Avem aci un cupaj din Fetească Albă 60% şi Sauvignon Blanc 40%. DOC-CMD Dealu Mare. 13% alcool. 2015. Nu l-aş fi luat dacă nu era de la Viile Metamorfosis, un producător relativ mic care face vinuri cu caracter.

Acuma să vedem ce caracter poate avea un vin alb la 25 de lei din Dealu Mare…

Şi, o, are!

Aromele sunt deosebit de curate şi intense, cu note proaspete de măr verde, pere busuioace, citrice, piatră de râu şi ceva verde, vegetal, ca planta de busuioc. Continuă lectura →

Domnul de Rouă în Roşu de la Avincis e un vin entry level de la Avincis – 23 de lei luat dintr-un magazin de specialitate. Am luat o sticlă ca să-l aprofundez, asta după ce am avut ocazia să-l gust la un festival. Vinul e intrigant atât datorită stilului sobru (neobişnuit în gama lui de preţ), cât şi a cupajului oarecum inedit: Cabernet Sauvignon 50%, Merlot 35%, Pinot Noir 15%.

Culoarea e de un roşu perfect, foarte închis. Iniţial nu miroase decât a… vin. Necesită aerare serioasă ca să ne spună ceva. Eu am turnat un păhărel şi l-am lăsat aşa deschis câteva ore. Chiar şi după aerare, vinul este reţinut în exprimare, cu un caracter vinuos în prim plan, căruia i se alătură fructele negre de pădure (afine, mure), vişine în alcool, precum şi nişte impresii de fructe uscate şi fum. Nu cred să fi fost baricat. Structura lui e una solidă, ca să nu zic dură, cu aciditate măricică şi tanini destul de arţăgoşi. Dacă trece de 16-17 grade începe să apară şi o senzaţie dulceagă care-l echilibrează.

În ansamblu, când iei totul în calcul – miros, textură, arome – vinul e proaspăt, suculent, fructat (cu o intensitate temperată a aromelor) şi acrişor, însă taninii tari îţi spun că nu e un suculeţ.

Pe site, cei din Drăgăşani ne recomandă să-l bem tânăr, dar eu tare aş vrea să-l văd peste 1-2 ani, păstrat corespunzător. E prea tânăr, prea dur, chiar şi pentru palatinul meu, obişnuit cu tot felul de acrituri şi Caberneturi proaspăt fermentate.

83p acum. Mă aştept să crească frumos, să se tempereze cu un pic de învechire.

Pentru cei care-l vor acum – aruncaţi-l în decantor fără milă pentru măcar o oră.

Or fi vinurile româneşti scumpe, dar eu tot sunt de părere că în puţine ţări vestice poţi bea vinuri la 4.5 euro, şi dacă poţi, ele ajung la alt preţ aici. Da, avem o grămadă de vinuri poziţionate ca fiind premium prin preţ, şi multe dintre ele sunt şi de calitate. Mai sunt cele medii, între 25-40 de lei, iar între 15 şi 25 de lei poţi găsi o grămadă de surprize, în special dacă ai deja câţiva producători preferaţi. Eu automat mă gândesc la un Avereşti, un Balla Géza (ok, fie, gamele lui entry level sunt pe la 22-27, depinde), Budureasca, Recaş not so much lately, şi iata, din nou, Vinarte.

Se poate bea vin bun – fie el şi obişnuit, de consum curent într-o seară ambiguă de marţi – şi ieftin în România. Continuă lectura →