simfonia spaniolă de Lalo

de bianca marcovici [Levana ]| 2007

Viclenia cu spatele gol…

ți s-a spus că Viclenia în 5 părți
nu mai poate să-și închidă
cuvintele într-un seif…

codul seifului e știut de toata lumea.

ți s-a spus ca Vina nu poți s-o împarți cu Nimeni,
atât timp cât știai lucru ăsta elementar
de pe punțile vaporului meu circular,
cine atinge aripa îngerului meu și al lui Gaudi
cu chibritul aprins
va plăti scump un afiș al iertării.

(oare de ce ai făcut-o atât de nonșalant …
nici pâna acum nu poi să-mi ștergi trauma
dublului accident, infanta, defăimată, 13
tabla mașinii va fi refacută, o știu, doar ea)

Viclenia riscă să cadă cu bolovanul său
atârnat de gâtul lebedei
pe o apogiatură prelungă în flagioletul sublim,
într-un dans spaniol cifrat
Viclenia cu spatele gol
Și funda lasată la încheitura
Dorsală, ca o frunză a tinereții, arcuirea piciorului
pantoful cu toc dă de un vierme
bârna
ochiul tău stâng!
tu de ambele părți
ba ea ba tu.
toamna va da roadele superbului copac
ce-ți străjuiește casuța câinelui.
iar pisica va prinde Viclenia în gheare
strafulgerată de păcate
ca pe un șoarece
într-un scenariu neregizat de masca scandaloasă
cu ochi de șerpi albi cu sâni extaziați de prunci
căutând lapte surrealistic.

cum ti-am zis
gazul toxic e în tine
dar șansa ta nu o are Nimeni

bianca(C)

Hanuka e sărbătoarea Luminii
ostaticii noștri au fost eliberați/o parte morți din tunelurile săpate sub pământ la 40 de metri adâncime…
din Gaza de Hamas (grupare teroristă) contra teroriștilor arestați și duși în Israel, ei
care au luat propriul popor ostatic din Gaza,
înfometându-i, după masacrul din 7 octombrie,2023:
explicit au trecut granița noastră
și au ucis populația civilă
care tocmai petreceau de Simhat Tora, sărbătoarea noastră veselă!
ultima zi din viața lor,arși, uciși în casele lor, violați, sfârtecați…
fără număr!

poem negru poem al distrugerii în masă,
doar pentru că erau evrei!
să se facă Lumină
ce țară din lume ar accepta asta
și s-ar uni cu teroriștii Hamas
ajutați fiind!
mai mult, din 7 părți concomitent
ne-au atacat și trimis rachete grele spre noi
de cei care au finanțat soluția finală,
ca pe vremurile triste ale Holocaustului
și continuă să ne amenințe Insula Israel!

BIANCA MARCOVICI GRIMBERG(c)

ביאנקה מרקוביץ גרימברג

ne auzim respirația
personale []
rezumat 2025

de bianca marcovici [Levana ]

2025-12-09  |     | 

între noi nu mai e nici o legătură carnală
camerele noastre sunt alături
ne auzim respirația
nu ne-am revenit de la traumele războiului
așteptăm cuminți evoluția tratatelor de pace

nu se întrevede nimic bun, nimic sărbătoresc
de Hanukah- sărbătoarea luminii
doar prăjiturile tronează ca dulce stropit cu
pudră de zahăr, li se spune sufganiot,
îngrașă, 400 de calorii-

seara asta mă voi duce la o recepție la Ambasada română,
degustări de vinuri și discursuri de colaborare
între țările noastre,
în rezumat totul e fără zăpadă

de bianca marcovici [Levana ]

2013-04-19  

să cochetăm cu moartea

înainte de a avea ultima discuție

poate cu oncologul

poate cu nepotul

poate cu fata morgană

să ne plângem cumva numai stelelor

pentru că oamenii au o viață scurtă

doar până la 120 de ani

iar cineva de Sus

ne preia CD-ul

nimic tipărit pentru

că nimeni nu are timp

dincolo e…

metastaza cuvintelor

bianca marcovici

dacă nu mă laud eu cine să mă laude
gura grăiește minciuni dar ochii nu mint
fac o paranteză eu trăiesc în secolul trecut
diferența de vârstă strică totul:
la știri PROTVI anunță că o bătrână a fost violată
eu mă simt femeie nu babă…

bărbații devin femei sau… bătrâni neputincioși prea devreme peste 60, cromozomii X…
și se răzbună: iau o nevastă tânără numai s-o expună virtual la petreceri,
cică mai au cu ce…

dar metaforele zbor precum păsările,
văd pe geam că după ploaie au apă dulce să bea
precum la câini, trebuie de pus apă în diferite locuri-
la mare noroc că fac duș, de acolo săracele păsări beau apă
viitorul după armistițiu pare sumbru la Haifa
avioanele tancuri tot circulă pe cer!

INSULA ISRAEL E CU MINE

BIANCA MARCOVICI(c)

S

Mihai BATOG-BUJENIŢĂ: Bianca Marcovici – Dincolo de rostiri

Marcovici, Bianca

„Peste şapte coline”, 200 pg.

Editura „Junimea” Iaşi, 2015

Prefaţă

În urmă cu câţiva ani, nu prea mulţi, într-o discuţie avută cu preşedintele Uniunii Scriitorilor-filiala Iaşi, am auzit pentru prima oară numele poetei Bianca Marcovici, despre care acesta îmi vorbea cu un entuziasm pe care nu i-l cunoscusem până atunci. Interesat de autoare, am început să caut prin diferite publicaţii scrierile apărute. Lectura poeziilor îmi indusese o nelinişte dublată de o curiozitate, o dorinţă de a şti mai mult, de afla mai multe despre o poetă care, iată, cu o admirabilă discreţie, impunea prin versurile ei necesitatea unei altfel de abordări, una în care lectura, incitantă şi subtil filosofică, ridică, în primul rând, întrebări la care îţi doreşti să afli răspunsuri.

