributii sporite pentru Presedinte. posibilitatea de a avea mai mult de doua mandate, atributii sporite Executivului etc…).

Efectul pe termen lung enuntat este o supozitie care nu defineste in acest moment o realitate. Este insa o posibilitate care trebuie luata in considerare si care ar trebui sa ne faca sa fim foarte atenti atunci cand vom citi textul revizuit al Constitutiei.

Adaugiri: A fost deja publicata pe site o analiza interesanta, in care Elena Mega vorbeste despre inlocuirea mitului conspiratiei cu ideea de “reforma”, transformata in mit de catre Traian Basescu.

Idee foarte interesanta, care, dupa parerea mea, se incadreaza perfect in universul titlului articolului meu. Veti intreba probabil de ce si in ce fel.

Basescu a castigat, a fost investit Presedinte si avea nevoie de votul de investitura al Parlamentului pentru cabinetul Boc. Doua motive suficiente pentru ca acuzele la adresa conspiratorilor sa devina inutile. Asa ca, aparent a eliminat mitul conspiratiei din discursul sau. E un mod de a privi lucrurile. Personal insa, consider ca TB nu a facut altceva decat sa proiecteze mitul conspiratiei in viitor. Foloseste idei precum buna conlucrare, parlament unit, interesul national, calm politic, masuri de iesire din criza, schimbari institutionale, etc…pentru a defini o Romanie mai buna, o Romanie conforma cu o viziune pe care majoritatea romanilor o impartasesc si pentru care seful statului se lupta (aparent). Sansele la niste reusite demne de lauda in conditiile actuale? Aproape zero.

Obiectivul lui TB in aceste conditii este sa obtina unul din cele doua efecte:

–          obedienta legislativului (sanse mici)

–          legitimarea viitoarelor invocari ale mitului conspiratiei

Supozitie: Bazat pe statistica ultimilor ani si pe factori psihologici ce tin de politicieni si de modul in care percepe populatia actul politic, inclin sa cred ca Traian Basescu este convins ca efectul pe care il va produce atitudinea lui (daca o va mentine destul timp) este cel de-al doilea, iar obiectivul sau exact acesta a fost.

Concluzie: TB nu inlocuieste mitul conspiratiei cu mitul reformei, ci doar proiecteaza mitul conspiratiei in viitor, utilizand ca si metoda de lucru reforma.

CONSPIRATIA PASNICA din discursul lui Traian Basescu

Elena Mega

ANALIZA CANTITATIVA. Discursul lui Traian Basescu graviteaza in jurul a 4 concepte: REFORMA, UNITATE, EROUL SALVATOR si VARSTA DE AUR.  (…) Dintr-un total de 47 enunturi se observa ca unul vizeaza varsta de aur a Romaniei, 19 fac trimitere la reforma statala, 17 fac referire la Unitate si 10 la Eroul salvator.  Observatia imediata este aceea ca din cele patru motive, trei sunt mituri politice (Varsta de aur, Unitatea, Eroul salvator) iar intrebarile care se ridica imediat sunt:  de ce lipseste cel de-al patrulea mit, cel al Conspiratiei? Ce semnificatie are REFORMA, ca motiv principal in discursul lui Basescu?

Astfel, analiza va urmari  cele doua intrebari, incercand sa explice lipsa Conspiratiei si functia Reformei in constructia profilului Presedintelui. Vom incerca sa observam dinamica mitului Conspiratiei, a motivuluiRreformei si o posibila legatura intre cele doua.

PACEA URMEAZA RAZBOIULUI? Conspiratia a reprezentat pilonul de rezistenta in campania electorala a lui T. Basescu. Subcategoriile mogulilor, a grupurilor de interese, a implicarilor politice in economie l-au conturat pe Basescu drept candidatul de tip „luptator”, in opozitie cu Geoana,  „pacificatorul”. Acum totusi, la nici o luna de la alegeri, aceasta tema pare ca a disparut total din discursuri, din viziunea politica a lui Basescu. Nu mai apar nume ale vinovatilor, nu se mai aud declaratii deschise de lupta.

