“O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! “
Când îți iei singur părți de adevăr și mergi înainte ca nebunul, crezând că poți fi stăpân pe situație, ca ești destul de puternic să te oprești în limitele tot trasate de tine, se întâmplă ceva. Ajungi legat! Și bineînțeles ca nu vei descoperi aceasta , decât prea târziu. Iar această legătură se inteteste pe zi ce trece, tu ajungi mai slab și ea mai tare…atât timp cât tu stărui în acel păcat, și nu dorești schimbare , lăsându-l dintr-o inimă smerită și zdrobită la Crucea Lui.
Tu de ce ești legat? Ce legături nesănătoase te-au prins , te-au compromis? Ce legături îți ruinează viața ta?
Poate ca ești o persoană prefăcută, fățărnicia ți-e aliantul, poate ca vrei să fii și tu o divă, să fii în centrul atenției, mândria ți-e sprijinul.
Sau poate ca rănile din trecut te-au transformat din victima în agresor, iar prin șantajul emoțional și lacrimile tale teatrale, obții ce dorești, nepasandu-ti de suferința pe care o provoci.
Azi puțin, mâine puțin, în cele din urmă ajungi atât de strâns legat de lanțuri, încât nu vei mai fi tu stapan pe sine, ci altul care te-a biruit, mult mai puternic decât tine, te va domina și te va conduce. Iar tu nu vei mai avea putere să te împotrivești.
Vrăjmașul sufletului tău te vrea total ruinat, vrea să îți fure bucuria, fericirea, pacea, demnitatea și umanitatea din tine. El vrea să îți ia tot ceea ce mai bun pentru tine, să-ți fure binecuvântarea și indentitatea. El e definiția blestemului!
Hristos are putere peste întunericul gros al lumii , El ca Împărat al Împăraților și Domn al Domnilor are puterea, de a te înfia și a te duce Acasă. Nu mai risipi , întoarce-te acasă!
Dacă vii la El dintr-o inimă doritoare, El îți va da înțelepciunea să trăiești. Te va face sănătos.La orice nivel.
Când vei veni și Îl vei cunoaște cu adevărat pe Hristos, și nu din interes ci din iubire curată, El te va umple de harul Lui în așa fel încât vei dori să slujești și tu altora , și nu vei mai cere și aștepta să ți se slujească!
O, de ar lăuda* oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
Căci El a sfărâmat* porţi de aramă şi a rupt zăvoare de fier.
Psalmul 107-15,16
Legat și încătușat în închisoare prizonier, fără putere de a te ridica, de a spera, de a avea curaj să o iei de la capăt, numai Isus te scapă de povara suferinței grea. Durerea inimii e mare, dar dacă strigi spre El, dacă Îl chemi în necazul tău, dacă Îl inviți în inima ta, El se prezintă și întotdeauna va face curățirea necesară, deci așteaptă-te la demolare!
Să vii la Dumnezeu doar cu speranța ca El e bun, și mereu vei căpăta ceva după placul tău de la El, este cel mai greșit lucru pe care poți să îl faci, El nu aruncă mărgăritare la porci, El nu are treabă cu fățarnicii.
“Pui* de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceți DAR roade vrednice de pocăința voastră.”
Luca 3:7,8
Dar ca să poată lucra în tine, și să te vindece, trebuie ca să dorești aceasta, iar El îți cere ceva în schimb: să nu mai urăști, să nu mai ții legați pe alții în stransurile tale, să te lași de păcatele tale, să nu le mai faci, să nu îți mai iubești idolii, ci să îi părăsești. Viața ta atârnă de alegerea ta și ești responsabil de ea.
”Tu nu ai cerut niciodată iubire să îți dea Dumnezeu? Eu am cerut. Uite, ți-a dat Domnul pe mine! Și mie pe tine.”
Un lucru cu care m-am zbătut mereu a fost să iert. Adică iert o data, de 10 ori un lucru, că se întâmplă din neatenție, greșeală, fără dorința de a răni, se poate ușor greși, dar dacă același lucru îl faci, asta îmi denotă mie, lipsă totală de respect, de empatie, de simpatie. Iar lipsa asta de simț, de respect pe mine mă roade pe interior. Adica, dacă eu ți- am făcut bine și nu rău, de ce mă lovești? Rănile sufletești sunt cele mai greu de dus.