La scurt timp, prin ceea ce numim căile de nepătruns, acelea activate de o logică supremă aflată întotdeauna deasupra noastră, am primit, în mod absolut surprinzător, de la Bianca Marcovici, o carte de poezie. Abia acum, prin intermediul acestui volum organizat, coerent şi inteligent structurat (B. M. este inginer de profesie, iar aceasta se vede şi în plan editorial) am reuşit să intru în universul poetic al autoarei, să pot confirma că, într-adevăr, acest univers, departe de a fi doar impresionant prin vastitatea sa, este prioritar tulburător prin neliniştile pe care ţi le induce, prin turbulenţele interogatorii pe care le simţi la tot pasul, prin vârtejurile de emoţii, de multe ori contradictorii, dar întotdeauna puternice, copleşitor prin complexitate şi fascinant prin luminile pe care le aruncă mai întâi asupra ta, cel care ai reuşit să pătrunzi şi va trebui să-ţi plăteşti cu o clipă de luciditate îndrăzneala. Şi, constaţi că este firesc să fie aşa, deoarece însăşi poeta a traversat o parte din viaţă trăindu-şi cu mult curaj un destin deloc liniar sau liniştit.

Născută în Iaşi, la începutul acelui obsedant deceniu şase (1952), va trăi din plin atmosfera delirantă a acelor vremuri, ceea ce, poate, a şi făcut-o să evadeze în lumea pură a muzicii, devenind o violonistă cu succese pe scenele lumii. Ştim câtă muncă, dăruire, însă şi har, înseamnă un asemenea succes. Între timp urmează şi cursurile Facultăţii de Construcţii devenind la absolvire inginer în acest domeniu care, în modul cel mai surprinzător, pare a avea extrem de puţină tangenţă cu înclinaţiile ei artistice. Trăieşte şi dezgheţul deceniului al şaptelea dar şi teroarea anilor ’80. Apoi, cât se poate de firesc, îşi asumă răspunderea plecării în Israel, purtându-şi speranţele de mai bine spre patria străbunilor.

Trece, aşadar, cu visele copilăriei şi ale tinereţii prin Iaşul pe care nu-l va uita niciodată: „N-a revărsat Bahluiul,/ nu sau prăbuşit iubiri?/ Găurile din mozaicul Pieţei Unirii au fost astupate?/ Porumbeii, în continuare, înălbesc/ statuile verzi?/ Pasajul de sub stradă a fost betonat?/ Filarmonica restaurată?/ Trustul meu de construcţii e tot ocupat de molii?/ Tramvaiele produc tot atâta zgomot?/ Iarna e tot cu troienele neîntoarse?/ Vraful de iluzii a rămas tot la Casa Pogor?/ Vioara mea, copie Cremona, e tot la unchiul meu/ sub pat?/ Vecinii mei figurează tot în cartea de telefon?/ Poeţii tot se mai opresc pe la casa mea/ demolată, să bea mastica aia puturoasă?/ Câinii mai latră fără oprire?” (Improvizaţie cu pod de flori la Iaşi).

Trăieşte trauma dezrădăcinării de locul unde vieţuise secole de-a rândul familia, dar şi pe cea a integrării în noua patrie. Ştim cu toţii, Ţara Sfântă, dar şi Ţara sfinţită de munca eroică unor generaţii de înaintaşi, trebuie apărată cu preţul vieţii de copiii ei, în războaie crâncene motivate doar de interesele meschine şi ura viscerală a celor din jur. „Suntem deja o insulă/ înconjurată/ Nu de mare…/ ci de duşmanii perfizi/ care mizează pe numărul lor./ Suntem deja o insulă/ urmează,/ poate,/ trebuie ca Europa să se trezească/ uneori pedeapsa e a Lui,/ pe merit/ pentru cei care ne-au urât!/ pe noi, Poporul Ales!” (Poporul ales).

Însă Bianca Marcovici, mamă şi bunică, obişnuită parcă, (dar cine poate spune că este într-adevăr obişnuit cu neobişnuitul), este totuşi o fire lucid-combativă care suferă şi luptă pentru un viitor pe care îl doreşte mai bun măcar pentru copiii ei. „La pământ m-am aruncat/ de zeci de ori/ sub o masă…/ am luat locul câinelui meu/ care s-a supărat…/ katiuşele au trecut aproape/ le-am văzut urmele pe cer./ noroc că au căzut în mare/ aproape 2000” (Artificii şi artificieri)

Priveşte cu drag, dar şi cu îngrijorare după fiica ei care pleacă în misiune: „Zeiţa frumuseţii s-a născut în Israel/ O văd mereu pe strada mea/ Dimineaţa…/ E încărcată cu un rucsac negru,/ Poartă epoleţi argintii/ Are părul strâns într-o coadă groasă/ Pare liniştită când scoate din buzunare/ abonamentul hofşi/ Singurul lucru care mă pune pe gânduri/ Este oboseala întipărită,/ Din ochii cu sclipiri atât de vii…/” (Epoleţii argintii – inspirat de soldatele mele: Zinette şi Noemi)

Este greu pentru noi, cei care citim aceste splendide versuri să înţelegem zbuciumul din sufletul mamei care are totuşi tăria de a privi fără excese de sentimentalism cum o fiică pleacă să-şi îndeplinească datoria faţă de patrie, înţelegând aceasta ca pe sacrificiul necesar dăinuirii în străvechea vatră a poporului său. Dar şi eforturile care se fac pentru fiecare copil al ţării, pentru viaţa sa, pentru părinţii care-i aşteaptă: „Soldatul nostru, Gilad Şalit răpit din Israel,/ prizonier de aproape 5 ani şi jumătate,/ ţinut într-o gaură fără lumină…/ Copilul nostru s-a întors acasă./ Ne-a lipsit în fiecare clipă/ ca şi cum noi am fi adevăraţii părinţi./ Casa noastră a rămas mereu deschisă/ poate o minune… o rugă va fi auzită/ s-a întors timidul nostru copil/ a coborât scările…/ am tremurat pentru el/ Să-i fie bine,/ să-i fie cald, să-i fie lumină/ în priviri, să-l adorăm ca pe propriul nostru copil. Preţul păcii noastre l-am plătit scump!/ să medităm puţin la echivalenţe:/ o viaţă contra o mie!” (O viaţă contra o mie!)

