Weddye

Azi aleg… azi mi-e scarba. Azi sunt rece. Azi a fost cald afara, dar inima rece. Azi am fost tot singura. Azi ai vorbit mai frumos, dar tot rece. Nici astazi nu m-am incalzit. Imi e frig … e soare afara. Dar…aici la mine e frig, pana si camera e rece. E albastru, e soare dar eu vad norii. Par mai grei si mai inchisi, imi intuneca orizontul. Ma simt ca gerila din Harap-Alb. El avea un scop nobil, sa-i salveze pe camarazi cu „frigurile” sale. Si eu am un scop nobil….vreau sa-mi salvez sufletul din imbratisarile tale calde dar false. Poeziile noastre s-au transformat in furtuni cu vanturi de vorbe urate ce te izbesc peste obraz, in ploi cu lacrimi si tunete cu certuri. Iubirea asta pe care noi o numic asa nu imi mai tine de cald si nici de urat noaptea. Tu esti rece….iar eu sunt si mai rece.

Nici nu ai idee cate lucruri face, zilnic, pentru tine. Le face pentru tine, dar le face mai ales pentru ea, pentru liniştea sufletului ei şi pentru că se simte fericită în acele momente. Sunt dimineţi în care se trezeşte mai devreme, se întoarce către tine şi stând rezemată într-un cot te priveşte de parcă ai fi singura prezenţă din cameră. E atâta linişte încât îţi ascultă ritmul inimii în timp ce se împleteşte cu respiraţia ei liniştită. Te priveşte aşa, într-o linişte de cristal câteva minute, apoi incepe să se joace în cutele camasii tale cu mişcări a căror ordine fără sens e înţeleasă numai de ea. La final e nemulţumită de opera ei şi strică tot. Te mangaie în grabă, te sărută cu dor, iar tu te trezeşti. Şi te gândeşti că probabil nu are altceva mai bun de făcut decât să îţi strice ţie ultimele minute de somn. A avut o noapte intreaga sa te imbratiseze, dar de data asta a ales sa nu te mai iubeasca in liniste, ci sa te iubeasca sub lumina si caldura primelor raze virgine ale soarelui, cand lumea inca nu a iesit din case si nu toti au avut prilejul sa fie mangaiati de ele. Dar tu nu ştii tot…tu la prima ora ….

Si sunt seri în care tu nu poţi sa o apreciezi asa cum ea isi doreste din motive pe care ea le-ar arunca în temniţă din cauză că iti răpesc sufletul din aşternuturile calde pe care le împărţiţi. Tu ea si parfumul glumelor tale proaste ….

 În acele seri se lasă torturată de pripriile gânduri. Adoarme târziu, abia după ce teama că poate tu nu eşti „la fel cum erai la inceput” incepe sa dispara din mintea ei.Imaginea ca „un alt tu” ti-a luat locul o ingrozeste. O ingrozeste ca pentru el sa nu fie numai  doar o bucata de carne, sa nu fie ea numai cea care il ingrijeste ca pe propriul ei copil, care isi pune un strop din lichidul ce-i incalzeste inima in mancare si ca pentru el nu e numai prezanta unui alte sufari in casa lui demult goala.

Insa e constienta ca te iubeste prea mult. Dar ea se consuma prea mult pentru …. si sper ca iubirea sa nu se consume si ea.