Theodoridis

Am găsit AICI un articol de Mircea Mihaieş, căruia doresc să îi răspund.

„Cu batranii care au votat pentru PSD am ajuns chiar la un proces. „Oierii mintii” raspanditi prin provincia americana vad si acum in mine un element periculos pentru poncifele „corectitudinii politice”, pe care ei le consuma pe paine.

Dar toate aceste categorii mi se par de-a dreptul benigne fata de motociclisti.”
V-aţi gândit vreodată că e posibil chiar ca şi unii motociclisti să fi votat în favoarea PSD? Nu ştiu dacă au votat sau nu, dar va întreb… ar trebui decapitaţi? Poate ar trebui să facă toţi o listă, să v-o trimită, spre a suporta consecinţele acestei impertinenţe? Se numeşte libertate de opinie, de care dumneavoastră vă bucuraţi din plin. Numai că poziţia de profesor v-a oferit senzaţia de deţinător al adevărului absolut. Păcat, aţi fi putut avea această senzaţie şi fără să „îmbogăţiţi” minţile studenţilor cu afirmaţii de genul „PSD-ul e rău, motocicliştii sunt răi, noi vrem proces”. Era suficient să vă închideţi în baie şi să repetaţi în faţa oglinzii.

„Din fericire, in Romania fenomenul n-a luat inca proportii de masa. Dar chiar putini fiind, motociclistii reprezinta un pericol considerabil. Ceea ce te frapeaza la individul calare pe motocicleta, atunci cand trece pe langa tine ca o sageata, nu e viteza, ci nesimtirea. El intrupeaza genul respingator care, la o coada la bilete, la un ghiseu, la un examen se „baga” inainte, convins ca universul exista pentru a-l servi pe el.”

De ce „din fericire”? Toată Europa încearcă descongestionarea traficului, încurajând transportul pe motociclete, motoscutere şi biciclete, numai dumneavoastră pare să vă convină de minune poluarea. Nici nu e de mirare, doar am constatat deja cât sunteţi de intoxicat. Nu pot, totuşi, să nu vă felicit pentru incredibilul spirit de observaţie care vă permite să vedeţi nesimţirea cuiva chiar şi atunci când acesta se deplasează „ca o săgeată”. Pentru că aţi afirmat „ATUNCI CÂND trece pe lângă tine ca o săgeată, te frapează nesimţirea”. Dacă se poate, vă rog să dezvoltati ideea nesimţirii săgeţii. Probabil că şi alţii vor simţi nevoia să îşi schimbe titlurile lucrărilor în funcţie de această proprietate. Vom avea, de pildă, „Zbor în bătaia săgeţii nesimţite”.

Observ că menţionaţi coada de la bilete, unde motociclistii provoacă neplăceri. Dacă vă referiti la cozile de bilete pentru transportul în comun, e clar de ce nu aveţi cum vedea acolo aceste persoane. Autobuzul nu e chiar „săgeată”. Dacă vă referiţi la coada de la cinematograf, vă asigur că de acum înainte nu veţi mai întâlni motociclişti acolo. Filmele se pot descărca şi de pe internet, iar „respingătorii” nu îşi doresc să frecventeze locuri în care i-aţi putea inoportuna cu prezenţa. Cu certitudine dumneavoastră nu vă puteţi referi la cozile la bilete de la teatru, pentru că niciodată nu s-a semnalat prezenţa unui domn cu ochelari de cal în hol sau în sală.

„Incapabil de altceva, infecteaza mediul inconjurator cu bacteriile unei boli incurabile: nesimtirea motorizata.”

… Spre deosebire de dumneavoastră, care o promovaţi cu succes pe cea pedestră.

„Motociclistii sunt, in general, oameni tineri, ba chiar adolescenti abia iesiti din liceu – intr-un cuvant, fiinte care nu aveau cum sa interiorizeze ideea de raspundere sociala. Ei nu se inchina zeului-ratiune, ci calului-putere incalecat cu o aroganta pe cat de dezgustatoare, pe atat de prizata in grupul din care fac parte.”

Sunteţi scuzabil doar datorită vârstei, implicit a posibilei senilităţi. Tinereţea nu este o boală sau o cicatrice, decât privită prin ochii unui frustrat care trage plosca în urma lui. Tinerii nu se închină calului-putere, ci il fac pe el să li se închine. Asta în primul rând. În al doilea, zeul-raţiune nu pare a fi nici obiectul dumneavoastră de cult, ci mai degrabă Statul de Plată. Scrieţi despre aroganţă cu o ipocrizie cel putin dureroasă. Cu toate astea, trebuie să ştiţi că vârsta motociclistilor variază între 16 şi 70 ani. Motocicleta este un mijloc de transport, nu neapărat un apanaj al vârstei fragede. Un nume care sigur vă este cunoscut este Călin Popescu-Tăriceanu. Alt nume care ar putea să sune un clopoţel în vidul ce-l purtaţi pe umeri este Dan Bittman.