Dar, dacă excludem absurdul, durerile şi atrocităţile războiului, vom constata că Bianca Marcovici este omul care priveşte către lumea în care trăim cu toţii, acea lume largă. Cu ochiul critic al poetului vede, dincolo de aparenţe, tristeţea locului în care o fetiţă a suferit ani de recluziune autoasumată, dar scump plătită, doar pentru vina de a fi evreică. Observă zidurile milenare din Grecia spurcate de graffiti: „zilele astea în Grecia/ am privit graffiti mâzgălite/ pe clădiri istorice/ tineretul şi-a bătut joc de istorie cu mâna caldă/ folosind culori stridente/ ca o profanare de morminte/ stau chirciţi la cafenele şi visează locuri de muncă,/ un tineret anulat sufleteşte se răzbună./ noi cei care scriem profanăm viitorul/ cu visele noastre imbecile/ de a fi la/ fiecare colţ de stradă un pamflet” (Refuz)

Să nu credem însă că Bianca Marcovici trece prin lume doar foarte lucidă, strict obiectivă şi de aceea tristă. O vom regăsi surprinzător de caldă, duioasă în versuri de o elegantă şi rafinată senzualitate, acea senzualitate fascinantă specifică unei femei culte şi cu o înaltă educaţie: „Ai rămas acelaşi/ un fulg pe buzele mele/ în miez de vară/ o scânteie de viaţă/ aducătoare de sentimente/ înteţite şi virgine/ o lacrimă de bucurie pe obrazu-mi/ ars de soarele/ infernal/ un poem alb atât de alb ca o/ rochie de nuntă” (Dedicaţe) sau: „câştigătorul ia tot/ doar rodia din mâna ta muşcând-o/ o să-ţi aducă aminte/ întâlnirea noastră de pe podul neterminat” (Numere). Dar şi: „trebuie să respir cuvinte/ ca pe un drog/ văd dincolo de Aurora Boreală/ chipul muzei… în aburi, Erato e o erată…/ tocmai azi de ziua unei femei./ în fapt singurătatea e plictisul…/ ca şi cum cunoscând un bărbat în cuvinte/ nu mai poţi să faci sex./ atingerea s-a pierdut/ printre rânduri…” (Sex interzis)

Vom mai găsi în poeziile Biancăi Marcovici, aşa cum este şi firesc, referiri la cele două limbi, română şi ivrit (idiş pentru evreii în vârstă din România), cu frumoase şi inteligente observaţii asupra oamenilor care le folosesc, a evoluţiei lor în contextul fenomenului alia, dar şi a modului în care aceste limbi pot fi punţi de legătură, parcă mai trainice decât oricare altele, între culturi şi oameni. Un lucru la care noi, românii, ar trebui să gândim mai mult şi mai profund, având în vedere că, în ultimii douăzeci de ani, am reuşit să avem legături culturale în dezvoltare cu evreii din Israel iar aceasta, în primul rând, o datorăm compatibilităţilor de limbă, fiind pentru noi o uriaşă şansă de a ne extinde orizontul cultural şi în spaţiul mirific al Ţării Sfinte, să înţelegem, prin intermediul limbii române realităţile altor dimensiuni geografice şi spirituale.

Dacă până acum am făcut referiri numai la modul în care poezia Biancăi Marcovici poate fi citită şi înţeleasă prin lecturare, este necesar să trec şi la o altă componentă: sonoritatea şi expresivitatea derivată din actul recitării. Aparent, dar numai aparent, poeta foloseşte un sistem de punctuaţie şi versificaţie cel puţin original, iar un cititor mai puţin atent nici nu ar încerca să înţeleagă de ce. Dar, dacă ar avea inspiraţia să recite aceste poezii respectând punctuaţia impusă, va avea surpriza să constate că muzicalitatea puţin stranie a creaţiilor îi dă un alt nivel de înţelegere, unul cu o altă profunzime şi autenticitate şi, de ce să nu recunoaştem, devoalator de noi sensuri, ba chiar şi o altă simbolistică a cuvintelor.

Se spune despre scrierea hieratică egipteană că avea trei niveluri de informare: unul pentru cel ce o citea, un altul mai adânc pentru cel care o rostea sau o cânta şi un al treilea, cel cu adevărat important, pentru cel instruit să o înţeleagă. Da, dar şi ebraica are cam aceleaşi caracteristici, unele în care ordinea cuvintelor şi valoarea lor cifrică dă adevăratul înţeles al frazei. Prin urmare, nu mă miră deloc faptul că, probabil prin acel miracol al memoriei ancestrale, Bianca Marcovici ne oferă acest dar al înţelesurilor multiple prin acelaşi exerciţiu de gândire sintetică al limbii vechilor rabini.

Uneori, pentru că ne aflăm, totuşi, în prezenţa scrierilor unei violoniste cu mare experienţă interpretativă, putem asemui versurile ei cu acele sunete ale unei viori, sunete cu o profundă rezonanţă în suflet, capabile să potenţeze orice emoţie sau trăire afectivă, însă fără să putem spune că am auzit vreun cuvânt. Fiind şi acesta unul dintre misterele a ceea ce este omul în deplinătatea fiinţei sale spirituale.

Cititorul care are în mână această carte se poate considera un ales şi, dacă are curaj, poate porni pe calea nou deschisă. „Eu nu înşel pe nimeni/ doar pe mine mă înşel,/ vocii tale îi ataşez/ rugăciunea poetului Necunoscut./ dar mi-e foarte frică…/ într-o zi/ vei uita rana cuvântului/ şi vei trece foarte uşor/ peste umbra mea/ ca un buldozer fără aripi.” (Poeta).

preluare de pe net revista logos

INSULA ISRAEL*

de Bianca Marcovici

Un poem extins al memoriei și identității în pragul catastrofei

Christian W. Schenk

Volumul Insula Israel semnat de poeta Bianca Marcovici, apărut la Editura „Familia” (Israel, 2025), este o lucrare poliedrică, alcătuită din poezie, memorialistică și fragmente epistolare, care conturează nu doar un peisaj liric personal, ci și o cronică a Israelului contemporan, marcat de război, pandemie și frământări identitare. Cartea se înscrie într-o tradiție a literaturii diasporei, dar transcende limitele biograficului pentru a deveni un document existențial și istoric.

Structura volumului este tripartită: poezie lirică (partea I), corespondență literară (partea II) și amintiri narative (partea III). Această arhitectură amintește de modelul cărții de viață, în care literatura devine mărturie și act de supraviețuire culturală. Fiecare secțiune adaugă o dimensiune existenței în exil: trauma, recuperarea memoriei și lupta pentru afirmare într-un spațiu geopolitic marcat de instabilitate.

Poemele Biancăi Marcovici sunt concise, încărcate de realitatea imediată a unui Israel în stare de asediu continuu. Versuri precum „Stăm pe un butoi de pulbere” sau „Doar panglica verde la cap, în Gaza ocupată de ei” (p.13) amintesc de poezia angajată, dar fără să cadă în retorică. Autoarea mizează pe un limbaj direct, frust, la limita pamfletului, ceea ce conferă forță discursului. Temele recurente sunt războiul, Holocaustul, identitatea evreiască, dezrădăcinarea și reziliența. Tonul alternează între sarcasm amar și lirism sobru, între ironie și disperare – o trăsătură specifică poeziei marcate de urgența supraviețuirii.

Pe fundalul orașului Haifa – imagine recurentă – se desfășoară o poezie urbană, densă în observații sociale. Avem o descriere cotidiană a realității israeliene: „porcii mistreți, cu tot cu plozi, / Ne-au invadat fără rușine” (p.16), sau „Flux, reflux… flux, reflux… flux, reflux. / Mă simt străină.” (p.55). Această poetică a concretului, a detaliului aparent trivial, devine un instrument de dezvăluire a unei realități apăsătoare, în care frumusețea este mereu suspendată.

Volumul respiră printr-un „timp suspendat”, un timp al „alarmelor zilnice”, în care realitatea cotidiană este întreruptă de pandemie (Corona) și de atacuri teroriste. Acest context generează o poezie fragmentară, uneori de tip jurnal (vezi „Jurnalul zilei”, p.64), în care trecutul, prezentul și viitorul se amestecă într-o formă de temporalitate dezintegrată. Metaforele recurente – ciuperca bombă, camera etanșă, robotul dirijor – sunt simptome ale unei lumi dezarticulate, unde omul devine „locatar fără voce” (p.15).

Poemele dezvăluie și o perspectivă profund feminină asupra războiului și suferinței. Autoarea se prezintă ca mamă, bunică, soție, poetă, uneori martor fără putere: „Nepoții nu au observat schimbarea fizică, / … mă recunosc cu tot cu mască” (p.49). Tema maternității este filtrată prin trauma Holocaustului și prin prezentul marcat de pierdere: „Vai de nepoții noștri, vai de viitorul lor!” (p.48). Această sensibilitate feminină aduce o dimensiune de tandrețe și revoltă în fața istoriei masculine a războiului.

Limbajul poetic alternează între oralitate (inserarea expresiilor colocviale, uneori argotice) și momente de gravitate filosofică. De pildă, poemul „Meditație” (p.56) este un manifest al lucidității în fața tradiției și al imposibilității salvării prin religie: „Degeaba ne rugăm la Zidul Plângerii. / Sunt prea mulți în afara galaxiei noastre…”. Tonul confesiv este presărat cu intertextualitate (referințe la Nichita Stănescu, T.S. Eliot, Kafka), adăugând profunzime și universalitate liricii autoarei.

• editura Familia, Israel, ianuarie 2025

MARCOVICI BIANCA

Bianca Marcovici (născută Grimberg, n. 22 iunie 1952, Iași) este o poetă israeliană de limbă română, originară din România, de asemenea violonistă și de profesie ingineră.

Date biografice

Bianca Grimberg Marcovici a absolvit “Universitatea populară” de 5 ani și Liceul de muzică “Octav Băncilă” (de 8 ani), din Iași, secția vioară. De asemenea ea este absolventă a “Facultății de Construcții Civile și Industriale” a Institutului Politehnic din Iași (1976).

S-a căsătorit la Iași cu ing. Delu Marcovici, originar din Dorohoi. Fiind evreică, în anul 1991 a emigrat în Israel împreună cu toată familia.

În perioada 1984-1987 a fost membră a Orchestrei Comunităților evreiești din București și Iași, efectuând turnee în Israel, Elveția și Statele Unite ale Americii . În perioada 1990 – 1991 a lucrat timp de un an ca redactor pentru cărți tehnice la Editura “Omnia” din Iași. A fost vicepreședinta “Asociației de prietenie România-Israel”-Filiala Iași, alături de violonistul Bujor Prelipceanu, care îndeplinea funcția de președinte.

A lucrat ca ingineră proiectant constructor în cadrul “Societatea de Electricitate” din Haifa și de asemenea înainte de 1990 la Trustul de Construcții Industriale-Iași

Locuiește în Haifa și este cetățean israelian la fel și român. Are 8 nepoți.

Pensionară ca inginer constructor de la data de 1/07/2014

Pensionară al U.S. FILIALA-IAȘI din România ca scriitoare din anul 2013.

Vicepreședinte în Conducerea A.S.I.L.R. din Israel, 2016. Demisie 25/10/2016 (din motive personale).

Bianca Marcovici a debutat în poezie în anul 1981, sub pseudonimul Blanca, la rubrica “Diligența Poștală” a poetului Emil Brumaru, în Revista Cronica, Iași, 1981 și în același an în Revista Convorbiri literare,debutată de scriitorul Corneliu Sturzu.

Ea a fost activă în Cenaclul “Junimea” din Iași între anii 1981-1991, de asemenea a participat la începutul activitatii ei literare la Cenaclul “În numele poetului” condus de poetul Cezar Ivănescu (un grupaj de poezii i-a apărut atunci în revista “Luceafărul”)

Bianca Marcovici este din 1990 membră a Uniunii Scriitorilor din România – Fliala Iași, precum și membră a “Asociațiilor Scriitorilor Israelieni de Limbă Română” din anul 1991. Din anul 1991 a devenit și membră a Societății “Junimea” din orașul natal Iași. A făcut parte din delegația scriitorilor israelieni de limbă română la “Întâlnirile scriitorilor de pretutindeni” de la Neptun, Constanța, de două ori, în anii 1996 și 1999. A participat la emisiuni de televiziune și lansări de carte în cadrul colocviului.