MODERNIZAREA POST-CONSPIRATIE. Discursul de investire in functia de Presedinte a lui Traian Basescu scoate la iveala un personaj teoretic, acela al reformei statului. Reforma apare ca modernizare, modificare legislativa si institutionala, masuri economice, strategii noi pentru toate domeniile. Printre cele trei mituri politice, reforma pare un intrus, cu atat mai mult cu cat i se aloca spatiul cel mai substantial in mesajul de investitura. Mai mult, ea este sustinuta de mitul Unitatii (al doilea ca pondere, 17/49 enunturi) si de mitul Eroului salvator (10/47). Reforma presupune schimbare – tema atat de prezenta in cerintele electoratului roman, masuri benefice luate in conditii de calm, al caror rezultat este agreat de partile implicate. Din acest motiv, se poate spune ca pe scena politica romaneasca Reforma propusa de Presedinte forteaza conditia de mit politic – suport pentru profilul noului Presedinte. (…)

DE CE DISPARE CONSIPRATIA? Conspiratia presupune tensiune, scoate in evidenta problemele social-politice, ducind in mod necesar la formarea a doua parti adverse, cu siguranta aflate in conflict deschis. Schimbarile au loc prin ciocniri de forte, impartind, in turul doi al prezidentialelor, populatia in doua: castigatori si perdanti.

Reforma continua sa evidentieze problemele existente, dar presupune existenta unei singure tabere; ea evita tensiunea, sugerind consensul, „reconcilierea”. Aceasta propozitie poate fi validata, daca observam ca, intr-adevar, Unitatea este conceptul imediat urmator ca importanta in discurs. Conspiratia nu putea ramane prezenta in imaginea Presedintelui validat de Curtea Constitutionala, Traian Basescu. (…) Noul Presedinte pare sa stie ca tensiunea ar fi fost asociata de populatie guvernarii actuale, lucru nedorit pentru un nou Guvern, care cauta investitura.

De aceea, se poate spune ca Reforma este personajul nou-creat de Presedintele validat pentru a inlocui mitul Conspiratiei. Un astfel de personaj propus de mesajul prezidential reuseste sa pastreze ideea schimbarilor necesare, eliminand tensiunea si conflictul deschis.

El are conditia mitului politic. Din nefericire, este un mit care tinde sa isi nege destul de rapid conditia de proiectie in trecut sau in viitor. Miturile politice nu pot fi masurate. Formele lor concrete de manifestare-utilizare de catre mesajele politice, insa, pot fi verificate empiric.

Nu cumva avem un fel de mit de o iarna, care functioneaza sub o „Conspiratie pasnica”?

Salutare si felicitari pentru articolele care au folosit paradigma COST-BENEFICIU in analiza deciziei politice fata de noul guvern Boc.

Seful statului depune juramintul in fata Parlamentului, astazi.

Propun ca tema de analiza chiar discursul Presedintelui.

Astept, cu optimism, sa va incercati tastatura pe intreg discursul, o secventa din acesta, o idee, o corelatie, o perspectiva sau model teoretic de analiza, un concept ordonator sau un sistem de concepte care sa vizeze structura, semnificatii, diferite tipuri de logica de analiza – cauzala, functionala, structurala, consecintialista etc..

Perspectivele de analiza sunt atit de diverse incit prefer sa nu propun, de asta, data, nici una anume.

Spor, va urez tuturor!

Cu drag,

Stefan Stanciugelu

Operatiunea “GUVERNAREA” pe tabla de sah

Miriam Aldea

Jucator I
Pionul principal: UDMR
Regina: PD-L ( T.B.)
Regele: Poporul (votantii)
Nebunul: Emil Boc

Jucator II
Pionul principal: PSD
Regina: PNL ( C.A.)
Rege: Poporul (votantii)
Nebunul: Premier propriu

Prima miscare: Regina scoate Nebunul la inaintare.
A2a miscare: Nebunul asalteaza Regina opusa, dandu-i totusi posibilitatea de a scapa
A3a miscare: Regina II accepta asaltul cu conditia “eliberarii” Nebunului propriu
A4a miscare: Regina I elimina Nebunul II, iesind la atac cu Pionul Principal
A5a miscare: Regina II da sah Regelui I ajutata de Pionul sau
A6a miscare: Regele iese din sah “ajutat” de Regina sa, Nebun si Pion
A7a miscare: Necunoscuta INCA

Explicarea problemei
– T.B. da dovada, din nou, de precizia cu care foloseste pozitia si capitalul politic al functiei prezidentiale. Reasezat in scaunul prezidential, considera miscarile cele mai bune ca fiind cele ‘dictate’ de el. Astfel, nu ia in calcul cererea Opozitiei, mergand pe propriul joc => Emil Boc
– Emil Boc reincearca o posibila aliere, dar PSD&PNL isi mentin pozitia, intrand astfel in joc UDMR, care face o miscare cu mare beneficiu pe termen scurt, intrand la guvernare cu PD-L.

