Ruxandracesereanu’s Weblog

Scandalul de corupție din Ucraina (care îl are în centru pe Andrii Yermak, șeful de cabinet al lui Volodimir Zelenski, mâna lui dreaptă, cercetat pentru implicare de corupție în compania de stat pentru energie atomică) pătează acțiunile lui Zelenski de a pune Ucraina într-o partitură favorabilă în fața Occidentalilor. Iermak conducea negocierile de pace actuale cu administrația americană; după ce Iermak și-a dat demisia, în urma presiunilor mediatice, negociatorul principal ucrainean cu S.U.A. lasă un loc gol care trenează negocierea păcii. Mă întreb dacă acest scandal de corupție nu a fost ajutat de trolii ruși ca să fie pus pe tapet exact acum… Acuzat este și Timur Mindici, fost partener de afaceri și colaborator apropiat al președintelui Zelenski: acesta a reușit să fugă din Ucraina înainte ca organele anticorupție să ajungă la el. Cei doi sunt acuzați ca făcând parte dintr-o rețea care a primit, în total, o mită de o sută milioane de dolari. În Occident, scandalul de corupție din Ucraina periclitează solicitarea ajutorului de care țara are nevoie pentru a continua războiul de apărare împotriva invaziei Rusiei, ajutor financiar estimat la 100 de miliarde de dolari pe an. Există voci occidentale care deja consideră că Ucraina nu dă dovadă reală de combatere împotriva corupției, ceea ce ar putea duce la reducerea sprijinului fără de care Ucraina nu are cum să supraviețuiască agresorilor ruși. Este un moment de criză reală și cu risc fatal pentru Ucraina.

Posted in Uncategorized

O poveste despre un Covor (sacru) cu vultur. Iat-o mai jos:

În urma decesului înaltului arhiereu, Lucian Mureșan (94 ani), întâmplat în 25 sept. a.c. Sinodul Episcopilor Români întrunit la Roma, l-a ales ca succesor pe Lucian Claudiu Pop, episcopul de la Cluj. Sanctitatea Sa Papa Leon XIV l-a confirmat în 5 nov. 2025 și, câteva zile mai târziu, a avut loc în Catedrala „Sfânta Treime” din Blaj întronizarea înaltului ierarh. Bucuria credincioșilor greco-catolici români de a vedea așezat în fruntea lor un ierarh tânăr, energic și dăruit de Dumnezeu cu frumoase calități preoțești, a avut pentru maramureșeni un motiv în plus de bucurie și – de ce nu! – chiar de mândrie, deoarece în mijlocul vechii și glorioasei Catedrale a fost iarăși așternut pentru acest moment solemn Covorul cu Vultur, dăruit de ei, în anul 1900, Mitropolitului de la Blaj, Victor Mihalyi de Apșa, fiu devotat al acestor meleaguri, cu ocazia împliniri a 25 de ani de episcopat. De dimensiuni impresionante (700/530 cm) și țesut din lână de către 12 dintre cele mai pricepute țesătoare din zonă adunate la conacul lui Petru Mihalyi de la Sarasău, la o „tiară” (război de țesut) făcută anume pentru asta, după un desen realizat de pictorul Octavian Szmigelski de la Blaj și sub îndrumarea directă și permanentă a domnișoarei Sofia, fiica lui Petru Mihalyi, minunatul covor a fost dăruit Catedralei și expus pentru prima dată la grandioasele serbări organizate cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la Unirea cu Roma. Iată, ca mărturie, câteva fraze din ce a scris în ziarul „Unirea” istoricul Augustin Bunea cu acea ocazie: „El reprezintă o cetate cu ziduri mari pe lângă care curg trei râuri. Deasupra cetății stă un vultur uriaș cu aripile întinse… iar țesătura e așa de măiestrit și admirabil executată, cât nici nu-ți vine să crezi, că așa ceva poate fi făcut cu războiul de țesut. Varietatea aceea de culori, feluritele figuri din desemn, cadrul, cetatea cu zidurile ei, cele trei râuri, dar mai ales uriașul vultur sunt de o frumusețe uimitoare. Cu vie plăcere au privit cu toții această lucrare artistică, conglăsuind în a aduce laude domnișoarei Mihalyi și țesătoarelor dibace… Ne grăbim și noi (autorul) a aduce tributul nostru de admirațiune măiestriei neîntrecute a femeilor române maramureșene”.

