A fost odata ca niciodata un Rege si o Regina care erau tare tristi ca nu aveau o fata. Dupa multe rugaminti pline de lacrimi, dorinta li s-a implinit si regina a nascut o fata atat de frumoasa incat niciun nume nu era potrivit pentru ea, asa ca i-au zis Frumoasa fara nume....
Pornind de la aventurile ei, intr-o zi de vara s-a nascut o alta poveste – povestea a 125 de fete, intre 4 si 12 ani (cu mici exceptii !) care au dansat pe scena Operei Romane, scena dorintelor si a imaginatiei…. Si toate cele 125 de balerine au fost atinse de bagheta magica a Zanei Dansului-– o profesoara plina de sensibilitate, talent si pasiune. Echilibrata, calculata, organizata si categorica, Zana Dansului le-a insuflat incredere balerinelor si le-a invatat sa fie artiste.
A
fost o seara magica in care Zana Dansului ne-a atins si pe noi spectatorii cu bagheta fermecata, transformandu-ne in fiintele pure, inocente… A fost o clipa incandescenta in care am simtit vibratia cosmosului in podul palmei, in care trecutul, prezentul si viitorul s-au prins de mijloc si au dantuit hora vietii.
A fost o seara speciala in care au avut loc minuni, in care farmecul zanelor s-au rasfrant in exuberanta balerinelor, in care am vazut si am simtit dincolo de irisi, in care sufletul s-a contopit cu admiratia si nostalgia. A fost o seara in care am crezut din nou in tinerete fara batranete, in puterea baghetei fermecate si a condurului magic. A fost o seara absoluta, sublima in care unul din visurile micilor balerine s-a implinit: acela de a dansa pe scena, de a fi admirate, aplaudate.
Au primit in dar, la final, de la o balerina profesionista un mic simbol, un semn al aprecierii efortului: un porumbel stralucitor insotit de mesajul: Viitorul apartine celor ce cred in frumusetea propriilor visuri. Am vazut fericirea balerinelor care au fascinat cu gratia lor 900 de persoane (caci sala a fost plina). Visurile lor au prins atunci aripi iar neincrederea, timiditatea si micile fastaceli au fost uitate. A ramas doar speranta, bucuria, incantarea si frumusetea propriilor visuri. Poate nu toate vor ajunge lebede, insa cu siguranta toate vor crede in visurile lor, in zane.
Intre cele 125 de danasatoare, doi ochi caprui, jucausi scrutau intunericul salii, cautandu-ma. Ea era pe scena, eu in sala cu sufletul coplesit de admiratie si emotie. La 3 ani si 9 luni a privit de pe scena cum o sala intreaga a aplaudat-o. Tinea in manute, fascinata, simbolul de la LuxuryGifts.ro. Cand ne-am regasit, m-a intrebat plina de curiozitate ce spune porumbelul… I-m citit mesajul si a ramas o clipa pe ganduri….
– Adica pentru a mi se impini visul, trebuie sa cred in el si voi reusi? Ador sa fac piruete!
Am zambit fericita. Desi micuta, a inteles citatul si odata cu el a incoltit in sufletul ei viitorul.
A mai trecut o vara si o toamna cu copaci cu frunza curgatoare si visul micutei balerine inca o insoteste la fiecare pas. Plie, pirueta, passe- repeta prin casa, neobosita, efervescenta. Cand si cand isi ia figurina si o priveste mandra. Acum are 5 ani si citeste singura mesajul, plina de incantare.
– Mami, cred ca e un porumbel fermecat. M-a ajutat sa castig prima medalie. Cand voi fi mare voi juca rolul lebedei alaturi de geniul raului, Rotbart.
– Asa-i…
Este visul ei frumos care a prins aripi odata cu primul spectacol si care se inalta spre zenit cu fiecare repetitie, cu fiecare dans, cu fiecare diploma. Iar calauza in ei in acest zbor este figurina stralucitoare.
 |
i, ci o faptura. Intr-un regat de la Miazazi a existat un imparat si o imparateasa care isi doreau tare mult un copil. Dupa ani buni de incercari, un intelept i-a oferit imparatesei o licoare magica si aceasta ramase grea. Dupa noua luni se nascu o fetita, careia i-au spus Purity, caci era 
Purity putea sa transforme tristetea in fum, necazurile in 
rapit-o pe frumoasa Purity, inchizand-o intr-o temnita rece, urmand sa-i devina el sot. Trei zile si trei nopti a stat infrigurata asteptandu-si iubitul, sperand sa fie salvata de cruzimea capcaunului. Trei zile s-a rugat pentru dragostea ei pura, pentru sufletul pereche.
lelalte, avea sa fie in continuare izvor de energie, de relaxare si curatenie. Susurul ei, al apei pure, avea sa incante iar sufletele oamenilor, valurile ei vor fascina cu dansul lor, asa cum facea si Purity odinioara. Cu totii aveau sa se bucure de acum inainte de ea, cu totii o vor purta pe buze si in inimi. Asa va fi mereu alaturi de iubitul ei, il va dezmierda cu prospetimea ei, ii va pofoli setea nesfarsita de puritate, ii va mangaia picioarele cu valurile domoale, ii va picura stropi de roua pe ploape in zori, ca un sarut pur, neintinat.
ascut apa, esenta vietii, element primordial. 
Cu această ocazie, primeşti acum 15% reducere pentru cărţile Editurii CRIŞAN (30% pentru membrii Clubului Cărţii) până în 25.12.2013.
muzicala cu o balerina de portelan. Gratia miscarilor ei m-a fascinat din prima clipa si atunci mi-am dorit sa fiu balerina. Am urmat cursuri de balet si traiam cu emotie intensa spectacolele balerinelor profesioniste. Adolescenta fiind a venit la sala unde ma antrenam o trupa de balet de la Miami City Ballet. A fost o experienta fantastica. Fetele zambeau senine, arcuiau cu o gratie desavarsita mainile, dansul lor era divin. Delicatetea degetelor o revad si acum. Mi-am propus sa ajung si eu intr-o zi in State sa dansez la Miami City Ballet. Munceam zi si noapte, speram si dansam. In clipele in care eram pe punctul de a renunta imi aminteam de Miami City Ballet… Repetam continuu, cand ma plimbam, cand urcam scarile, cand stateam in banca la scoala. Inima mea era o uriasa scena unde se nasteau miscari noi, inedite…
printre 
Prima oprire a fost, evident, sala de spectacole. Am pasit cu emotie in cladirea 
coplesita de 
O pornim in zori, nerabdatori sa ajungem la Predeal. Pe drum, ca sa o tin ocupata pe Andreea, nazdravana de 5 anisori, ii mai arat pe geam ba un copac deosebit, ba un calut, ba o tuma de oite, repetand astfel animalele domestice si amuzandu-ne de sunetele pe care le emit fiecare. Miau, miua, ham ham, cucuriguu si cate si mai cate. Vedem un magarus indaratnic:
esc din nou. Se pare ca azi cuvintele au chef de joaca. Tati s-a dus pana la masina. Eu vreau sa intru in baie. Privesc ceasul si imi dau seama ca ar trebui sa apara invitatul. Mazgalesc repede un biletel pentru tati :
la gratar, le-am povestit celor doi intamplarea si ne-am amuzat copios, imaginandu-ne cum ar fi interpretat patronul mesajul, cum i-as fi spus eu sotului ca s-au incurcat biletele si ce dovada as fi avut ca nu chiar asa as fi vrut sa fie oferite…. Rasul si veselia au fost sarea si piperul acelei seri magice.
Ghidusii 