Nervi de Sezon

Alchemised by SenLinYu – un rezumat frumos

A website to destroy all websites / Tools For Conviviality de Ivan Illich

Acest fisier audio critic analizează degradarea internetului modern, susținând că uneltele menite să ofere libertate și cunoaștere s-au transformat în sisteme de exploatare a atenției și a creativității, dominate de platforme gigantice. Autorul argumentează că problema nu este accesul larg, ci industrializarea Web-ului, unde interacțiunile umane sunt forțate să performeze pentru algoritmi, transformând totul în „content.” Folosind analogia automobilului și filosofia lui Ivan Illich despre „unelte conviviale”, textul propune o soluție radicală: revenirea la site-uri personale și tehnologii descentralizate (precum blogurile IndieWeb). În esență, eseul îndeamnă cititorii să revendice controlul asupra spațiului digital, publicând conținut autentic, deținut în mod autonom, pentru a recâștiga autonomia pierdută.

Ce este Misionarismul digital – Crestinismul in spatiul digital

Secretul unui storyteller – fragment – de Carmine Gallo

Secretul unui storyteller – fragment – de Carmine Gallo

101 eseuri care iti vor schimba modul de a gandi de Brianna Wiest – Daca vrei …

Nu trebuie sa cunosti totul despre o persoana ca sa o poti iubi … nu-i asa? O iubesti pentru ceea ce spune, pentru ce scrie, pentru zambet, pentru perfectiuni dar si pentru imperfectiuni pe care nici nu le bagi in seama pentru ca oricum nu le vezi, sau le vezi dar sunt mult mai putine ori sunt nesemnificative. O admiri sau o dragalesti, o complimentezi sau o adulmeci, insa cat de bine trebuie sa cunosti o persoana ca sa-i spui „Te doresc”… pentru ca, prin ceea ce face sau nu face te atrage si cat de mult trebuie sa te atraga ca sa o iubesti?

Dar daca o cunosti mai mult decat ar trebui?

Exista o limita sau un o linie invizibila de echilibru? Un fiasco care te nelinisteste, o banuiala care se adevereste, un plumb in os… si totusi iubirea pana unde poate merge fara sa iti pierzi mintile si sa mai poti spune ca esti fericit 10 secunde. Masculinizarea femeii si feminizarea masculului sunt roluri si jocuri inepuizabile in care psihologia ramane tabu pentru ca ea ar trebui redefinita. A.I. (Artificial Intelligence) isi va face intrarea timid si sigur, astfel incat va trebui ca Academia Romana sa scoata un nou dex cu aprobarea A.I., urmand ca zeci de carti sa fie rescrise in sensuri pe care nici autorii lor nu le vor intelege intrucat si logica s-a inmuiat. Tot ce era simplu candva de acum va deveni foarte complicat, nici „fluturii in stomac” nu mai sunt ce erau, chiar daca ai „rank”-ul slefuit. „Refresh the sound” and feel the silence again, cu toate ca ochiul pare mai curios, mai adaptabil zilelor noastre dar totusi trecand peste meditatie unde/cum gasesti echilibrul intr-o relatie?

In this world perfection is everything – Chritina Dalcher

Edit 1: O VIAȚĂ GREA E MAI BUNĂ DECÂT UNA LIPSĂ

Edit 2: Simplicity is the ultimate sophistication

Suntem bolnavi de prea mult adevar si atunci putina iluzie, fantezie si minciuna din partea artei nu ne strica.

In mare parte este valabila si pentru filozofi 🙂 ” Meseria fara paine „

„Merge, a continuat tipul netulburat. Conform instrumentelor mele de verificare, există semnal şi nu sunt defecţiuni. Bine, dar nu se vede nimic, am insistat. Aveţi şi dumneavoastră dreptate, mi-a replicat omul conciliant, însă priviţi aici, la beculeţul aprins! şi eu am dreptate. Beculeţul nu minte. Totul s-a rezolvat din punctul nostru de vedere. Păi, cum s-a rezolvat, dacă eu nu am acces la programe? Domnule profesor, a concluzionat el,în viaţă,lucrurile este relative, n-ai ce să faci. Asta ne învaţă istoria.„