De menționat că atunci, la acele serbări jubiliare, covorul a fost așezat pe „zidul corului celui mare, față cu iconostasul”, adică acolo unde acum sunt așezate portretele celor șapte Episcopi Martiri ai Bisericii Greco-Catolice și că a fost văzut de zecile de mii de participanți, veniți din toate provinciile românești și din întregul imperiu bicefal Austro-Ungar. În anii următori, a fost așternut în Catedrală doar la sfințiri de episcopi, în restul timpului fiind păstrat cu mare grijă într-un loc special amenajat, cum de altfel se și cuvenea unui obiect încărcat de istoria acestei Biserici și a acestui Covor, am putea spune „obiect de cult”, dacă avem în vedere câte mari personalități ale timpului și câți episcopi ai acestei biserici și-au plecat pe el, de-a lungul vremii, genunchii și fruntea, printre care se numără și cei 7 Fericiți Episcopi Martiri: Vasile Aftenie, Valeriu Traian Frențiu, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu, Iuliu Hossu, cu toții trecuți, într-un fel sau altul, pe sub oblăduirea părintească a arhiereului Victor Mihalyi de Apșa, donatorul Covorului cu Vultur.

Dar, revenind în prezent, nu putem trece cu vederea faptul că la întronizarea Arhiepiscopului Claudiu au participat o serie de notabilități clericale și de stat, printre care și Arhiepiscopul Gianpiero Gloder, Nunțiu Apostolic pentru România și Moldova. În cuvântul său de salut, rostit liber, Nunțiul Gloder a atras atenția celor prezenți oprindu-se, cu vădită și plăcută surprindere, asupra covorului care trona în fața iconostasului și comentând minute în șir frumusețea și armonia culorilor și simbolistica motivelor cu care este decorat, a vădit o profundă și surprinzătoare înțelegere a sensului îmbinării celor trei motive centrale: simbolul vulturului cu aripile deschise deasupra Cetății Sionului și cele trei ape de la poalele acesteia, ceea ce ne îndrituiește să credem că înaltul prelat a văzut pentru prima dată covorul, care, de altfel, n-a mai fost expus de la ultima sfințire de episcopi, petrecută în 2020.

Gestul Monseniorului Gloder, sincer și firesc pentru un om sensibil și deschis la frumusețile creației, și care cu siguranță nu a trecut neobservat, ar trebui să ne bucure pe toți și să readucă în atenție spre cinstirea cuvenită atâtea și atâtea alte dovezi ale geniului creator al neamului nostru. Și nu putem sfârși aceste câteva rânduri de evocare fără să re/amintim că tot în Catedrala Blajului se află un mic altar de rugăciune și taină, sub o minunată icoană a Sfintei Maria cu Pruncul Isus, zugrăvită de mâna neîntrectului pictor maramureșan, Traian Bilțiu-Dăncuș și dăruită acesteia în anul 1948 – an de tristă aducere aminte pentru Biserica Greco-Catolică din România!- cu ocazia sărbătoririi Centenarului Marii Adunări din 14 Mai 1848.

Dar nici Biserica Greco-Catolică din România nu a rămas „datoare” Maramureșului. I-a „dăruit”, prin Temnița de la Sighet, calvarul Episcopilor Martiri și prin Cimitirul Săracilor pământ pentru morminte necunoscute chinuitelor rămășițe pământești pentru patru dintre aceștia. Și tot aici, loc pentru a ridica Sanctuarul în jurul căruia credincioșii ei de pretutindeni se adună în fiecare an, la începutul lunii mai, să-și plece genunchii și să se roage pentru ceea ce-și doresc lor și neamului, la doar câteva zeci de metri distanță de granița dincolo de care, în Ucraina vecină, de câțiva ani, se aud sirenele de alarmă ale unui război cauzator de suferință și de moarte.

/reportaj de Ioan-Ardeleanu Pruncu, preluat de pe pagina scriitorului Vasile Gogea; și o fotografie în care se poate zări Covorul cu vultur; mulțumesc domnului Cornel Brad!/

