Romeo al nostru és Júlia a lor
Daca faceti ochii cat cepele citind titlul asta, e clar: sunteti noi in peisaj si nu sunteti familiarizati cu una din marile obsesii ale mele, si anume musicalul Romeo si Julieta de la Opereta. Pentru referinte, va invit sa cititi exaltarile mele fangirlistice in legatura cu varianta franceza a musicalului (aici), cu cea maghiara (aici) si, in fine, cu cea autohtona (aici si aici). Fangirlisme putintel mai moderate am scris pe blogul lui Didu (adica aici).
Long story short: e vorba de un musical francez de succes, care a fost adaptat in mai multe tari. Cea mai originala adaptare le apartine maghiarilor, care au transformat varianta classy si usor naiva a frantuzilor intr-un spectacol modern, cu decoruri naucitoare, coregrafii impresionante si, hai sa recunoastem, versuri oleaca deocheate. Mie una imi place foarte foarte mult varianta lor, pentru ca e plina de viata (eh, ma rog) si energie, iar actorii lor sunt excelenti. In plus, m-as marita cu Zoli, tipul care-l joaca pe Mercutio la Budapesta, in orice clipa din zi sau din noapte. Echipa care s-a ocupat de productia maghiara (care e un mega succes la ei acolo) a colaborat foarte strans cu romanii in montarea variantei noastre, astfel incat spectacolul de la Teatrul de Opereta Ion Dacian e creat fix dupa chipul si asemanarea celui de la Budapesta. Read the rest of this entry »
whateverisme 