La sfârşitul anului academic trecut a avut loc, în Universitate, un eveniment straniu, ale cărui explicaţii subterane au ieşit abia acum la iveală. O studentă de la Filozofie a sărit pe geam, de la etajul I al clădirii noastre principale, cu intenţii clare de sinucidere, în timpul unui seminar de Ontologie ţinut de profesorul Ciolpan Bibilică. S-a vorbit despre un dezechilibru psihic acut. Recent însă, am auzit că vina pentru incident fusese transferată dinspre studentă către profesor care, iată, devenea subiect de anchetă. Întâmplarea a făcut să-l întâlnesc pe Ciolpan deunăzi prin campus. L-am întrebat ce se întâmplase cu adevărat. „Totul a pornit de la un televizor nou”, a răspuns el trist, „pe care mi-l cumpărasem prin luna mai. Era din generaţie recentă, apt adică să funcţioneze cu televiziune digitală, integrată, printr-un device special, direct în aparat, ce făcea inutil vechiul mediabox. Nu sunt un tip priceput la tehnică, dar am studiat atent ofertele, atât pe cele ale fabricantului plasmei, cât şi pe cele ale furnizorului de televiziune. Am vrut să mă asigur de compatibilitatea micro-circuitului cu tehnologia staţiei căreia îi aparţin. Toate sursele m-au asigurat că aşa era. Am achiziţionat, prin urmare, televizorul şi am solicitat device-ul de la centrul de cablu. Acasă – surpriză! Nu funcţiona. Am sunat la recepţie, solicitând o echipă de intervenţie. Au venit băieţii şi au meşterit o vreme, după care mi-au arătat un beculeţ aprins în vârful unei baghete metalice bizare. Uitaţi, merge, a spus vesel şeful grupului. Am crezut că-şi bate joc de mine. Ecranul avea purici de sus până jos. Cum merge? am întrebat mirat. Merge, a continuat tipul netulburat. Conform instrumentelor mele de verificare, există semnal şi nu sunt defecţiuni. Bine, dar nu se vede nimic, am insistat. Aveţi şi dumneavoastră dreptate, mi-a replicat omul conciliant, însă priviţi aici, la beculeţul aprins! şi eu am dreptate. Beculeţul nu minte. Totul s-a rezolvat din punctul nostru de vedere. Păi, cum s-a rezolvat, dacă eu nu am acces la programe? „Domnule profesor, a concluzionat el, în viaţă, lucrurile este relative, n-ai ce să faci. Asta ne învaţă istoria.”

„Îţi spun sincer”, a strigat Bibilică după un scurt moment epifanic, pe parcursul căruia ochii i s-au dilatat monstruos, „că remarca individului – în viaţă lucrurile este relative – m-a lovit precum un trăznet. Petrecusem decenii în interiorul subtilităţilor ontologice şi nu realizasem încă acest adevăr elementar, exprimat atât de frust de un om simplu! Din clipa respectivă mi-am revizuit brutal materiile didactice şi le-am impregnat ad-hoc cu spirit relativist. Pentru numele lui Dumnezeu, da,  da, da: pretutindeni, în orice zonă ideologică ori existenţială, dar, cu precădere, în filozofie, toată lumea are dreptate. Cum de nu-mi dădusem seama de-a lungul anilor lungi de studiu?… La cursul şi seminarul de Ontologie, o aveam – de aproape un semestru – pe studenta asta care s-a aruncat de la fereastră. Gicuţa Contra a Facultăţii. O cunoştea corpul profesoral ca pe un cal breaz. Una-două, ea se contrazicea, la ore, cu cine se nimerea. Cadre didactice sau studenţi, nu conta. Fata avea păreri. Se înţelege, diferite. Nu spun că nu ar fi fost citită. Ştia carte, însă nu sedimentase bine ideile şi conceptele. Trăgea lucrurile de păr numai ca să enerveze şi mai era, s-a văzut prea bine, şi temperamentală. Mă obişnuisem cu bruiajul ei. La fel şi colegii. Polemizam un timp, apoi i-o retezam scurt, zicând că trebuie să mergem mai departe. La seminarul respectiv, primul, repet, după revelaţie, individa mi-a sărit iar în cap, strigând ceva despre esenţa lucrurilor la Parmenide şi Aristotel. Sesizase o disjuncţie între ce menţionasem eu, citându-i pe Toma de Aquino şi pe Leibniz, şi ce conspectase ea de la antici. I-am precizat, clar, că toţi, absolut toţi, aveau dreptate. Adevărul, copii, am adăugat, rămâne o chestiune de situare, nu una de stipulare. Cum, s-a răstit ea atunci speriată, până şi eu am dreptate? Da, am răspuns, şi dumneavoastră aveţi dreptate. Asta a decompensat-o subit. O dată o văd, cu mină schimonosită, sărind peste bănci direct la geam şi, până să ne dezmeticim, ţuşti, a şi zburat afară. Jur că, în cădere, am auzit-o urlând – Mă-ta are dreptate, nu eu! Totuşi, ceilalţi studenţi neagă amănuntul.”

„Bun”, îl întreb pe Bibilică, „şi de ce eşti anchetat?” „Ah, ancheta!” a răspuns Ciolpan dumirit. „E pentru ce s-a întâmplat după. Există şi un epilog, din păcate…” Profesorul s-a oprit o secundă tulburat. A continuat, după o clipă de reflecţie, suspinând: „M-a mâncat undeva, admit, să mă duc după ea în ambulanţă şi să-i comunic marea concluzie: Vedeţi dumneavoastră, domnişoară, în viaţă, lucrurile este relative! Pacienta a început să zbiere ca o apucată, şi-a smuls acele cu perfuzii şi i le-a înfipt asistentei de la Urgenţe în frunte. Ca atare, în prezent, sunt investigat pentru abuz psihic, cu circumstanţe agravante.”

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Ziaruldeiasi.ro

Wild Wild Country | IMDb | Wikipedia | Bhagwan Shree Rajneesh (Osho) | Ma Anand Sheela Sub privirea atentă a secretarei sale, Ma Anand Sheela, gurul spiritual Bhagwan Shree Rajneesh (Osho) își mută ashramul din India în Oregon în 1981. Adepții extravaganți ai lui Bhagwan îi irită pe localnici, care dau în judecată comunitatea. Dar […]

Wild Wild Country (best series) — equilibrium