grijile nu fac scuba

Posted: aprilie 2, 2015 in idei de proiecte
4

ieri am descoperit ceva pe cat de stupid pe atât de aducător de zâmbete după o zi vai de mama ei. când faci baie, dacă te bagi cu capul sub apa și te ții cu o mana de nas atunci uiți de grijile de peste zi. cu cealaltă mana poți face ce vrei, de exemplu sa creezi umbre pe pereți cu monstruleti care degeaba te cauta pentru ca tu ești… sub apa… și cum ei nu știu sa înoate nu le rămâne decât sa aștepte când ieși la suprafața. am concluzionat ca nu pot sa fug mult de griji, din când în când trebuie sa mai și respir. și asociind respirația cu vulnerabilitatea la griji m-am trezit dorindu-mi sa fiu peste. din ala care trăiește sub apa. chiar peste de cada. știu ca e stupid mai ales sa te lauzi ca ai descoperit asta, însă are sens atâta timp cat ziua a fost prea lunga încât sa mai vrei sa scoți capul de sub luciul apei.

și cum viata asta ne mai oferă și surprize din categoria ce stupizi suntem, va propun sa dezvăluiți, voi, cei ce citesc și care din când în când mai recunoașteți ca sunteți și stupizi, ce descoperiri ați făcut. 🙂

 

Nea Anca

Posted: martie 17, 2015 in idei de proiecte
1

Nea Anca este un nene mai special. El le face pe toate pretinzand ca nu le stie pe toate. Dupa vorbe se cam contrazice.

L-am cunoscut cand imi varuia biroul si maniera lui de a vopsi m-a indemnat sa fiu nemultumit si sa nu preget in a-mi arata dezamagirea si putin din dispret. Inca mai sper ca a uitat si ca m-a iertat, cu toate ca stand de vorba cu el inteleg ce memoria lui numai feste nu ii face.

Altfel mai repara un filtru de cafea, mai schimba un bec sau un geam spart de vant, repara o teava la toaleta si din cand in cand sta de vorba cu mine.

Imi place sa vorbesc cu el pentru ca reuseste de fiecare data sa ma maguleasca, sa ma faca sa ma simt bun la scris si la vorba si sa ma amuze. Imi dau seama de primele doua totdeauna dupa ce plec din micutul sau atelier imbacsit de fum si de suruburi si chestii cazute pe jos, cam peste tot. Cand stau de vorba cu el imi fac tot felul de promisiuni scenaristice, ba ca as face un film cu el, ba ca as pleca intr-o excursie sau chiar ca i-as face un cadou. Unul mic, dar de efect.

Ma gandesc ca Nea Anca e un personaj de poveste, in viata, ceea ce il face cu adevarat interesant. Asa ca voi face un prim filmulet cu el, un interviu, mai precis si mai apoi poate incepem o poveste. In mai multi.

Cine se baga cu un prim set de intrebari? Maxim 10 !

PS: Cu Nea Anca poti vorbi ce vrei ! Chiar daca nu are raspuns, stie unde sa caute, iar cotloanele mintii si anilor sai ascund bogatii fara numar. Merita incercat.

proscrisul

Posted: septembrie 12, 2012 in gânduri fără stăpân
Etichete:, ,
1

Habar nu aveam că despre el era vorba. Parcă fusese un episod din categoria acelora care zici că nu este firesc să traverseze constelaţia ta. Un fel de doar în trecere…

Şi era aproape neîncetat, ca o eclipsă, de nu ştiai nici să îţi găseşti ochii în oglindă când te spălai pe faţă. Era o ceaţă pe întuneric, chiar dacă e aiurea spus, simţeai că e un întuneric dens. Ceva semnale însă apăruseră, de căteva ori mă trezisem din somn şi visasem că soarele avea să nu mai eclipseze luna şi aceasta avea până la urmă să învingă nemiloasa eclipsă. Și să se facă lumină, de aia de la lună, ca lumea. Cred că şi valurile rămăseseră cumva adormite în neştire, aşa ca să domolească lipsa lunii și a umbrelor cuvintelor mele. Câteva luni de-a rândul chiar.

