Ne înconjoară toamna în mistere, Cu pașii lenți se scurge-n nepăsare, Privirea-i gri se-nfige în artere, Cad frunze ruginii cu disperare.
Ne cade toamna, arămiu, pe piele, Învăluindu-ne discret cu dulci arome. Suav, ne amețește cu-ambrozie de stele Cad frunze ruginii cu lacrimi incolore.
Ne-mbrățișează toamna cu poezie, Amestecând culori, pătând pereții, Seducător pășește, apoi cu frenezie, Cad frunze ruginii din cartea vieții.
Tablou haotic desenează toamna la apus, Purtând penelul sumbru peste lume, Culori din curcubeu pe șevalet s-au scurs, Pe un buchet de frunze ruginii, imune.
ca să-ți amintești de mine, trebuie mai întâi să mă uiți… dar cum poți uita, oare, Ploaia, care a spălat sărutul nedat, lăsându-l să se scurgă, după piele până la inimă.
ca să-ți amintești de mine, trebuie mai întâi să mă uiți… dar cum poți uita, oare, Marea, care s-a unduit pe corpul tău, fremătând într-un sărut, azi sărat, fericită că pe nimeni nu a înecat.
ca să-ți amintești de mine, trebuie mai întâi să mă uiți… dar în seara asta voi ruga Visul, să nu-și destrame vraja, sărutâdu-ți inima înainte să plec sper ca în zori să miroși a mine…
ca să-ți amintești de mine, trebuie mai întâi să mă uiți… dar eu te cunosc dintotdeauna, când, înainte să-mi fii în inimă, tu mi-ai locuit în minte, azi o să storc viața, s-o sorb, în esență retrăind trecutul, știind că vei uita… să mă uiți.
M-am născut într-o dimineață de primăvară, dintr-un bob de rouă și o rază de soare, vântul îmi șuiera nervos la ureche, dar eu țineam ochii închiși, amețită de bătaia lui. Soarele mă săruta fierbinte pe creștet, iar în urechi îmi suna din când în când un foșnet vesel. A doua zi m-am trezit puternică, mi-am întins frunzulițele căscând zgomotos și mi-am dat seama că pot vedea soarele, și i-am zâmbit cu toate petalele deschise, de la o ureche la alta… În jurul meu dansa un fluture, l-am recunoscut după bătaia peltică de aripi, și ieri îmi dăduse târcoale. De emoție am simțit o explozie de culoare în petale, iar prin delicata-mi tulpină, furnicături stranii… Eram nedespărțiți… el, fermecător prin zboru-i diafan și grațios, eu, cu petalele îmbujorate și fluturi prin sevă…nimic nu exista în jur… Într-o zi balerinul meu a întârziat la întâlnire, cu sufletul strâns mă ridicam pe vârfuri să-l zăresc, moment în care o pereche de îndrăgostiți se oprește fix în fața mea…el, romantic și galant mă rupe și mă oferă ei, dulce și zâmbitoare, care mă primește cu un sărut…„o să-l păstrez pentru totdeauna…o iubire nemuritoare”… Înainte să închid ochii am văzut cum frumosul meu fluture zbura neconsolat încercând să îndepărteze înserarea ochilor ce se așternea tăcută…și i-am zâmbit…nemuritor…
Din dragoste nu se moare…îmi susurau atâtea voci în urechi…închid ochii să-mi simt timidele bătăi de inimă…tăcere…iar tăcerea îmi mângâie somnul pleoapelor…și brusc nu mai doare…
Într-o zi friguroasă de februarie, între paginile unei cărți, mi-a înflorit un zâmbet strivit între file, resemnat și nemuritor… Cu grijă am încercat s-o desprind, și privirea mi s-a scurs pe rândurile alineate delicat… „dacă s-ar putea vedea cum se transformă în floare toată durerea ce respiră din cicatrici…”
De ce zâmbesc florile când mor, Par fericite pe-ale noastre brațe, Agonizând, cu drag ne lasă un dor, În testamentul cu petale crețe…
Estos son algunos widgets de texto. El widget de texto te permite añadir texto o código HTML a tu barra lateral. Utiliza el widget de texto para mostrar enlaces, imágenes, HTML, texto o una combinación de todos estos elementos. Edítalos en la sección Widget del Personalizador.
vorbebune 