– (…)

Concluzii pentru actiunea pieselor pe tabla de sah:

– BENEFICIARUL SUPREM AL JOCULUI DE SAH. Cea mai buna miscare este cea a UDMR … putem vorbi de un ‘timp al razbunarii’ care a venit. Nu mai sunt marginalizati (momentan), isi vor urmari scopul, isi vor reprezenta interesele proprii si nu ale intregii populatii, asa cum sustin. UDMR v a cistiga tot ce se poate cistiga din guvernarea actuala, nu tocmai confortabila sub aspectul numarului de sustineri parlamentare.

– EVITAREA SUICIDULUI POLITIC. A2a miscare buna => PSD&PNL, alegand opozitia, s-au scutit de o distrugere lenta si dureroasa a partidului. Practic T.B. nu are nevoie de NIMENI la guvernare, putand foarte bine sa conduca singur. Cel mai probabil, daca PNL, PSD intrau impreuna cu PD-L, ori vor sustine neconditionat Guvernul Boc, aproape ca sunt pe cale sa comita o sinucidere politica pe timp de iarna.
(…)

Poporul – Rege este doar spectator. Vremea participarii lui la mersul politicii a trecut. Regele – Popor isi admira VOTUL pentru citiva ani buni.

PROFITUL STRATEGIEI PREZIDENŢIALE DILUEAZĂ PARADOXUL RE-DESEMNĂRII

Elena Mega

The positive image of the President is built by using the action with the IMF, the argument of building a government under the pressure of the crisis, and these aspects have to be kept and strengthened, so that Basescu’s strategy be efficient. The benefit of the cooperation with the IMF and forming the government – its acceptance by the Parliament that dismissed it are, together, greater than the cost brought by promoting the team from the DLP and they seem to cover the paradox of the re-designation. I think we might say that Basescu’s strategy is a profitable one, even in the economic meaning of the word, where benefits are higher than costs, obtaining a cost that is, in this case, a plus of image, authority and legitimacy.

Abstract. Imaginea pozitivă a Presedintelui se construieşte prin acţiunea FMI, prin argumentul formării unui guvern sub presiunea crizei, iar aceste aspecte trebuie menţinute şi chiar întărite, pentru ca strategia lui Băsescu să fie eficientă. Beneficiul cooperării cu FMI şi formarea Guvernului – acceptarea lui de Parlamentul care l-a demis sunt, împreună, mai mari decât costul adus de promovarea echipei din PDL si par sa acopere paradoxul re-desemnarii. Cred ca putem spune că strategia lui Băsescu este una profitabilă, chiar şi în sensul economic al termenului, în care beneficiile întrec costurile, obţinându-se un plus, în acest caz un plus de imagine, autoritate şi legitimitate.

I. (…) Electoratul PSD-PNL , foştii nehotărâţi care au optat pentru unul sau altul dintre candidatii turul II si populaţia care nu a votat vor reprezenta personajul social pentru care devine semnificativă analiza costurilor şi beneficiilor de imagine contabilizate de Traian Basescu prin desemnarea lui Emil Boc drept candidat la funcţia de Premier.
În categoria COSTURI DE IMAGINE pentru Traian Basescu, putem enumera: docilitatea lui Boc, confirmarea unui comportament autoritar, de care fusese acuzat in campanie, includerea în guvern a apropiaţilor sai şi, probabil, cel mai important, desemnarea unui candidat la functia de premier respins deja de institutia Parlamentului.

