Nopţi Albe

Poezie, unde cuvintele sunt lacrimile sufletului.

Suflet stins. aprilie 22, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 6:41 pm

Suflet stins.

Am o mie de gânduri;

Care fac luna să suspine,

Cerul să se crape

Stelele să dispară-n noapte.

Demonii care vin în șoapte,

Îngeri care mă sărută pe pleoape.

Văd ziua cum dispare-n ceață,

Năluci albe fară față

În jurul unor morminte,

Preoți negrii în haine sfinte.

Soarele scaldat în sange albastru

Inima de aur a zeiței din astru.

Zeul suprem crucificat…

În numele omenirii spintecat.

În o mie și una de nopți,

În o mie și unu de vise;

Văd doar spirite închise,

Ce țin prizoniere suflete stinse.

By: Pete Curly & Cristina.

 

Psihanaliză întunecată. aprilie 18, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 10:23 pm

Psihanaliză întunecată.

Atunci când voi mai avea doar o zi de trăit,

Am terminat de scris !

Fumez un cui…

Dispar în filme și vise,

Gândesc,

Realizez.

Că viața e doar un film de scurt metraj

În care fumezi frunze, te trezești în fantezii fumate.

Unde ziua se transformă-n noapte

Unde lumea trăiește în soapte.

Unde orbii văd să spună, că totul se destramă;

Muții urlă de teamă.

Unde hienele sunt hiene și leii prea puțini.

O junglă urbană pe care ele o dețin.

Albii se ascund în fumuri albe…

Vise, speranțe aduse-n realitate.

Demonii fumați în îngeri deghizați.

Caută un suflet pe care să-l ia.

Eu prins într-un pastel fermecat,

Un castel și un regat,

O prințesă și o zână,

Care după mine,  acum suspină.

Astăzi, pleacă sufletul meu…

Îmi las sufletul plutind spre zeu.

Mă las pe spate,

Mă uit la cer,

La lună și la stele.

Mă gândesc la sufletele, irosite-n ele.

Doar ele îmi citesc sufletul și gândul.

La tot ce mi-a fost dat;

Și la tot ce am scris,

Gândul meu în poezie a ramas închis.

By: Pete Curly.

 

Floare neatinsă. martie 3, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 10:44 pm

Floare neatinsă.

 

 

Eşti o floare neatinsă de umbra lunii eterne,

Un spirit verde al dimineţii.

Un drog atât de plăcut;

Un suflet atât de cunoscut.

Zâmbet în aur de foiţă

Privirea în care mă pierd, zeiţă.

Picioarele tale vibrând;

Şi vocea caldă tremurând.

Mintea prinsă-n fum şi un cerc de vise

Sărutul tău dulce, câteodată amar.

Stăm în pat cu ţigăriile aprinse,

Să privim stelele cum apar.

În nopţiile de vară ude,

Te strang uşor la piept…

Dansăm cu picurii de ploaie,

Te am, te vreau, aștept.

 

By: Pete Curly

 

 

 

Regina albă. februarie 19, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 3:17 pm

Regina albă.

 

 

 

Eşti lumina din gândul lor întunecat

Ascunsă-n umbre şi oglinzi,

Ziua înger, noaptea drac;

Faci orice să te desprinzi.

Regină albă, unde totul e gri

Privirea lor perversă, din ochii cenuşi.

Nebunul negru care vrea să te surprindă

Regele întunecat care vrea să te cuprindă.

Prinsă într-o spirală amară

Mintea hranită de vise;

O ţigară, prea mult fum,

Şi trei lumănări aprinse.

Captivă într-o sferă de cristal

Unde inima ta albă, zace.

Soarele în negru îmbrăcat,

Şi luna care mereu tace.

Dar totuşi…

Din umbra timpului trecut,

Cauţi cărarea fericirii;

Din ceaţă spre necunoscut

Îţi vinzi sufletul iubirii.

 

 

By: Pete Curly.

 

Sinuciderea unui înger. ianuarie 5, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 9:56 pm

Sinuciderea unui înger.

 

 

Un picur de ploaie-n vânt,

O inimă zdrobită şi-un mormânt.

Un ochi deschis şi-o buză rece;

Un fior care vreau să plece.

 

Stai pe spate întinsă…

În haine negre de matasă,

Fruntea lată, multe spune

A lumii împărăteasă.

 

Păşeşti încet în întuneric

Lasându-ţi umbra la lumină.

Priveşti atentă cerul sferic,

Steaua ta şi luna plină.

 

O făptură aşa frumoasă.

De lângă mine, ai decis să pleci.

Ai uitat să devii mireasă

Plecând spre locul de veci.

 

Am rugat demonii să te găsească,

Mii de îngeri să te păzească.

Să lumineze calea, în faţa ta.

Să ţină flacăra-n inima mea.

 

Mă simt un suflet vinovat…

Un mic drac, cu aripi de înger.

Alerg în noapte disperat,

Să te caut pe tine.

 

Te găsesc cu lama înfiptă-n os.

Sângele ţâşnind afară,

Cu chipul tău frumos,

Mă priveşti ultima oară.

 

În fumul de ţigară, visele se pierd

Pentru ultima oară, îmi ceri să te iert !

 

Eşti dulce, rea, răzbunătoare.

În mijlocul iadului;

Te iubesc atât de tare !

Şi n-am spus-o nimănui.

 

 

By: Pete Curly.

