VreauUltimulLoc

Înțeleg, poate sunteți genul acela entuziasmat de sărbătorile de iarnă, care face bradul pe 1 decembrie și îl desface în martie. Atunci, probabil că spiritul Crăciunului vă pătrunde la început de lună, când primele JBL-uri umblă festiv printre blocuri, mânate de haite de ți… colindători din Călărași.

Sau poate sunteți crăciuniști moderați și atunci spiritul sărbătorilor vă pătrunde când se umple orașul de luminițe. Luminița — urât nume pentru o femeie, dar divaghez.

Sau poate sunteți Grinch, ca mine, și vă opuneți penetrării spirituale până în ultima secundă.

În orice categorie vă aflați, vine un moment când spiritul Crăciunului își face loc cu pârâit de pepene bine copt și, oricât vă zbateți, oricât vă luptați, pătrunderea lui devine implacabil de concretă.

Momentul acela este pe 24 decembrie, în trafic sau în magazine, când vezi în ochii celorlalți, buni creștini ca și tine, acel „futu-te-n gură, de ce mă încurci?”. Momentul când ne putem simți cu adevărat uniți în cuget și-n simțiri, momentul de adevărată Mare Unire.

La mulți ani, dragi români, și un călduros futu-vă-n gură — vin sărbătorile!

De când nu am mai scris, s-au întâmplat destule, în general lucruri bune.

Am un băiat care crește pe zi ce trece.

Am un motan gras.

Am sărit de 90 de kilograme.

Am jumătate din barbă albă.

Simt cum vârsta începe să își impună anumite condiții și încă mă ajustez la această realitate.

Încă sunt „în putere” după standardele vremii, dar mult sub standardele mele.

Sunt, pentru prima oară în ultimii — nici nu mai știu — poate mai mult de 15 ani, foarte aproape de a închide ultimul credit.

Mă lupt cu o hernie de disc; fac doi pași înainte, doi înapoi.

Am ceva ani de când nu am mai băut alcool. Odată cu asta, au venit și anumite efecte, atât pozitive, cât și negative.

Mă simt mult mai constant în sentimente, fără suișuri și coborâșuri; în general, posac.

Îmi caut un echilibru călduț, o disciplină interioară, o bază solidă cât mai independentă de condițiile exterioare.

Mă sperie perspectiva unui posibil război.

Mă sperie perspectiva unor schimbări economice globale, o criză de amploare, o rearanjare a realității venită din succesul sau insuccesul AI-ului.

Încă mă simt departe de groapă; încă am planuri de viitor și proiecte de realizat.

Cine știe ce va aduce ziua de mâine?

Cine știe ce va aduce ziua de mâine?