„N-am vazut o statistica a accidentelor de circulatie provocate la noi de motociclisti.”
Daca aţi fi studiat o asemenea statistică, aţi fi privit lucrurile din alt unghi.

„Dar stiu foarte bine ce stres induc soferilor, ce crispare se instaureaza atunci cand, din dreapta si din stanga, tasnesc tot felul de purtatori de casti lucioase, tocmai bune sa ascunda micimea creierelor.”

Înainte de obţinerea examenului de conducere, se susţine un test psihologic. Din păcate, acesta nu reuşeşte să „cearnă” toţi stresaţii şi toţi crispaţii, astfel încât unii dintre ei ajung pe străzi cu volanul în braţe. Dacă sunt crispaţi la vederea unei motociclete, gândiţi-vă numai ce stop cerebral îi poate lovi la vederea unei basculante. Casca are scopul de a proteja creierele de dedesubt, creiere care au valoare pentru posesorii lor şi pentru instituţiile şi organele care au impus această regulă. Dacă sunteţi atât de ferm convins de valoarea encefalului din dotare, vă sugerez să încercaţi impunerea portului de cască de protecţie şi în rândul profesorilor universitari de la facultatea unde predaţi. Nu deznădăjduiţi, toţi avem o şansă! Casca dumneavoastră poate să fie mată. De dedesubt, fruntea înălţată de calviţie luceşte suficient.

„Faceti o ancheta printre soferi si veti afla cum stau lucrurile cu adevarat.”

Dumneavoastră aţi făcut o ancheta printre şoferi? Doar printre şoferii de TIR şi microbuz? Aceiaşi care v-au împrumutat, cu generozitate, ideile?

„Motociclistul nu circula, ci se furiseaza.”

Nu scrieţi, ci flegmaţi.

„El nu respecta regulile majoritatii, ci le scurtcircuiteaza, batandu-si joc de „conformismul” celorlalti. El nu permite, nu admite si nu-si imagineaza ca datoreaza vreo urma de respect participantilor la trafic.”

Dimpotrivă, motociclistul ştie la ce risc se expune, şi respectă ceilalţi participanţi la trafic tocmai pentru că ţine cont de propria vulnerabilitate. Nu rişti să superi un taximetrist pălmaş, când ştii că poate trage de volan şi vei ajunge sub roţile lui.

„Ce ma scoate din minti la motociclisti nu e, pana la urma, agresivitatea stilului de-a conduce sau viteza prosteasca”

Spuneţi că vă scoate din minţi? Mă întreb ce reacţie vă produce o posibilă întrebare stupidă, adresată de un student. Poate Ministerul ar trebui sa analizeze mai atent starea sănătăţii psihice a cadrelor didactice. Accidente se pot întâmpla oricui. Consider studenţii timişoreni în pericol.

Cu siguranţă, dumneavoastră conduceţi cu o viteză inteligentă şi doctă. Există o zicală destul de veche… „gura bate dosul”.

„Nici macar dispretul pe care ti-l arata cand trec pe langa tine ca nalucile.”

În ce s-a concretizat dispreţul arătat dumneavoastră de una dintre aceste năluci? Aţi fost, cumva, gratulat cu ridicarea unui anume deget, sau pur şi simplu, datorită unui complex de inferioritate v-aţi simţit dispreţuit? Stăteaţi cumva pe trecere deşi semaforul pentru pietoni avea culoarea roşie?

„In fond, oricine isi ia un carnet de conducere face pact cu o lume obiectiv „anormala”.”

Stau şi mă uit la carnetul meu de conducere, pe care tronează zâmbitoare şi categoria „A”. Şi nu-mi aduc aminte să fi făcut un pact cu nimeni, decât cu mine însămi, când mi-am promis să îmi păstrez integritatea fizică.

Se poate, însă, ca dumneavoastră să fi semnat un pact cu „regimul apus”, pentru a primi fantasticul drept de a conduce cu mândrie Lada familiei. Acea lume era, într-adevăr, anormală. Sau poate nu aţi semnat acel pact, rămânând (datorită instabilităţii psihice manifestate mai sus) un simplu pieton. În fond, chiar şi „secu” ar fi putut impune standarde.