Posted in Uncategorized

Lașitatea lui Donald Trump care nu a avut curajul să îi propună direct lui Volodimir Zelenski un plan necinstit de pace, ci l-a pus pe “boxerul” de serviciu, energicul lacheu J. D. Vance să facă lucrul acesta. Un plan de pace injust și neloaial, care nu e plan de pace de fapt, ci un proiect de capitulare a Ucrainei, după dorința lui Putin, întrucât prevede cedarea Crimeii și a regiunilor Lughansk și Donețk. Dacă ar fi fost un plan real de pace, acesta ar fi început cu încetarea imediată a ostilităților. Analiștii militari și politici nu ezită în verdictul lor: administrația Trump dorește o capitulare a Ucrainei în termenii propuși (probabil, în Alaska, unde a fost întins covorul roșu pentru liderul de la Kremlin) de Putin. Așa-zisele asigurări americane legate de siguranța în viitor a Ucrainei sunt vorbe în vânt și retorică tipică, întrucât nu este specificat nimic concret. Trump e vag și detestabil ca lider politic, căci nu oferă nicio garanție exactă de securitate pentru Ucraina, ci doar acceptă faptul ca Ucraina să nu fie niciodată admisă în NATO. Din fericire pentru Ucraina, Trump nu poate decide și neacceptarea acesteia în Comunitatea Europeană. Situația geopolitică actuală ne prezintă un președinte american putinizat și putinizator : căci nu este vorba doar de felul în care Trump a acceptat doleanțele imperiale ale lui Putin, ci și de felul în care le-a preluat și le publicitează și impune mai departe, iar lucrul acesta este cel mai grav și nedemocratic la nivel global. Întrucât este vorba de întâlnirea destinală (probabil) a doi imperialiști, unul american, altul rus, între care există deosebiri tehnice, dar și multe înrudiri fatale pentru contextul internațional și mai ales pentru Ucraina. Ucrainei i se pretinde să cedeze teritorii (deși acest lucru, dacă s-ar concretiza, ar crea niște precedente periculoase în întreaga lume, inclusiv pentru România), să se demilitarizeze parțial și să se abțină de la a mai dori să fie acceptată în NATO. Planul injust prevede și ca Ucraina să interzică trupelor străine să participe la menținerea păcii în cadrul acordului de încetare a focului, ceea ce ar permite, de fapt, re-atacarea Ucrainei oricând de către agresorul militar rus.

 Există bufoni amuzanți (e un pleonasm, desigur) și există bufoni respingători – iar Trump intră în categoria a doua, căci bufonii monstruoși pot deveni dictatori. Actualul așa-zis plan de place (id est de capitulare) este cu atât mai odios cu cât el a fost discutat doar între SUA și Rusia, fără ca Ucraina ori Comunitatea Europeană să fie consultate.

Armata rusă este tot mai în dificultate și cu pierderi; dar Putin reușește să compenseze acest lucru, în plan politic, cu ajutorul lui Trump care îi face jocul geopolitic și militar. Nu mi-am închipuit niciodată că voi vedea un președinte american atât de perfid și odios la nivel internațional, cât și național.

Volodimir Zelenski va trebui să se sprijine mai ales pe liderii europeni în toată această situație riscantă și fatală chiar. America trumpistă ar trebui abandonată ca aliat, căci nu este aliat decât cu vorba actualmente – având în vedere indicațiile poruncitoare ale lui Trump de stăpân al lumii. Decât un aliat trădător și neloial, mai bine fără el.

Poate că Volodimir Zelenski va trebui să se sprijine doar pe liderii europeni în această situație extremă. Poate că America trumpistă ar trebui abandonată ca aliat, având în vedere dictatul lui Trump de stăpân al lumii. Decât un aliat trădător și neloial, mai bine fără el. În principiu; în practică, orice e posibil, însă. Toată lumea negociază și e doldora de negociatori. Poate că Volodimir Zelenski va avea nervi să negocieze în stilul lui Putin, adică să tergiverseze, să amâne, să tărăgăneze.

P.S. Păcat că statul român nu se implica defel în toată chestiunea tumultuoasă legată de Ucraina. Suntem absenți într-un fel nesănătos pentru țară.

Posted in Uncategorized

Un album tragic și Colectiv, vechi de zece ani. In memoriam! Luminația de azi să fie și pentru ei.

Posted in Uncategorized

Inteligentă, iscusită, cultivată, frumoasă, diplomată, generoasă, dăruitoare, loială, demnă, seducătoare, talentată, rafinată, abilă, vitală, crucială, puternică – toate aceste calificative i se potrivesc cu prisosință reginei Maria, omagiată astăzi la 150 de ani de la naștere (1875-1938). O regină-destin pentru români și pentru România : inestimabilă, unică, de neprețuit și tocmai de aceea de prețuit cu asupra de măsură pentru fidelitatea ei față de România. Ar trebui să fie o figură inspiratoare pentru noi toți, românii. Ar trebui. Întrucât este o regină-tezaur.

Posted in Uncategorized

Volodymyr Zelenski a fost pentru a treia oară la Casa Albă, la jumătatea lui octombrie, pentru a obține de la Donald Trump acordul pentru rachetele Tomahawk, cu rază lungă de acțiune. Deși a fost politicos și tacticos, Trump părea mai interesat de întâlnirea lui viitoare cu Putin, la Budapesta, mediată de Viktor Orban decât de liderul de la Kiev. Trump a tergiversat de fapt chestiunea rachetelor Tomahawk, în așa fel încât Putin să perceapă direct șantajul acesta politic la adresa lui. Întrebat dacă a fost manipulat de Putin (cu tacticile sale de tergiversare), Trump a vrut să pară superior, sugerând că el nu poate fi manipulat cu ușurință și că este conștient de manevrele liderului de la Kremlin. Dar cuvintele sau au fost măsurate, în așa fel încât să nu jignească. În ciuda politeții sale vizibile și demonstrative, Trump nu i-a oferit încă rachete Tomahawk lui Zelenski, în schimb liderul de la Kiev i-a propus președintelui american să îi furnizeze drone, ceea ce l-a amuzat oarecum pe Trump. Obsedat să fie aducătorul de pace între Rusia și Ucraina, Trump nu are niciun interes să furnizeze Ucrainei reachete Tomahawk : acestea vor fi un instrument de șantaj atât asupra lui Putin, cât și asupra lui Zelenski. Singura obsesie a lui Trump (pentru care l-a primit de fapt pe Zelenski la Casa Albă, cu politețe) este eventualitatea unui Premiu Nobel pentru pace, în 2026. Zelenski l-a și flatat în acest sens, menționând rolul esențial jucat de Trump în obținerea păcii între Israel și Hamas.