DOCILITATE SI RESPONSABILITATE – costuri sau beneficii? Primul cost, docilitatea lui Boc, se referă la comportamentul de care este acuzat, de a asculta întru totul de sugestiile prezidenţiale, de a nu reprezenta corespunzător autoritatea de şef al guvernului. Acest aspect negativ a încercat să fie anihilat de Băsescu încă de la discursul în care îl anunţa pe Boc, spunând că este „responsabil” şi „potrivit”, că are „responsabilitatea să formeze guvernul”. Mai mult, „responsabilitatea” pe care i-o atribuie vine în antiteză cu „iresponsabilitatea” de care îl acuza Băsescu pe Geoană. Preşedintele îl prezintă pe Boc şi ca purtătorul „stabilităţii”, concept cheie pentru PSD în campanie. El va readuce stabilitatea în politică românească, formând un guvern de care e nevoie urgent. Confirmarea comportamentului autoritar de care a fost acuzat este un alt preţ pe care trebuie să îl plătească Traian Băsescu pentru decizia sa.

COSTUL NEGOCIERILOR CU PARTIDELE. Negocierile cu partidele par a fi fost în zadar, din moment ce rezultatul este acelasi cu cel dinaintea acestora. Astfel, Băsescu îşi asumă comportamentul autoritar dar îi da cu totul altă nuanţă, care este însă compatibila cu imaginea pe care o accepta o parte importanta dintre cetatenii romani: declară că i-a „cerut” premierului să îl consulte în privinţă miniştrilor din CSAT. Această este o situaţie în care autoritatea preşedintelui are conotaţie pozitivă, el urmăreşte formarea CSAT, al cărui şef/preşedinte este.

COSTURILE APROPIATILOR. Cel de-al treilea cost direct implicat este includerea apropiaţilor lui Băsescu în guvern. El se referă la faptul că, prin promovarea acestora, Băsescu se apropie de comportamentul celor pe care îi acuza în campanie, al „mogulilor”, aducând elemente de contradictorialitate în imaginea construita electoral.

BENEFICIUL CONTROLULUI. Beneficiul evident se rezumă din nou la controlul asupra guvernului, dar acesta nu poate fi prezentat ca atare. Totuşi, nu există o justificare (încă) a alegerii acestor persoane, ceea aduce un handicap, un punct slab imaginii guvernului la originea căruia de află Băsescu.

COSTUL CEL MAI GREU CONTROLAT? Costul cel mai evident în ochii cetăţenilor este desemnarea primului ministru care a fost demis şi care poate fi preluat de PNL-PSD ca „sfidarea parlamentului”. În această privinţă, justificările din partea lui Traian Băsescu ar fi greu de construit, dar, ajutorul pare ca vine tocmai din partea celorlaltor partide, ce dau, toate, semne că vor accepta guvernul.

PARADOXUL DUBLEI DESEMNARI. Este greu de evaluat cine va pierde in urmatoarea situaţie paradoxală: cel care numeşte din nou un premier demis (Traian Băsescu), PNL-PSD, acceptind ca fiind bun ceea ce au respins pentru că nu era bun (partidele parlamentare). Simplificând, dacă parlamentul acceptă guvernul, atunci el va avea comportamentul vinovatului care se căieşte pentru greşeală comisă şi încearcă să o îndrepte, legitimându-l pe Băsescu.

II. Următoarea categorie de acţiuni strategice în comportamentul lui Băsescu se referă la BENEFICIILE pe care preşedintele a încercat să le evidenţieze, dar pe care celelalte partide au încercat să le anuleze sau să şi le atribuie (transformându-le, astfel, în costuri, pentru Băsescu).
Astfel, Traian Băsescu a făcut precizarea, în discursul desemnării, că ia această decizie „dată fiind situaţia de faţă”, în care trebuie sa conteze priorităţile României. Mesajul subliminal ar putea fi de tipul RECUNOAŞTERII IN FATA POPORULUI, caracteristic lui Băsescu: „stiu că nu e cea mai bună alegere dar situaţia actuală cere măsuri rapide şi asta e ceea ce se poate face mai bun la momentul asta”. Răspunsul partidelor însă nu întârzie să apară, care îl acuză pe Băsescu că a luat o măsură strict în interes personal – Orban îl numeşte „preşedintele camarilei portocalii”, iar Geoană numeşte decizia „o alegere nefericită care arată că noul mandat al lui Băsescu poate fi mai rău”. (…)

BENEFICIUL „UNIUNII NATIONALE”? Un alt beneficiu expus de Preşedinte este acela al posibilităţii formării unui Guvern de uniune naţională, atât de discutat în campanie şi după aceasta, prin propunerea cooptării în guvern a cel putin unui membru PSD, a unei vagi imagini a PNL – Vladescu şi a independentului Predoiu, la Ministerul Justiţiei. Partidele au de această data un răspuns de neutralizare eficient, declarând că acest guvern nu este unul de uniune naţională, că doar se declară a fi, pentru că negocierile cu Marian Sârbu (PSD) si cu Sebastian Vlădescu (vaga imaginea PNL) s-au purtat cu persoanele în cauza şi nu cu partidele; ei nu sunt propunerea partidului, iar partidul nu îi susţine.