Poeta a colaborat la reviste literare din România, Israel, Germania și reviste on line pe internet.

În anul 2001 a fost aleasă în Conducerea Asociației scriitorilor israelieni de limbă română, dar a fost nevoită să se retragă dupa 8 luni din motive de navete la Tel-Aviv

Poeme ale ei au fost traduse în limba ebraică în antologii comune cu alți autori, de către Andrei Fischof, de asemenea i-a apărut o plachetă de versuri în limba engleză, “18 poeme”, în traducerea Luizei Carol , în limba germană în traducerea lui Radu Bărbulescu, iar în limba franceză în cea a lui George Astaloș și Nicole Pottier. Pentru traducerea în limba franceză se pot reține versurile următoare: „[…] les paroles justes/ de chacune des langues/ qui les comprendra/ et nous les rendra sur terre”.^[1]

Prezentă la Tg. de carte internațional, Ierusalim, 10 februarie 2015 cu lansarea de carte “Rebela din Haifa” , Editura G.A.Israel

Opere

(Apariții editoriale în România, Israel și Germania:

sursă bibliografică: debut:Message flagged Sunday, 25 March 2012, 13:52INVOCAȚII : Versuri Tipul înregistrării: Text tipărit: monografic Colaborator: Iacob, Ioan Colaborator: Leonte, Cornelia Colaborator: Marcovici, Bianca

Colaborator: Simion, Gheorghe Colaborator: Stamatin, Horațiu

Responsabilitate: Ioan Iacob, Cornelia Leonte, Bianca Marcovici, Gheorghe Simion, Horațiu Stamatin Serie: Debut. 5 poeți Titlu: INVOCAȚII/ Ioan Iacob, Cornelia Leonte, Bianca Marcovici, Gheorghe Simion, Horațiu Stamatin Informație la titlu: Versuri Editură: Junimea Locul publicării: Iași Anul Ediției: 1985 Descriere: 86 p. Note: Cuprinde : Netrecătoare patria / Ioan Iacob ; Lumina întunericului / Cornelia Leonte ; Marii anonimi / Bianca Marcovici ; Fulgere captive / Gheorghe Simion ; Echinocțiul necesar / Horațiu Stamatin Limba: rum Serie: Debut. 5 poeți Clasificare: 821.135.1-82 Clasificare: 821.135.1-1(082) Clasificare: 082.1 Debut. 5 poeți EDITURA JUNIMEA)

• “Marii Anonimi” 1985, (culegerea de poezie editată prin concurs: apărut în “Invocații”) Editura “Junimea” Iași.
• “Ochiul Cuvântului”, 1987, Editura “Litera”, București.
• “Dincolo de Paradis”, 1989, “Editura Litera”, București.
• “Revolta Sângelui”, 1992, “Minimum”, Tel-Aviv.
• “Revolta Sângelui”, 1993, Editura “Cronica”, Iași.
• “Intermezzo”, 1992, “Menora”, Rehovot.(caiet)
• “Casa din Noi”, 1993, Haifa.(caiet)
• Dincoace de Paradis, 1994, Haifa.
• Schițe pe Portativ (proză scurtă) 1995, Haifa.(caiet)
• “Magia Pietrei”, 1995, Petah Tikva.(caiet)
• “18 Poems”, plachetă de versuri în engleză în traducera Luizei Carol, Petah Tikva, 1996. (caiet)
• “Țara Extremelor / Land der Extreme”, ediție bilingvă, împreună cu Radu Bărbulescu, München, 1997 (carte în care a fost premiat traducătorul cu premiul “Haim Ianculovici”, la Haifa, 1998).
• “Mămăligă și Caviar”, Haifa, 1998. caet literar
• “Amprente”, Editura “Papyrus”, Tel-Aviv, 1999.
• “Amprente” editură “Clusium”, Cluj-Napoca, 1999, ediția a-II adăugită (cartea a fost expusă și prezentată de criticul și poetul Valentin Tașcu la Tg. de Carte de la Ierusalim, iunie, 1999).
• “Haifa zidurilor de sprijin“ editura “Cronica”, 2000, Iași.
• “Puterea cuvintelor”, editura “Minimum”, Tel-Aviv, 2001. (Oscarul Românesc la Tel Aviv pentru cea mai bună carte, 2.2.2002)
• “Întorcerea cuvintelor”, editura “Cronica”, reeditare a plachetei “Puterea cuvintelor”- 2001-Iași (Lansarea de carte a fost televizată, și a avut loc la Neptun și a fost prezentată de poetul Valeriu Stancu).
• “Cireșe amare”, ediție care cuprinde și poeme în limba germană și engleză, editor și traducător din germană Radu Bărbulescu, München, 2002.
• “Aburi de femeie”, Editura “Haifa”, 2004
• Poezii alese, “puțin blond cu mult farmec”, editura Hasefer, București, 2004, prefață criticul Paul Cernat (204 pagini, 20 de ani de poezie, ediție de lux)
• “Lumini diafane”, Editura “Haifa”, 13 ianuarie, ediție bilingvă, traducere în limba franceză, Nicole Pottier,

(A primit pentru carte premiul B. FUNDOIANU al A.S.I.L.R, Israel, 2006)

• “Impactul virtual”, Israel, Editura” Haifa”, 2007
• “Espresso dublu la Ierusalim”, Editura” Haifa”, 2008, ediție bilingvă. traducere în ebracă, Tomy Sigler
• ” Muntele meu, Carmel”, Colecția “Revista Familiei”, Israel, 1 ianuarie 2011
• “Poeme de pe cele două maluri ale sufletului”, Opera Omnia, Editura TypoMOLDOVA, 2011, proiect susținut de Universitatea “PETRE ANDREI” din Iași, 235 pagini:
• Arta nudului poetic, Editura FAMILIEI, ISRAEL, IUNIE, 2013]
• Rebela din Haifa, Editura G.A. ISRAEL.( Proză) Carte lansată la Tg. de carte Ierusalim, 2015
• Peste șapte coline (Iași-Haifa), Editura Junimea, mai 2015, A fost lansată la Bookfest, 2015.
• http://www.librariaeminescu.ro/ro/isbn/973-37-1827-7/Bianca-Marcovici__Peste-sapte-coline.html
• Espresso dublu la Haifa, ediție bilingvă, traducere în ebraică Tomy Sigler,

editura ” Revista Familiei”, Israel

31. Curcubeu peste Haifa, (manuscris de poeme Dada), editura Junimea,Iași , 2020, (lansare de carte la Colocviile Scriptor, 15.02.202o)
32. Romanul vieții mele, editura SAGA, ISRAEL (POEZII, NUVELE), 2021
33. INSULA ISRAEL, EDITURA „FAMILIA”, ISRAEL, 2025
34. ( Semnal, februarie, 2025 criticul RĂZVAN VONCU , România literară nr.8, SI ALȚI CRITICI, GABI MOSCOVICI (PRIETENIA, 2025), H.SIMON (VATRA VECHE, IULIE, 2025)

• A primit Titlul de Ambasador al poeziei, Iași 31 mai 2015

A mai apărut în antologii colective:

• – Culegerea “Menora”, Petah-Tikva, “Ramuri de măslin”;
• – “Iarna Verde”, antologie în limba ebraică de Andrei Fischof, Israel, 1997;
• – “Determination 2”, editată de Norman Simens, New Zealand, 1998;
• – Antologia “Arborele memoriei” și “Poezia pădurii” în îngrijirea poetului Radu Cârneci, ediție bilingvă, România, 1998, 1999 Editura “Orion” București;
• – “Trei poeți din Israel”, ediție bilingvă, colecția DL-Lyrikanthologien, în germană de poetul Radu Bărbulescu, München, 1999 (cartea a fost expusă la Târgul de Carte Leipzig, martie, 1999);
• – “Metafore românești din Israel”, Editura” Cronica”, 1998 și 2000, sub îngrijirea poetului Valeriu Stancu “Scriitori din țara sfântă” antologie de critică de Ion Cristofor, editura “Cluj-Star”, 2000;
• Spectre Lyrique, Anthologie de poésie roumaine contemporaine(volumul 1 și 2) de George Astaloș, Editura «Europa», Craiova, 1999
• Héritage lyrique : sélection anthologique de la poésie israélienne d’expression roumaine,de George Astaloș, Bucarest, Société Roumaine de Radiodiffusion, Éditions “Casa Radio”, 2002 (în limba franceză), p. 196-202.
• Este prezentă în Antologia “Șalom Haverim” de Radu Bărbulescu, 2004, München-26 de pagini, poezie israeliană.

A apărut în antologia “Ultimul val, prima generație, site-ul poezie.ro , carte editată de “Muzeul Literaturii Române , 2005, București.

A apărut în antologia de poezie, “55 de poeți contemporani”, editura ARHIP ART, Sibiu, 2010 coordonată Valentina Becart.

Prezentă în” Marea Enciclopedie Română”, editura “Geneze”- litera M, Fundația Realitatea Românească, I.V.Poenaru, 2009

Este prezentă în Colecția “Izvoare”, Tel-Aviv 1992-2017, Revista “Argo”, Bonn. Revista “Archenoah” – tradusă în limba germană

Jurnalistă la la Revista “Minimum” (Al. Mirodan) perioada 2002,

*Este prezentă în antologia de poezie ” Abisale trăiri (poezii, poeți contemporani pag.25-36) editura Pim, Iași, 2018 ISBN 978-606-13-4280-8 (Coordonator Valentina Becart)

*POETICAL BRIGES- PODURI LIRICE -TRANSLATED AND EDITED BY VALENTINA TECLICI, ED.PIM, IAȘI, NEW ZEELAND, Ediție bilingvă română-engleză , antologie ( poeți din două culturi).ISBN 978-0-473-45101-1

Jurnalistă cu rubrică permanentă “PARALELE” la Gazeta Românească Israel, 2014- 2020

-Publică   în revistele “Galateea, Balada, Argos, Agora, Respiro, Poezia “(unele din ele online).Semnal, Confluențe literare( fondator George Roca, Australia) Gândacul de Colorado USA, Miorița-USA Canada, Alternanțe, Munchen , Prietenia-Iași( editor Martha Eșeanu)