Nu se pune problema ca la Budapesta să fie prezent și Zelenski, Trump a fost explicit în acest sens, menționând antipatia fățișă dintre Putin și Zelenski. Rolul său la Budapesta va fi acela de negociator inclusiv pentru o eventuală întâlnire între Putin și Zelenski. Ceea ce a punctat ritualic liderul de la Kiev a fost că Ucraina are nevoie de garanții concrete și consistente de securitate din partea lumii occidentale. Pentru așa ceva, însă, este nevoie de arme reale care să atace performant Rusia și să-l silească pe Putin să cedeze și să accepte pacea (sau un fel de pace).

Posted in Uncategorized

E mare lucru că a venit și timpul păcii în Fâșia Gaza. Nu ai cum să nu te bucuri că masacrele au încetat. Dar contabilitatea există și nu poate fi ștearsă, căci este terifiantă și oribilă: la 7 octombrie 2023 au fost ucise (de către gruparea Hamas) 1139 persoane din Israel și au fost luate ostatece alte 240. Apoi, în Gaza, în urma atacurilor armatei israeliene, au murit pe parcursul celor doi ani care s-au scurs 67.000 de palestinieni (mii de alte persoane se află încă sub dărâmături, așa încât numărul morților este mult mai mare de fapt), din care în jur de 20.000 de copii; 169.000 de palestinieni au fost răniți. 154 de copii au murit din cauza foametei; între 3.000 și 4.000 de copii din Gaza și-au pierdut unul sau mai multe membre din cauza bombardamentelor. Aproape 300 de jurnaliști și lucrători din mass-media au fost uciși în Gaza. Jurnaliștii uciși în Gaza au fost mai mulți decât în ​​Războiul Civil din SUA, în Primul și Al Doilea Război Mondial, în războaiele din Coreea și Vietnam, în conflictele iugoslave și în războiul post-11 septembrie din Afganistan – la un loc. E o contabilitate sinistră. Ce s-a întâmplat la 7 octombrie a fost un masacru abominabil. Ce s-a întâmplat ulterior în Gaza a fost un genocid. Sunt pur și simplu îngrozită de câți oameni au murit, de cum au murit (majoritatea, în condiții abominabile). Mă bucur că a venit și pacea, dar mă îndoiesc că lucrurile s-au liniștit pentru totdeauna. Scepticismul meu de serviciu mă face să fiu prudentă…

Posted in Uncategorized

La începutul lui octombrie, la summitul informal de la Copenhaga, s-a emis propunerea unui zid anti-drone (rusești) în spațiul UE, dar propunerea a rămas în suspensie. În schimb măsurile financiare concrete de ajutor dat Ucrainei au fost încurajatoare: Ursula van der Leyen, șefa Comisiei Europene, a anunțat că Ucraina va primi patru miliarde de euro din activele rusești blocate, jumătate din sumă fiind investită în drone; de asemenea, reprezentanții statelor membre UE au fost de acord cu acordarea unui împrumut de 140 miliarde euro pentru Ucraina, din activele rusești înghețate (sunt necesare, însă, niște reglementări juridice). Tot la Copenhaga, s-a rediscutat aderarea Republicii Moldova și a Ucrainei la Uniunea Europeană, dar pasul este în continuare bătut pe loc.

Mette Frederiksen, premierul Danemarcei, a afirmat tranșant la summit că invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina și pericolul reprezentat pentru întreaga Europă reprezintă cea mai mare provocare, în materie de securitate, de la Cel De-al Doilea Război Mondial.

Concluziv, Ursula von der Leyen, a precizat că investițiile în domeniul militar (e vorba despre o industrie europeană modernizată) vor fi de 800 de miliarde de euro, până în 2030; președinta Comisiei Europene a punctat, de asemenea, necesitatea unor misiuni de monitorizare pentru țările de pe Flancul Estic. Planuri multe și bune, sper să și iasă.

Posted in Uncategorized