„Ce mi se pare inacceptabil e zgomotul infernal produs de motociclete. „

O posibilă explicaţie ar fi că aţi umblat recent la reglajul aparatului auditiv…

„Turate la maximum”

Cum aţi ajuns la această concluzie? Mereu se poate „mai mult”…

„ele sunt niste vehicule ale Apocalipsei, menite sa te zgarie pe creieri, sa-ti ridice stomacul in gat si sa faca tamplele sa-ti pulseze spasmodic.”

Pentru aceste simptome adresaţi-vă unui medic. Nu îmi permit să emit opinii neavizate. Suspectez o malformaţie a stomacului.

„Si atunci, cum sa vezi in cimitirul pe doua roti doar sora motorizata a bicicletei?”

Cum si unii văd în dumneavoastră o persoană capabilă să exprime o opinie. Ştiu, întrebarea era retorică, dar nu m-am putut abţine…

„El e o excrescenta a omului primitiv, a neamului-prost, a complexatului care incearca sa atraga atentia asupra lui. Daca tot nu-l ajuta mintea, macar caii-putere de sub sezut sa-ti arate ce poate!”

La fel cum diploma dumneavoastră este o întâmplare nefericită. Îi compătimesc pe cei cărora pretindeţi că le „luminaţi minţile”. Dacă tot n-aţi putut scrie nuvele, măcar articolele de prost-gust să vă aducă în atenţia publicului…

„Restrictionarea accesului la motocicleta ar trebui, din acest motiv, sa devina o prioritate a organizatiilor, ONG-urilor si partidelor care fac bani vanturand idei ecologice. Motociclistii murdaresc, uratesc si insulta mediul inconjurator mai mult decat oricare dintre vehiculele aflate in uz. Ar trebui inceput cu marirea drastica a taxelor de import si continuat cu sporirea impovaratoare a impozitelor. „

Vă rog să mă scuzaţi că repet această idee, dar poate ONG-urile sau orice alte organe abilitate ar trebui să studieze starea psihică a profesorilor.

Motocicliştii nu pot murdari, pentru simplul motiv că, purtând acea „cască lucioasă” nu pot fuma, implicit nu pot arunca chiştoace, nu pot consuma băuturi sau mâncăruri ale căror ambalaje să le arunce pe geam, şi nu pot transporta gunoaie în remorcă sau portbagaj. Şi dacă mai sus tot vorbeaţi de dispret afişat public, câţi motociclişti aţi văzut cu burţile pe afară, cu degete-cârnaciori „înnobilate” cu câte un ghiul plin de stil şi mâncând seminţe ale căror coji le scuipă pe strada?

„In plus, as propune examene psihiatrice si teste psihologice de-o extrema severitate. „
Câte din ele aţi promova fără a cumpăra răspunsurile?

„Daca tot ne sparg timpanele, macar sa plateasca pentru asta!”
Care e preţul dumneavoastră? Întreb pentru că, poate, unii ar fi dispuşi să plătească …

„Nu sunt, nici pe departe, un dusman al vitezei sau un refulat care, daca nu e el capabil sa faca o isprava, incearca s-o interzica.”
O greşeală comună în rândul ignoranţilor este să asocieze motocicletele numai cu viteza. În orice caz, vă contraziceţi, mai devreme vă deranja viteza „prostească”, de „săgeată”. Vă aduceţi singur elogii nemeritate. Mai bine lăsaţi-i pe alţii să aprecieze cât de refulat sunteţi. În fond, este foarte vizibil. Iar capacitatea de a face „o ispravă” nu aţi demonstrat-o, decât în măsura în care consideraţi o isprăvnicie acest articol înjositor pentru un om de la care se aşteaptă o deschidere intelectuală.

„Nu e nici normal, nici acceptabil – si n-ar trebui sa fie nici „politically correct” – ca o mana de nesimtiti umflati de adrenalina sa terorizeze oameni care n-au nicio vina ca s-au nascut si traiesc in universul plin de halucinatii al unor complexati. Nicio libertate de pe lume nu-ti da dreptul sa calci in picioare libertatea altuia. Inclusiv libertatea de a ramane cu timpanele intregi si nervii nezdruncinati.”

N-ar trebui să fie acceptabil ca un frustrat cimentat în spatele unei catedre mizere, care se bucură (pe nedrept) de o oarecare credibilitate, să emită opinii nefavorabile asupra unei întregi categorii sociale, mai ales când există covârşitoare argumente împotrivă. Nicio libertate a cuvantului nu vă mai poate scoate din groapa în care v-aţi aruncat cu capul înainte. Printre motociclişti se numără medici, profesori, avocaţi, jurnalişti, economişti, etc. Ei sunt oameni care conştientizează răspunderile sociale mai mult decât dumneavoastră, care nu v-aţi putut măcar controla pornirile psiho-agresive.