Premii și diplome în România și Israel

• Premiul “Tudor Arghezi” – Premiul II, Craiova, 1988;
• Premiul III “Romulus Guga”, Tg. Mureș, pentru cartea “Ochiul Cuvântului”, 1988;
• Premiul “Mihai Eminescu”; premiul III, Arad, 1989;
• Premiul “Sara și Haim Ianculovici”,Haifa, 1992,
• Diploma de onoare “Arcadia”, Tel Aviv 1993 (Asociația scriitorilor) pentru cartea” Revolta sângelui”;
• Premiul III, COLUMNA NEWS secțiunea poezie,1966 Heidelberg
• Premiul “Irina Gorun”, Tel Aviv, 1997 (A.Culturală.Mondială.E.O.R);
• Premiul “Sara și Haim Ianculovici” pentru traducerea în limba germană a plachetei “Țara extremelor / Land der Extreme” de către traducătorul poet Radu Bărbulescu;
• Premiul “N. Palty-A.C.M.E.O.R., Tel Aviv, 1999 (pentru întreaga activitate literară și volumul “Amprente” );
• “Diploma of Honor“
• The 3 rd Word Congress of poets for Poetry Research and Recitation 2001,Iași ,România, July 21-24, 2001,
• cetățean de onoare a orașului Iași, diplomă semnată de primarul orașului.
• Premiul “Benjamen Fondane” (B. Fundoianu), 2006 decernat de A.S.I.L.R. Israel, decernat pentru întreaga activitate literară.
• Premiul Revistei “Maximum, Israel, Ilarie Voronca” pentru cartea “Arta nudului poetic”, 2014
• Alte premii: Sâmbătă 2 februarie 2002 cu prilejul premierei de gală a revistei “Boema Boema” a avut loc festivitatea de înmânare a “Oscarului Românesc”: scriitoarea Bianca Marcovici a primit diploma pentru cartea anului: “Puterea Cuvintelor”, editura “Minimum”, 2001, Tel Aviv.
• Premiul pentru cartea anului “Muntele meu Carmel” oferit de Asociația culturală de prietenie, Israel- România, Tel Aviv, 2011
• Societatea Literară “Tibicus” din Iugoslavia-Uzidin a premiat-o pe poeta Bianca Marcovici cu premiul “1” pentru poezie, la Concursul “Internațional de poezie” ce s-a desfășurat cu ocazia Festivalului Internațional de poezie, ediția VIII-a, Uzidin, 2001 (premiul i-a fost oferit în urma unui concurs sub motto și nu propunere prin asociații).
• În urma unui concurs pentru poezie: Poeta Bianca Marcovici a primit unul din premiile ce au fost acordate în cadrul “Festivalului internațional de creație literară” organizat de Centrul Cultural “Lucian Blaga” din Sebeș Alba . Distincțiile au fost oferite într-o ședință festivă la 14 mai 2001. Poetei i s-a decernat premiul acordat de revista “Târnave”, revista Uniunii Scriitorilor din România, pentru ciclul de poezii “Puterea Cuvintelor” (din volumul cu același titlu).
• Premiul pentru cartea” Muntele meu, Carmel” al “Centrului Cultural Israel-România” premiul Revistei “Maximum”-Tel Aviv
• Premiul pentru poezie “Șhaul Carmel” al Editurii Familia, Israel, martie, 2016
• A primit Titlul de “Ambasador al poeziei, “Iași 1 iunie 2015 înmânat de Mihai Chirica, primar interimar și Cassian Maria Spiridon, președintele U.S. Filiala Iași
• Premiul pentru poezie al Asociației scriitorilor israelieni de expresie română pentru cartea “Expresso dublu la Haifa”, 16.06.2016
• Premiul Revistei “Maximum”, “Ilarie Voronca”, 1.11.2016
• Premiul Revistei “Maximum și al Centrului Cultural Israeliano-Român pentru poezie, 25 ianuarie 2019”
• Premiul “Opera Omnia” al A.S.I.L.R. 17.04.2019 și Medalia de Cavaler
• Diploma de excelență “cartea anului, 2019” în domeniul poeziei oferit de Centrul Cultural ISRAEL-ROMÂNIA, IERUSALIM

Antologii

• Antologiile de proză și poezie al Revistei “Singur”, coordonator de lucrare, Ștefan Doru Dănuș, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010
• Antologia de poezie alcătuită de Valentina Becart, Sibiu, 2010
• Trei poeți din Israel /Drei Dichter aus Israel, 2000, de Luiza Carol, Bianca Marcovici, Ion Stiubea editura Bărbulescu, Radu-Florian, broșură 44 pagini 5ISBN 3930672456 ISBN 9783930672455–
• Shalom haverim!/din ivrit Pace prieteni! Poezie contemporană din Israel/Friede, meine Freunde! Gegenwärtige Dichtung aus Israel, 2004, de Hedwig Brenner, Shaul Carmel, Luiza Carol, Andrei Fischof, Solo Har Herescu, Norma Harari T., Mioara Iarchi-Leon, Lila Julius, Tania Lovinescu, Bianca Marcovici, Noemi Pavel, Yehondav Perlman, Anita Rivin, Roy Runds, Deborah Sasson, Ion Stiubea, Editura Bărbulescu, R F, carte de buzunar, 268 pagini (ISBN 3930672871 ISBN 9783930672875)
• Poeme alese, ediție de lux
• Puțin blond cu mult farmec, Editura Hasefer, București, noembrie, 2004 prefațătă de criticul Paul Cernat, antologie de autor apărută în România. Pezentarea cărții la TVI preluată de la TVR Cultural, semnal făcut de scriitorul Ion Bogdan Lefter. Lunetistul (poetul Marian Drăghici) în “Ziua Literară” a semnalat-o publicând și un grupaj de poeme din carte, Emanuela Ilie și Ioana Coșereanu au recenzat antologia în revistele “Poezia” și respectiv, “Dacia Literară” din Iași. Alte recenzii au apărut în Israel semnate de criticii AL. Mirodan, Carol Isac, Liviu Moscovici, Biti Caragiale, Lucian Zeev Herscovici, Rodica Grindea precum și, Boris Marian la “Realitatea Evreiască” București. Recenzie semnată de criticul dr. J. Eugen Campus pentru “Aburi de femeie”, oct.2005, și Cireșe amare sub katiușe, martie, 2007 în revista israeliană “Minimum’ Tel -Aviv
• Prezentă în antologia “Viscolesc zăpezile albastre” -50 de poeți evrei născuți în România-, editura TypoMoldova , mai 2019
• Prezentă în antologia scriitorilor israelieni de expresie română, Izvoare, Israel, 2020, editura Familia

Colaborări

“România Literară, Cronica, Convorbiri Literare, Contemporanul, Poezia, Galateea-Germania, Observator- Munchen (perioadă permanent, prezentă în caseta revistei, Radu Bărbulescu), Luceafărul-București, Argos, Ultima oră-Israel, Orient Expres-Israel, Viața Noastră-Israel, Minimum-Israel, Contrapunct, Vatra, Viața Românească, Respiro On line, Poezia-Iași, Plumb-Bacau, Revista mea, Tribuna -Cluj, Tribuna Magazin-Israel, Facla, Poezis-Satu-Mare, Feed Back-Iași, Amurgul sentimental-București, Tribuna Kraiot” , Revista Familiei-Israel, Gazeta Românească-Israel, Cronica Veche, Dacia Literară, și altele…reviste din Germania, România, Israel

Colaborează la situl lui Ștefa N. Maier: http://www.romanialibera.com ACUM – Revista AgoraONline (Dan Iancu)unde a colaborat, lună de lună timp de 3 ani. Ultima apariție, luna august, 2006!(LITERNET)

Este invitată la “Zilele Convorbirilor Literare”, 22-24 aprilie unde citește din cărți precum și un grupaj inedit la Cenaclu U.S. Primește diploma și premiu “Magna Cum Amiciție” (red. șef Cassian Maria Spiridon) după maratonul de poezie desfășurat în prezența unui numeros public la Atheneul Tătărași, Iași, aprilie 2005. Participă la emisiunea “Viața Cetății”, TVR Iași.