DISPUTA PE „INTERESUL ROMANIEI”. Un alt beneficiu important al numirii lui Boc, accentuat puternic de Preşedinte, este acela al cooperării cu FMI. Apare un plan de organizare bine pus la punct si termenele limită cu sarcini precise: guvern până la 23 decembrie, examinarea bugetului până la 5 ianuarie, aprobarea lui pe 16, pentru ca, pe 17 februarie, România să primească de la FMI transele II şi III. Termenele limită respectate sunt, în mintea cetăţenilor, parcă incompatibile cu acţiunile, de obicei, lenese ale structurilor de stat, motiv pentru care această strategie consolidează imaginea guvernului nou format si ideea de eficienţă a Preşedintelui. Mai mult, Băsescu se adresează preşedinţilor partidelor din Parlament cu mesaje mobilizatoare (scrisori, convorbiri telefonice), pentru a se implica „responsabil” îl planul pus la punct. Au loc şedinţe cu reprezentanţii FMI, iar ceea ce devenise un punct slab pentru guvernul Boc se transformă acum în unul din punctele forte.
Este limpede ca PNL şi PSD trebuie să reacţioneze, pentru a nu lasa PDL să fie singurul purtător al reuşitei. De aceea, reprezentanţi ai ambelor partide au dat declaraţii din care reiese că vor susţine guvernul pentru a urmări interesul României, nu pentru că sunt de acord cu el şi că, în consecinţă, dacă se va concretiza acordul cu FMI, atunci va fi datorită lor care trec guvernul prin parlament, adoptând tehnică asumării succesului pentru a minimiza succesul adversarului. Argumentul urmăririi interesului naţional şi-a pierdut însă din intensitate în rândul cetăţenilor, receptorul acestui mesaj, deci poziţia partidelor este slăbită în acest sens. Mai mult, decizia de a accepta guvernul este prezentată de partide în sens antitetic şi contradictoriu: o data ea este măsură luată pentru a depăşi criză, în interesul naţional despre care am spus deja că nu mai are putere, dar în acelaşi timp aceeaşi măsură transformă parlamentul în vinovatul care se căieşte, aşa cum s-a explicat mai sus. Astfel, riposta partidelor în ceea ce priveşte cooperarea cu FMI este neutralizata iar beneficiul îi revine, în ultima instanţă, preşedintelui.

VOR DOMINA COSTURILE SAU BENEFICIILE? Însumând, strategia lui Băsescu poarta o imagine negativă dinspre costurile care reies direct, şi una pozitivă, dinspre beneficiile pe care le anunta chiar Presedintele. Promovarea apropiaţilor săi este un cost care nu are o contrabalansare adecvată dinspre beneficiile obţinute iar consilierii Preşedintelui ar trebui să găsească măsuri prin care să neutralizeze acest dezavantaj. Cel putin pe termen scurt, cu un minim efort de comunicare strategica, Basescu pare sa fi cistigat si post-alegerile.

STRATEGIA LUI BASESCU PARE PROFITABILA. Imaginea pozitivă se construieşte prin acţiunea FMI, prin argumentul formării unui guvern sub presiunea crizei, iar aceste aspecte trebuie menţinute şi chiar întărite, pentru ca strategia lui Băsescu să fie eficientă. Beneficiul cooperării cu FMI şi formarea guvernului – acceptarea lui de Parlamentul care l-a demis sunt, împreună, mai mari decât costul adus de promovarea echipei din PDL si par sa acopere paradoxul re-desemnarii. Cred că putem spune că strategia lui Băsescu este una profitabilă, chiar şi în sensul economic al termenului, în care beneficiile întrec costurile, obţinându-se un plus, în acest caz un plus de imagine, autoritate şi legitimitate.
––––––––––––––––––––––––––––––––––

BASESCU- AGENTUL ORDONATOR IN LUPTA PENTRU CONDUCEREA PSD

Andreea Paun

A inceput lupta pentru conducerea PSD- ului. Avem doua tabere: pro si contra Mircea Geoana. Strategiile celor doua tabere se invart in jurul unui punct comun: Traian Basescu.