 

 

Demonul din tine. ianuarie 3, 2011

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 2:56 am

Demonul din tine.

 

 

Ai scris în stele, versurile mele…

brutal, în păcat, spre iad m-ai îndreptat.

Ai vopsit oglinziile în negru, ca să nu mai văd cerul.

mi-ai posedat corpul cu eterul;

mi-ai  legat mainile la spate, cu părul tău.

mi-ai otrăvit lacrima, ca să fie cel mai rău.

mi-ai furat zâmbetul, cu tristeţea ta…

Acum mă vrei îngenunchiat în faţa ta.

 

Demon alb, cu ochi negri

Dintr-o dată în mine apari;

Te simt ca un fior rece…

Cum prin mintea mea dispari.

Îţi văd umbra, restul doar în gând.

Cum pot sa iubesc un demon, aici pe pământ ?

Lasă-mă să vin lângă tine în mormânt !

Iar tu draga mea, să devii un înger sfânt.

 

Tot ce vreau e să te simt în mine, aproape

Cu un dor nebun, să te sărut pe pleoape.

Diavol cu minte de femeie, aripi de înger,

chip angelic de fetiţă, zâmbet în aur de zeiţă.

 

By: Pete Curly.

 

 

Albastru de frumoasă. decembrie 14, 2010

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 5:29 pm

Albastru de frumoasă.

 

 

Apare odată cu primul fulg de nea,

Sângele albastru prin vene îi curgea.

Tot decorul se modifica, acolo unde se aşeza;

Luna de sus o pazea , asupra ei veghea.

Obrajii albaştri, o culoare rece

Un aer fin, care prin mine trece.

Buzele ei mov, vorbesc în şoapte;

Vor să mă răpească-n noapte.

 

Iar dimineaţa când mă îmbrăţişezi,

Inima se transformă în gheaţă.

Privirea îmi dispare-n ceaţă

Simt cum prin mine vibrezi.

Şi ştiu că…

Sunt multe prinţese-n lume, dar ca tine, nu-i nici una.

Tu eşti mai frumoasa, decât soarele şi luna

Tu esti albă, pură şi focoasă;

Doamne, aproape am uitat cât eşti de frumoasă.

 

 

By: Pete Curly

 

 

Verdele meu. decembrie 1, 2010

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 2:30 pm

Verdele meu.

 

Plictisit şi îndoctrinat de propria mea viaţă,

Starea mea de spirit în momentul de faţă.

Cu zâmbetul pierdut în ceaţă,

Ascuns după o perdea de fum, din dimineaţă.

Iubita mea, mare de amar…

Când te iau cu mine-n sânge,

Uşor, uşor, dispar.

 

Dispar din lumea mea,

Mă contopesc cu a ta.

Cu ochelari de soare, înconjurat de mare.

Trag un fum verde-n piept, să mă rupă şi mai tare;

Călătoresc în alte dimensiuni, în universuri paralele.

Totul se transformă în praf si scrum când mă lovesc de stele.

 

Mă trezesc la realitate, chinuit de stres şi şoapte morbide,

ale realităţii în care trăim.

Realitatea e dură, lumea plină de ură

Rămân doar cu visele verzi,

Imaginea ta pură;

Şi sper la o lumea mai bună.

 

By: Pete Curly.

 

 

Livada de lacrimi. noiembrie 4, 2010

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 3:14 pm

Livada de lacrimi.

 

 

O lacrimă amară, un fum de ţigară, un zâmbet cenuşiu

şi un suflet atât de pustiu.

O lacrimă de regină şi un suflet de virgină.

Lacrimi de durere pe care le înduri în tăcere,

lacrimi de înger cad uşor peste sufletul nostru muritor,

lacrimi de umbre care pământul îl negresc,

lacrimi dulci care mă fac să zâmbesc.

 

Lacrimi…

 

Lacrimi reci de iarnă peste care uşor aluneci şi treci.

Lacrimi roşi cu sânge pătate, buzele ei în negru tatuate.

Lacrimi de iubire care le verşi pentru tine, înecate în suspine.

Lacrimi negre, pentru o despărţire care le alungi de tine,

pline de ură şi iubire.

Lacrimi vărsate în fiecare noapte, pentru că, nu ai pe cineva aproape.

Lacrimi, cuvinte şi şoapte-n miez de noapte.

Iar lacrima de pe obrazul tău, incălzeşte sufletul meu,

totul era simplu şi frumos sub luna mare,

când îţi vedeam lacrima curgând, rază de soare.

 

By: Pete Curly

 

 

Nopţi albe. octombrie 25, 2010

Filed under: Uncategorized — Pete Curly @ 11:25 pm

Nopţi albe.

 

 

Prea multe nopţi irosite pentru nimic.

prea multe nopţi albe în amar,

mii de gânduri, sute de vise, dar nici unul pentru mine.

Toate se duc spre tine,  luna mea.

Luna îmi e comoară,

dimineaţa mă omoară,

dar în miez de noapte, te simt mai aproape.

Şi mă simt înconjurat de…

de braţe,

de buze,

de şoapte,

de cuvinte,

de tine.

 

 

 

Iar toamna peste vară trece, uşor în mine se lasă rece.

Mă înveleşte într-o pânză neagră de matasă,

să mă simt rege lângă împărăteasă.

Ca un fragment dintr-un vis absurd,

unde sufletul meu a rămas mut şi surd.

 

By: Pete Curly

 

 

 
Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe