Libertatea este probabil cel mai discutat subiect in cadrul societatii contemporane, problema de baza a statului modern, al democratiei liberale pe care sfarsitul secolului al XVIII-lea avea sa o aduca in prim plan in societatile occidentale. Plecand de la conceptul de libertate ( J.St.Mill – On Liberty, 1859) si de la separatia lui Eric Fromm si Isaiah Berlin, intre liberatea negativa si cea pozitiva, putem analiza corespunzator „situatia libertatii” pe care status quo-ul actual ne-o aduce in fata.
O serie larga de probleme concrete, unele dintre acestea vizand legalitatea unor acte, iar altele reactia societatii fata de diverse optiuni personale/comportamente pot fi analizate prin prisma conceptului de libertate negativa. (Asa cum sublinia si G.Sartori, pluralismul/multiculturalismul constituie, de asemenea, un topic interesant de dezbatere.)
Libertatea negativa a individului este (dupa cum toate consitutiile importante ale lumii afirma, de altfel) absoluta; ea tine de dreptul natural al fiintei umane asupra propriei persoane (corp/minte). In ceea ce priveste interactiunea cu toti ceilalti indivizi, libertatea „de miscare” a unuia dintre acestia trebuie sa aiba in vedere sfera personala a tuturor celorlalti, aceasta fiind inviolabila, subiect al optiunii personale a fiecaruia dintre ei (vezi, J.St.Mill, op.cit.). Este de pedepsit orice dauna cauzata de catre un individ altui individ, niciodata insa o dauna cauzata in mod constient de catre un individ sieși. Toate acestea fiindca individul are dreptul inviolabil si nelimitat de a dispune de propria persoana, iar implicatiile acestei afirmatii pot fi deduse cu usurinta.
Care ar fi, deci, raspunsurile derivate direct din aplicarea logica a conceptului de libertate negativa (din fericire garantat de constitutiile democratice, din nefericire aplicat cu greutate si, de multe ori, eronat in planul codurilor legale) pentru o serie de subiecte controversate?
1. Este consumul de droguri incriminabil?
Raspuns: Nu. Consumul de droguri nu este, la nivelul strict al analizei logice, cu nimic diferit de orice alt tip de consum (alimentar, de ex.), fiindca acesta implica o actiune voluntara a unui individ, vizand propria sa persoana (propriul sau corp). In acest caz putem face uz, de asemenea, de dreptul unei fiinte umane de a beneficia de produsele naturale, argument aplicabil pentru toate tipurile de droguri intalnite sub forma de plante (de ex., cannabisul). Argumentul „fuzzy” (termen consacrat de catre logicianul G.Zadeh) al influentei negative a drogurilor asupra psihicului uman care, intr-un final, poate conduce la daune fata de ceilalti indivizi nu se sustine, pur si simplu, pentru ca se afla intr-o cascada de ambiguitate, inserand un construct ipotetic prea lung pentru a avea putere/valoare. Nu in ultimul rand, argumentul conform caruia un consumator poate influenta un posibil viitor consumator prin simpla sa existenta asumata de consumator de droguri nu se sustine, de asemenea, fiindca decizia se afla in mainile fiecarui individ in parte, el fiind singurul detinator al „adevarului” cu privire la nevoile si dorintele sale personale. As adauga aici ca acest argument nu face decat sa postuleze neputinta statului de a educa cetatenii conform standardelor sale subiective pe care le doreste adoptate si, deci, alege prohibitia ca unica modalitate de a castiga o lupta inexistenta si absurda. Faptul ca la un moment dat, istoric vorbind, o majoritate ajunge sa adopte un cod moral pe care il vrea drept lege, nu da dreptul acelei majoritati sa suprime libertatea negativa a unei minoritati, fie ea, ipotetic vorbind, compusa dintr-un singur individ.
(to be continued)
TheAge's Blog 