Logica razboiului mediatic

1. Tabara pro Geoana

A. Sustinatori: Vanghelie; Hrebenciuc; Sarbu; Ion Toma; lideri filiale Dolj, Arad, Bistrita Nasaud, Botosani
B. Strategie: Cine nu este cu mine, este cu Traian Basescu; Crearea etichetei de „Tradator”.
Tabara lui Geoana realizeaza un import al luptei anti- Basescu in cadrul partidului. Strategia acestei tabere este de a prelua un inamic pana acum comun si a il asocia inamicului intern. Argumentul pastrarii puterii al lui Geoana: alegerile au fost fraudate, de fapt, am invins („Am câştigat aceste alegeri, ele au fost furate. De aceea cred că este mai important acum să arătăm un partid unit, puternic.”) Transformarea aliatului de pana acum ( membrii PSD) in inamic presusupune, in cadrul acestui sistem strategic, asocierea acestuia cu vechiul inamic, cu cel ce a fraudat. Cei ce mi se opun tradeaza.

Schema strategica. Posibila prelungire a ideii strategice ( introducerea termenului de „ popor”)
a. Traian Basescu a fraudat alegerile
b. Eu sunt aparatorul dreptatii. Poporul pe mine m-a votat
c. Cei ce mi se opun sunt oamenii lui Basescu
d. Cei ce mi se opun ma tradeaza, deci  tradeaza poporul

C. Metoda

– Mitul conspiratiei: lupta din interiorul PSD este adusa din afara.
– Mitul Unitatii: Geoana : „cred că este mai important acum să arătăm un partid unit, puternic.”
– Demonizarea lui Traian Basescu- a adus dezbinarea in cadrul partidului. A atacat Unitatea.
– Tradarea. Atacul lui Mitrea
Alegerea personajului Mitrea pentru a purta eticheta de „ tradator” nu este intamplatoare. „La mijloc a fost o tradare”, a spus Hrebenciuc referindu-se la Miron Mitrea, in luna noiembrie. Daca atunci era vorba de alegerile parlamentare din 2008, acum aceeasi marca este asociata luptei pentru putere in cadrul PSD. Vanghelie aplica, de data aceasta, eticheta: Mitrea este „omul lui Traian Basescu”.
– Contaminarea- cel ce e impotriva mea, este cu Traian Basescu, simbolul „raului”
– Recomandarea: Vanghelie isi declara sustinerea pentru Geoana

2. Tabara contra Geoana
A. Sustinatori:

a. Mitrea, Oprescu, Oprisan, Ioan Rus, Gheorghe Nichita
b. Parlamentarii deveniti independenti
c. Sustinatorul extern: Oprescu
B. Strategie : Importul luptei basesciene impotriva hrebenciucilor.
a. Argumentul schimbarii conducerii PSD: campanie electorala slaba. Vina pierderii alegerilor este a hrebenciucilor.

Mitrea: „Geoana trebuie sa-si dea demisia. Hrebenciuc a intrat in campanie fara strategie. Am avut noroc cu strategia „Johannis” a liberalilor.”
Oprescu: „Ar trebui schimbata toata conducerea PSD. ”
Ioan Rus: „Eu încerc să explic că PSD ar trebui să prindă o altă culoare, că altfel devine un cal mort pe care nu are rost să încercăm să îl călărim”

b. Tranzitivitatea puterii. Reordonatorul puterii- Traian Basescu

– Principiul ierarhizator: A este in relatie de putere cu B. B este in relatie de putere cu C.  A este in relatie de putere cu C
– Tranzitivitatea presupune ierarhie, iar ierahia presupune ordine
– Lupta pentru putere urmareste netranzitivitatea
– Atunci cand are loc lupta pentru putere, se creaza dezordine ( cadrul pentru schimbarea normalitatii)
– Apare atunci ORDONATORUL ce propune o noua ierarhie, o noua normalitate
– Copierea sistemului ordonator: ordonatorii PSD ( candidatii la conducerea PSD) preiau ideea lui Basescu
– Basescu este agentul normalitatii propuse. Importul unei idei castigatoare.
– Forma fara fond: ideea preluata este incompatibila cu atitudinea de pana in prezent a membrilor PSD

