4 x 5 = 12

Azi dimineata am primit un mail interesant de la niste indieni, care se termina in felul urmator:

We would appreciate your appointment to elaborate your expertise to our students and faculty as per your convenience.

Poate cineva sa traduca ce puntamentele convenientei mele vrea så zicå aceste persuane?

Cu respect, al dvs, selector.

Simt asa ca m-a apucat o mincarime de bågat panseuri adånci aici pe foaie, cine stie, poate sint pe moarte si nu stiu.

Ieri am fost la o petrecere organizata cu ocazia implinirii a 50 ani de o doamnå ce CEO-este un restaurant de fitze la care ar trebui sa am si eu ceva actiuni la citi bani am ars acolo in ultimele doua decenii. Friptura a fost absolut fantastica, o carne rosie bine patrunsa dar si un pic singerinda, cu o textura care mi-a adus aminte de vremurile de mult apuse ale tineretii in care habar n-aveam ce e aia o friptura buna. Amintirile ce m-au napadit provin din vremea cind båiet sarac fiind si aveam norocul sa bag in gura ceva de genul asta mi se producea asa un fel de stare de bine, concurata doar de senzatia de beatitudine generata de ingerarea unui vin de calitate superioara.

In alta ordine de idei, mie mi-a placut filmul cu Joker partea a doua, desi tot felul de experti au zis ca e prost. Asta ca sa fie clar cit de multa logica e in mesajele subliminale ce impinzesc acest blog. Asa sa ne ajute dumnezeu!

Nefasta e fana unui podcast då feshiån produs de celebra pereche Domnica & Maurice. Maurice åsta e de departe cel mai enervant podcastist pe care l-am auzit anul asta, din care totusi mai sint peste 300 de zile. Tipul foloseste des expresia “foarte chincå”, sau cel putin asa imi suna mie. Stie cineva ce inseamna?

Va multumesc anticipat, al dvs, colector.

Era cit pe ce sa nu bag nimic pe foaie in anus oribilis 2024. La ora 6 a vorbit noul rege, Frederik al zecelea, iar acum isi dau cu parerea despre spici la tembelizor tot felul de dame si lorzi. Acum imi dau seama ca nu m-am mai uitat la programe live la tembelizor de un an pe muchie, de cind ma-sa lui Frederik si-a dat demisia.

In rest totul e bine. Am imbatrinit in rele, sint mult mai nasol fatza de cum ma stiati. Am ajuns un fel de sef, nu prea sus dar nici prea jos, undeva la mijloc. Daca ati vazut filmul cu omul centiped sa stiti ca ma vad undeva pe pozitia trei sau patru, unde mincårica vine cumva bine prelucratå si are o aroma aparte.

De o saptamina si ceva sint flying blue de platinå. Am aflat de asta intimplator cind am vrut sa intru in laungi la CdG dar nu-mi functiona appu’ de la klm si-a trebuit sa ma milogesc de un cetatean de la receptie. Tipul venea de prin Senegal de undeva, caci era atit de negru incit cred ca noaptea in pielea goala e invizibil. S-a uitat crucis la mine, a batut ceva in tastatura, a zimbit larg si mi-a spus intr-o romåna purå cu accent sudist “gata, s-a rezolvat, bine ati venit la noi, minca-t-as gura ta cea micå”. OK, asta cu minca-t-as gura ta n-a zis-o, dar cred c-a gindit-o. A zimbit pervers si mi-a facut cu ochiul. I-am trimis si eu o bezea si primul pahar de spumant l-am consumat in cinstea fratiei dintre popoarele noastre vecine si prietene.

In rest, si mai in rest, vå urez LMA.

S-au intimplat multe lucruri si trebsoare de cind n-am mai scris ceva pe foaie. Atit de multe incit pe majoritatea le-am si uitat. De exemplu mi-am uitat parola de wordpress. Noroc cu laptopul cel vechi pe care l-am luat cu mine la Pitesti, care ca prin minune mai avea parola salvata prin ceva birlog de memorie.

Ieri am fost la Cornul Vinatorului, un loc frumos daca n-ar fi populat. Gigeii cu care m-am insotit provin din noua protipendada care mai nou incepe masa de seara cu un eXpresso. Nu tu gin, nu tu bere, nu tu un pahar de vin alb. Nu. Un eXpresso. Dupa aceea, la antreu, au trecut pe un uischi gen gimbin produs si imbuteliat la Ciorogårla. La felul principal, ceafa de porc cu pireu de picioaice, s-a mers pe un demidulce della Stefanesti. Ca sa fim sinceri, la Stefanesti se face si zaibår de calitate, dar aparent doar demidulcele trece drept claså.

Alaltaieri am fost la un birt interesant, La Tuciuri ii zice. Am nimerit acolo din intimplare cu amicul Radu, amindoi cu burtile lipsite de continut dar pline de suc gastric si deci am bagat gros o cumetrie. Prima oara in viata, desi am mai consumat porc cu porc si cårnatz de porc cu varza cålitå, dar nu stiam ca-i zice cumetrie. Am rugat chelnerita sa ne explice de unde vine termenul dar doamna era prinsa cu treburi si ne-a spus in fuga doar ca cumetria se maninca la cumetrie. Aferim si bogdaproste. N-aveau bere la halba, iar cind am cerut o Silva neagra mi-au zis ca nu se mai face. Cica acuma toata lumea bea Bucur la sticla. E ok, daca e rece si ti-e sete, e bunå.

Acum sint in aeroportul Otopeni la laungiul Dacia. Un bust al lui Decebal pazeste intrarea. Singurul fel de mincare e un corn uscat cu niste urme de cascaval. Au si cipsuri, alune, si alte chestii cu si fara sare. Vinul alb sec e båubil, iar doamna care serveste la bar ma cunoaste deja. Sint la al treilea pahar. Pe ultimul mi l-a turnat fara sa ma mai intrebe ce vreau så servesc. Ma gindesc s-o descumpanesc nitel la urmatorul si sa-i cer un rosu. Tot sec, daca au.

Sigur au, ce dracu.