de Umberto Eco
Este imposibil sa dai gres cu Eco: adica sa cumperi cartea si sa nu-ti placa. Eco este un maestru, un magician, iar la fel ca si Fowles isi are cititorul la degetul mic, il invarte, il suceste si-l aduce acolo unde vrea el.
Simonini, cand nu este abatele Dalla Piccola, se ocupa cu meseria de notar care mai mult falsifica acte si “creeaza originale” atunci cand acestea s-au pierdut sau nu au fost intocmite niciodata.Ajunge sa lucreze pentru servicile secrete italiene, franceze, rusesti, prusace(?), pe scurt, isi vinde talentul oricui e dispus sa-l plateasca bine sau poate sa-l santjeze cu mortii din subsolul casei sale care incep sa se adune si despre care nici el nu-si aminteste cum au ajuns unii dintre ei acolo. Peste toate astea, un mare complot: evreii, cu ajutorul masonilor, vor sa conduca lumea, iar Simonini ii va distruge pe evrei. Intocmeste asa numitele ‘ Protocoale’ in care scena din cimitirul din Praga, unde s-au adunat 12 rabini care planuiesc sa contorleze lumea, este piesa de rezistenta. In creearea ei Simonini ( personaj inventat, resul insa foarte reale) s-a inspirat dintr-o carte a lui Maurice Joly, care dorea sa condamne politica lui Napoleon al III-lea. La randul lui, Joly s-a inspirat in Eugen Sue. In acelasi timp, apare o carte scrisa de Hermann Goedsche , ‘ Biarritz’ , care contine aceeasi scena a cimitirului praghez.Cartea lui Goetsche a fost tradusa in ruseste in 1872, capitolul cu pricina avand mare succes si fiind publicat si separat.
In 1903, in Rusia sunt pubilcate ” Protocoalele inteleptilor Sionului”. Chiar daca ” The Times” a incercat sa demonstreze in 1921 ca textul este un fals, asta nu l-a facut mai putin credibil in ochii miilor de cititori, mai mult sau mai putin anisemiti si ai lui Hitler…
In urma publicarii cartii Eco a fost acuzat de antisemitism, iar de altfel cartea abunda in atacuri la adresa evreilor. Ajungi sa-ti pui de altfel problema, ce-o fi fost in mintea lui Eco cand a scris cartea asta, pana unde poti sa impingi limita dintre fictitune si realitate?
Ca simplu cititor, raspunul se afla intr-o alta carte a lui Eco: ” Pendului lui Foucault”.
mica boema subnutrita 