C. Metoda

– Mitul Conspiratiei: conducerea a lucrat impotriva partidului
– Omul de paie: „Dupa ce partidul a fost condus de Hrebenciuc, Vanghelie si gasca lor trebuie sa facem un nou Congres si sa reformam partidul” ( Mitrea)
– CONTAMINAREA: Geoana a fost condus de Hrebenciuc si Vanghelie

D. Elementul surpriza. Sorin Oprescu

a. Aparitia casetei celor 5000 de euro.Dezvăluirea a fost făcută de fosta consilieră a lui Adrian Năstase, Anca Alexandrescu, membră a staff-ului de campanie al lui Sorin Oprescu
b. Oprescu: „Ar trebui schimbata toata conducerea PSD de jos si pana sus fiindca s-au adunat acolo niste oameni care fac imposibila reformarea”.
c. Miron Mitrea: trebuie sa recuperam oamenii de valoare plecati din partid cum ar fi Sorin Oprescu.

Sorry, doua materiale din numarul trecut au ramas nepostate. Merita.

Trei nivele de analiza in favoarea lui Basescu

Roxana Macovei

Abstract
This paper tries to explain the basis of a logical scheme, focused on three levels, that Traian Basescu won the presidential elections in Romania. The level that made the difference is the one that takes into account voters. Geoana’s message was dispersed in the absence of established targets.

PREMISE

Mircea Geoana
• Sustinere de partid: PSD-ul este un partid puternic (fapt demonstrat prin cele doua guvernari in care a fost implicat) dar cu o conducere “imbatranita” in multiple guvernari;
• Proiect: imprecis si vag;
• Electoratul : preponderent format din mediul urban desi exista stereotipul ca electoratul PSD este format din batrani aflati in zona rurala;

Traian Basescu
• Sustinere de partid: PD-L (partidul majoritar in guvernarea trecuta);
• Proiect: eliminarea coruptiei, lupta impotriva mogulilor, continuarea reformelor incepute ,concretizarea rezultatului refendumului : 77,78% (au dorit ca parlamentul sa fie format dintr-o singura camera) si 88,84 % (reducerea numarului de parlamentari)
• Electorat: segmentul vizat cuprinde mai multe categorii sociale( elevi majori, populatie adulta fara loc de munca, batrani, femei, revolutionari etc.)

• CORELATII
Lupta la nivelul sustinerii de partid s-a dus de catre staff-urilor de campanie. Castigul ii revine totusi PD-L –ului pentru ca a stiut sa gestioneze mai bine capitolul Timisoara. Basescu a aparut ca elementul organizator (Pacificatorul) al haosului creat la Timisoara, in urma semnarii pactului dintre Geoana si Antonescu, tocmai in orasul perceput anticomunist prin definitie.
Nivelul axat pe proiect are legatura cu viitorul program de guvernare. In spatele proiectului lui Geoana se afla Johannis, iar in spatele lui Basescu se afla Referendum-ul. (…)
Nivelul “electorat” este cel mai important pentru ca acesta a definit clar invingatorul. Geoana a fost orbit de sterotipul ca electoratul PSD-ului inca mai este populatia imbatranita de la sate, pe cand se vedea clar ca sustinerea venea dinspre mediul urban. Acest fapt a dus la un mesaj incorent, devenit nul in lipsa unui receptor specific. Practic, a lipsit tinta, iar in lipsa de tinta mesajul se disperseaza. Nivelul acesta ,bineinteles ca este in stransa legatura cu nivelul axat pe ,,proiect”. In cazul lui Geoana, in urma dezbaterii finale, doar Johannes il mai putea salva. Dar Johannis a lipsit din media post-dezbatere.