Apoi apăru majestuoasă, frivolă şi arogantă.

Odată cu primul val…însă trecu ceva timp până să apară şi briza. Aia de zici că uau, în final se face seară şi nu îţi mai intră soarele în ochi de zici că te ustură precum nisipul la o lupta de cocoşi. Atunci am deschis repede calculatorul şi l-am zărit. Era predestinat să-mi fie instrument de scris. Mi-s proscris, îmi spuse… era ca un haiduc al gândurilor mele, scriind doar ce vrea el și neținând cont de logica mea, adică așa cum ar trebui să fie un stilou pe gustul meu. Încă nu și-a scris nici propria autobiografie, am facut-o eu pentru el, dar vine tare din urmă. O să fac o poză cu el…

„cenaclul visatorilor cu ochii deschisi”

Posted: septembrie 4, 2012 in gânduri fără stăpân
0

m-am gandit ca ar fi o idee interesanta sa ne strangem cativa si sa ne citim unul pe altul, sa impartasim idei si poate sa incercam sa construim „chestii” impreuna… o sa va propun o zi sa facem o prima intalneala sa ne acomodam cu ideea si sa cream precedent… cum suna? as mai adauga ca in sectiunea BAZAR va propun sa publicati (sub indrumarea mea) din scrierile voastre… cu mult drag, catalin

un gând oarecare

Posted: august 31, 2012 in gânduri fără stăpân
1

Nu știu nici eu când am început să te iubesc, mă gândesc că mi te doream înainte să fii în viața mea doar că nu știam ce formulă umană vei avea. Prima oară te-am văzut ningând peste ulițe și am zis că nu poate fi ceva mai frumos și că basmele sunt reale. Apoi te-am mirosit în grădina cu trandafiri și te-am văzut noaptea când era cerul senin. Așa, bucățică cu bucățică, ai început să prinzi formă și ai ajuns să mi te întruchipezi în fața mea sub formă de… iubita mea.

Te-am remarcat și ți-am zâmbit. Apoi ți-am făcut o declarație de dragoste, era prima din viața mea și nu am știut să mă exprim mai mult decât o plimbare cu bicicleta, era supremul gest al tandreții. O zi mai târziu îți scriam despre sentimente, îți povesteam ce văzusem în cer și stele, acuma aș vrea să îți miros pielea în fiecare secundă, să îți las degețelele să se scurgă printre ale mele, să transpir amor făcand în doi, să mi te distrez ascultându-te …

Într-o zi o să fiu o steluță și o să iți zâmbesc de pe cer. Altă zi poate că voi fi un fulg de nea și o să iți mângâi obrajii, poate chiar voi fi un gând doar și îți voi străbate în viteza visele și clipele în care te uiți la cer și la stele.

Mă mai gândeam să fim amândoi unul și să ne facem cu ochiul când nu se uită nimeni la noi. Mi te imaginez cum mi-ai zâmbi și dezmierda zâmbetul cu gustul buzelor tale și al dulceții privirii tale.

Mi te imaginez vers de poezie, rimând cu alte gânduri legate de tine, mi te imaginez scrisă pe o bucățică de hârtie și strecurată pe sub ușă, cu discreție să nu ne prindă nimeni, mi te imaginez cum iți miști ochișorii citind cu nesaț cuvintelele de amor care stau pitite și timide tremurând pe bucațica albă de hârtie. Îmi mai imaginez cum ar fugi dacă ar putea de focul privirii tale, cum s-ar mai ascunde crezând că ai să dai foc la hârtie ca să nu ramână urme.

o umbră de cuvânt

Posted: august 31, 2012 in gânduri fără stăpân
1

sunt o umbră și caut ghid să mă călăuzească… am în față un prospect cu obiective de vizitat, multe poze confuze și un aparat de fotografiat cu film. oricare, nu unul anume. stau într-o intersecție goală, nu e nimeni pe aici și cred că aștept un mijloc de transport. să mă ducă undeva. oriunde. dacă apari înseamnă că ai destupat sticla pe care am aruncat-o în mare… poate de aceea m-ai și găsit!