Apare în revistele On line în traducere în limba franceză Literra.eu.

Este prezentă în dicționarul Muzeului Național România On line! ultima recenzie: Paul Scheveger, cronică de lectură, “lumini diafane”, Editura Haifa, Israel, pag. 20, Viața noastră, Tel Aviv, nr. 16 802, 23 iunie 2006

Cartea “lumini diafane” este prezentată la TVRI la emisiunea “scrieți-ne, noi vă răspundem”, 26 august.

Poeta primește premiul “B. Fundoianu” (Benjamin Fondane) pentru întreaga activitate poetică, premiul Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română, Tel Aviv, 4 decembrie 2006

“Cireșe amare sub Katiușe”, editura Haifa este comentată de către criticul Carol Isac în cotidianul: Ultima oră, Tel Aviv urmată de o semnalizare a volumului, citind din cotidian la TVRI la emisiunea “cuvântul care unește”, decembrie, 2006

• extrase și în Realitatea Evreiască, 30 aprilie 2007 semnal semnat de poetul Boris Marian.

Lumini diafane : [versuri] / Bianca Marcovici. – Marcovici, Bianca. – [Israel] : Editura “Haifa”, 2006. – 108 p. ; 17 cm COTA: I158729

Cireșe amare : poeme / Bianca Marcovici. – Marcovici, Bianca. – München : Editura Radu Bărbulescu, 2002. – 119 p. ; 20 cm. – 3-930672-79-0 COTA: II315575

Puțin blond cu mult farmec : poeme alese / Bianca Marcovici ; pref. de Paul Cernat. – Marcovici, Bianca. – București : Hasefer, 2004. – 204 p. ; 21 cm. – 973-630-055-2 COTA: II315576

-Dincolo De Paradis de Bianca Marcovici, ISBN 973-43-0022-9 / 9734300229, Editura Literară, România

Cireșe amare sub katiușe : (poeme și proză, jurnale) / Bianca Marcovici. – Marcovici, Bianca. – Haifa : Editura Haifa, 2006. – 99 p. ; 21 cm. – Conține bibliografie COTA: II317199

la Biblioteca Centrală Universitară București: Bianca MARCOVICI, Țara extremeleor / Land der Extreme, Poeme, München 1997, ISBN 3-930672-17-0

revista Vatra, nr 4-5, 2007, Vatra veche (redactor șef Nicolae Baciuț)

– blog construit de poetă care cuprinde și scriitori israelieni diverși ca invitați: https://wxwx.wordpress.com

-Colaboratoare permanentă la Revista “Cronica veche” din Iași și Revista “Familia”, Israel.

-Deține rubrica de jurnalistică “Paralele” din “Gazeta Românească” din Israel, 2015 -2020

-Este prezentă în Colecția “Izvoare” ca redactor de ediție și sponsor, 2015 și cu grupaje până în anul 2017 și în broșurile internaționale editate de A.S.I.L.R.

-A fost corespondent la ziarul “24 de ore” în timpul războiului din Golf, 1990

-Climate literare

– http://www.revista-alternante.de/html/bianca_marcovici.html

http://www.poezie.ro/index.php/author/0008623/bianca_marcovici

Bibliografie

Boris Crăciun și Daniela Crăciun-Costin au editat, la Porțile Orientului din Iași, volumul „Dicționarul scriitorilor români de azi (din România, Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul sârbesc, Europa Occidentală, Israel, America)”, 2011, unde sunt incluși, în mod judicios și echilibrat, circa două mii de scriitori români din zilele noastre. Bianca Marcovici este inclusă.

• “Dicționarul General al Literaturii Române” (L/O) editat de ACADEMIA ROMÂNĂ, VOLUMUL IV, 2005
• Dicționarul General al Literaturii Române (M/O), autorii datelor biografice sunt dr.Elena-Esther Tacciu și Petruș Costea

sub îngrijirea academicianului Eugen Simion ”

• “Scriitori Români din Afara Granițelor Țării”, “Fundația Lucefărul” -dicționar de Laurențiu Ulici, București, 1996.
• Dicționarul “Scriitori și Publiciști Ieșeni Contemporani”, Editura “Vasiliana” Iași, 2002, Autor Nicolae Busuioc
• “Scriitori israelieni de limba română”, editura “Hasefer, ”Întocmită de Emanuel Aczel, 2003.
• Ioan Holban : Literatura română de azi. Poezia. Proza, Editura TipoMoldova, 2013

_”Istoria Literaturii Române” de criticul Ioan Holban-pagini despre ” Muntele meu, Carmel”, Editura “Familiei” Israel

– Dicționarul neconvențional, editura Teșu, 2019 (paginile 82-84)

Referiri critice ale scriitorilor:

Note: Georges Astalos, Héritage lyrique : sélection anthologique de la poésie israélienne d’expression roumaine, Bucarest, Société Roumaine de Radiodiffusion, Éditions “Casa Radio”, 2002, fragment din poezia Terrorisme, p. 199

Legături externe

• https://uniuneascriitorilorfilialaiasi.ro/marcovici-bianca/
• http://www.amazon.com/Tara-Extremelor-Extreme-Bianca-Marcovici/dp/3930672170
• http://www.tipomoldova.ro/carti/Poeme%20de%20pe%20cele%20doua%20maluri%20ale%20sufletului.pdf

SURSA: UNIUNEA SCRIITORILOR- FILIALAL IASI

revelație 
poezie []
concluzie

2025-07-23  

rămas bun metafore
magia ușilor închise cu chei descoperite
târziu
petrecere cu toți nepoții
poza de familie la 73 de ani!
amintiri pe care nu mai vreau să le visez…

poate sunt vinovată, scriu…scriu
cu toate că urăsc să mă dăruiesc
paginii albe…

rămas bun celor care nu-mi recunosc talentul
fiica mea mi-a trimis tocmai ce spune „inteligența
artificială” despre mine

e o revelație pentru cei care pot trăi viața altuia
când e în pericol de supraviețuire.
sper să vă treziți la timp!
islamul are altă ideologie
să ne suprime ca popor și țară.
pentru acest chip necunoscut exist AI

BIANCA MARCOVICI GRIMBERG (c)

  |