CONCLUZII
Desi, initial, cei doi candidati au pornit de pe pozitii relativ echilibrate s-a putut constata unele disonante la nivelul mesajului, fapt ce a deteminat stabilirea invingatorului. Cele trei nivele analizate arata superioritatea campaniei lui Basescu iar ierarhia acestora sugereaza ca diferenta esentiala a fost produsa la nivelul electoratului. Daca Mircea Geoana isi definea corect electoratul si daca Johannes s-ar fi expus mai mult in mass-media in urma confruntarii finale balanta ar fi inclinat in favoarea candidatului PSD. Basescu a intuit si gestionat foarte bine slabiciunile contracandidatului sau. Si nu a incurcat electoratele.

Un penalty nu se apara, se rateaza

Octavian Caimacan

Abstract. “Un penalty nu se apara, se rateaza!”. Cam asta s-a intamplat si cu alegerile prezidentiale. Traian Basescu nu avea cum sa castige alegerile. A avut o strategie prea previzibila, jucand aceleasi carti, pe care le stiam. Singura varianta (care s-a si intamplat) era ca MG sa le piarda. Un management defectuos al campaniei electorale, cu niste greseli impardonabile (prezentate mai jos), l-au adus pe Geoana in postura de a nu putea atrage si mobiliza eficient o majoritate electorala covarsitoare.

Mircea Geoana a pierdut alegerile. Traian Basescu a fost beneficiarul greselilor (multe la numar) facute de contracandidatul sau, obtinand astfel un al doilea mandat prezidential.

Prima greseala: Alianta cu PNL facuta prea devreme. Staff-ul lui MG s-a bazat pe faptul ca o campanie electorala in care liderul liberal si cel social democrat apar impreuna va aduce un plus de imagine si va intari ideea de “unificator” pe care s-a bazat Geoana.
Reversul medaliei: Aproximativ doua saptamani in care seful statului a fost izolat, marginalizat, lovit din toate directiile de acesta majoritate matematic covarsitoare. L-au transformat pe TB intr-o victima a unui sistem, legitimandu-i discursurile despre “sistemul ticalosit”, “majoritatea falsa de la Grivco”, “intoxicarea mediatica a mogulilor”.

A doua greseala: Filmuletul cu palma data copilului. Si aici staff-ul lui Geoana s-a grabit impardonabil. O lovitura puternica de imagine data Presedintelui, dar aplicata prea devreme.

Efectul:
1. S-a discutat prea mult, a fost difuzat de prea multe ori, lumea s-a simtit intoxicate.
2. Din cauza accentului ce s-a pus pe acest subiect, s-au creat doua tabere distincte, antrenate de niste forte emotionale fantastice.
3. Intr-un moment de maxim, in care toti asteptau cu incordare verdictul, Basescu declara, jucand perfect rolul de victima, vorbind rar si emotionat: “Este o facatura. Sa-ti fie rusine Dinu Patriciu!”

Greseala finala: Vizita lui MG la Vantu.
La marea confruntare, care comform surselor ar fi fost vizionata de 5 milioane de romani (jumatate din alegatorii prezenti duminica la vot), Traian Basescu intreaba: “Ce ati cautat domnule Mircea Geoana la Vantu”. Nici nu a mai contat raspunsul lui Geoana. Nu avea cum sa iasa favorabil din acest impas instrumentat de TB.

Salutare si felicitari pentru cei care au raspuns ultimului apel pentru incercarea condeiului (tastaturii)!N u spun mai multe ca sa nu va incerce virusul preaplinului de sine.

FORMULAREA PROBLEMEI. In contextul politic actual, poate ar fi cazul sa incercam sa analizam/evaluam decizia fiecarui partid politic privitoare la noul Guvern.

Ideea organizatoare pentru analizele noastre ar fi criteriul COST – BENEFICIU pentru decident (partid, lider politic, Presedinte) si pentru ceilalti actori politici romani ai contextului post-prezidentiale 2009.

DECI

In conditiile in care ati fi consilieri pentru unul sau altul dintre partidele politice parlamentare / Presedintie, cum ati evalua deciziile acestora cu privire la formarea unui nou Guvern cu Emil Boc Premier?
Ati fi avut o alta propunere de decizie strategica pentru unul sau altul dintre actorii contextului politic romanesc actual?

Va astept. Cu drag si optimism pentru viitoarea revista studenteasca, al carei avantaj fata de orice revista tiparita sta in faptul ca se poate infiinta o rubrica instant – propune, asuma-ti gestionarea si da un continut rubricii – partide, institutii, multiculturalism, relatii internationale, energie etc.

Stefan Stanciugelu