….Și cum mai bine decât căsnicia, ce te poate șlefui? Dumnezeu te „prinde” în locul perfect căsnicia, unde doi oameni ,o femeie și un bărbat, imperfecți, se leagă într-un destin până în veșnicie, locul unde El ca Domn, te poate face perfectibil.
Într-una din nopți nu am putut dormi, mă „râcâia” pe inimă faptul că soțul meu nu și-a cerut iertare (de obicei conștientizează când greșește și își cere iertare, și îi pare rău, și nu poate dormi până nu își cere iertare), și așa mă zbăteam în mine și mă rugam spunandu-I Domnului, că nu e drept, că eu încerc să îi fac pe plac în toate cât pot, lăsând din timpul meu pentru el, pentru a-i găti in fiecare zi, nu pe 2 zile, lucrul casnic ,plus jobul meu etc., iar mie de cele mai multe ori nu îmi rămâne timp pentru pasiunile mele, de a citi, picta, face sport, etc., care sunt de altfel foarte importante pentru mine, pentru a mă relaxa.
Nu era vorba că faceam lucruri neobișnuite pentru soțul meu care trebuiesc tare apreciate căci cu toată dragostea și bucuria le fac, dar când ești obosit și fizic și pe interior numai de o vorbă amară numai ai nevoie, că te și dărâmă la pământ, tu, cu ultimile- ți puteri, spre sfârșitul zilei. Și cum tot mă „zgâria” pe inimă „acea nedreptate”e mult spus, pe care o simțeam ca o lipsă de dragoste, de respect, o vorbă ce m-a rănit inima atunci, posibil că nu cu intenția de a răni a spus-o, spuneam: „Doamne , dar de ce e așa nedrept cu mine, eu fac atatea pentru el, și el mă tratează așa … .”
Aveam o rană usturătoare în inima mea care nu îmi dădea pace, și care apăsa așa puternic în sufletul meu. Și cum tot nu conteneam să îi spun Domnului, că e nedrept , că măcar iertare de și-ar cere, o durere și o neliniște ce neîncetat o simțeam nu îmi dădea deloc pace să pot adormi.Încercam să îmi iau aliați la ceea ce simțeam și să Îi spun Domnului că: „Tu nu calci peste nedreptate ,”… ci mereu totul are răsplată, are consecințe.
După atâta zbucium interior cât și durere interioară, Domnul mi-a pus în mintea mea o imagine cu Hristos pe lemnul de durere, răstignit, și întristat în inima lui de durere, și mi-a spus blând că toată nedreptatea a fost satisfăcută prin acel fapt, prin Fiul Său Preaiubit, prin Hristos- ceea ce m-a liniștit total și eliberat inima mea total și am putut dormi foarte liniștită și altfel am putut privi la al meu soț.
A doua zi i-am spus soțului meu că m-a rănit cu acele cuvinte și mi-a spus: „Tu nu ai cerut niciodată iubire să îți dea Dumnezeu? Eu am cerut. Uite, ți-a dat Domnul pe mine! Și mie pe tine.” cu o inimă sinceră mi-a spus, fără a face glume, și am înțeles că e a doua oară când Domnul mi-a vorbit.
Când Petru a venit la Isus și L-a întrebat de cate ori să ierte? până la 7 ori, o fi de-ajuns? Isus ii zice : „Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” – referindu-se să ierte nelimitat. Iar în rugaciunea „Tatăl nostru”,” și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” -înțelegem că El ne învață să iertam pe cei care ne rănesc, ne jignesc, ne urăsc, ne nesocotesc etc. și că Dumnezeu nu ne iartă mai mult sau mai puțin decât noi iertăm.
Să fim cu luare aminte, că nimic care ne face să fim necurați în noi înșine, nu ne va face să moștenim Cerul, dar până a moșteni Cerul trebuie să trăim frumos înaintea Lui, frumos și în pace, unitate și iubire, cu respect cu soții noștri; slujindu-i cu bucurie și când merită și când nu merită. Dar cum putem face noi față noilor provocări ce ne așteaptă zilnic? Adâncindu-ne cât mai mult în părtășia cu Domnul, crescând în cunoștiința Lui – în relația cu El, crescând prin Duhul Sfânt,- atunci viața noastră va oglindi adevăratul caracter ce Îl reprezintă pe Hristos, și odată, vom sta la Masa Lui, și El ne va servi, ne va hrăni sufletul cu bucatele Lui alese, și răni nu vor mai fi. Nu stă în puterea noastră să ne schimbăm pe noi, darămite pe soții noștri, nu noi putem, dar Domnul poate, noi făcându-ne partea, El însuși o va face prin Dragostea și mila Lui, și așa vom putea fi călăuziti, mergând pe cărarea Lui, pe urmele Lui până ni se va pierde urma (pe acest pământ) în El.
”Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.” O soție,
Trăim într-o lume obscură, unde negrul poate fi alb și gri-ul mediocritatea delăsării pentru criterii mentale, o asumare meritoasă. Nu vorbim de acea îndrăzneală bună, acel act de curaj dezinvolt de a fi gata cu orice preț să protejezi, să ajuți pe cel în nevoie, atacat pe nedrept sau cel inconștient de arătura strâmbă pe care și-o trasează. Caracterul omului care alege pe Dumnezeul Adevărat, trebuie să fie mereu crescând ascendent, spre El, nu o coborâre când ” vai, Doamne, sunt strâns cu ușa”,etc. Haideti să descoperim împreună ce spune dicționarul explicativ al limbii române, care zice în felul următor: Tupeu: îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obraznicie, impertinență, îndrăzneală exagerată, îndrăzneală obraznică. Puneți împreună toate aceste sinonime+cuvântul credincios, se potrivește? Nici vorbă! Crudul adevăr este că nu poți fi numit ucenic al Lui Hristos, om de bază pentru Hristos, credincios dorințelor Lui, dacă nu ești Om, în primul rând! Om cu obraz!
Societatea în care trăim ne insuflă așa pe nesimțite un trend demonic, să tragem tare cu orice preț, de a avea, de a fi avuți, de a ne da ce nu suntem, de a avea cariere cât mai luminoase, de a aduce bani cu lopata acasă, pentru ce toate acestea? Pentru a ne îmbracă cu toate aceste titluri! Pentru a ne ține ocupați! Pentru a robi pentru pământ, pentru trupul acesta, pentru fire. Ocupați fiind și obosiți, nu vom mai avea timp pentru suflet, pentru relația noastră cu Domnul nostru, pentru a clădi un caracter puternic.
Lipsa unui caracter puternic, te surpă pe tine în primul rând, te dezintegreaza ,in orice domeniu, pe tine, ca om.
Hristos îți spune să-ți arunci toate aceste titluri la gunoi și să Îl urmezi. Hristos îți spune să alegi ori titlul tău ori să calci pe urmele Lui… Pavel spunea: Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele Lui Hristos.El putea spune asta, tu poți? Poți spune tu asta copiiilor tăi, nepoților tăi? Poți fi tu acea influență bună care Îl arată pe Hristos? Iubit cititor, nu vei putea spune asta, dacă nu ai obraz de om! Simplu! Ca să poți spune acest lucru copiiilor tăi, nepoților tăi, trebuie să ai caracter, un caracter zidit pe Hristos, pe Stânca de Veacuri, nu acel caracter zidit pe fleacuri, dorințe, pretenții, nepotisme la angajare, tupeu infect, tot așteptând și dorind să te slujească alții, mereu, tu, victima neajutorată, și toți ceilalți nedrepți și nepocăiți că nu te ajută pe tine, mereu nedrept cu semenii, pungașul care strânge banii de la cei care nu i-au luat bani când a fost ajutat la randul lui. Unele se delimitează în substrat fin, altele sunt așa gălăgioase ca cineva care te binecuvânteaza de dimineață (proverbe 27:14),cuvântul ebraic barek, având sensul și de” a lăuda” ,unii in viclenia lor vor să te cumpere cu vorbe.Nu știu cum le numește Cristos aceste caractere, dar eu le-aș numi ingrate și lipsite de Harul dulce al Lui Hrostos.m Ce îți trebuie ție mangleala lumii, când harul dulce al Lui Hristos e tot ce ai nevoie? Harul e în opoziție cu tupeul lumesc si efemer. Harul – ti se oferă, oferind la rându-ți. Tupeul- încercarea proprie de a extrage cu forța, ceva ce bineînțeles nu ți se acordă. După faptă și răsplată!
P.s. Harul, pe genunchi se găsește, da , și bineînțeles într-o lepădare de sine. Tupeul -o normă firească absolut grotescă de cele mai multe ori. Lasă tupeul, primește Harul!
Credinciosul fără botezul cu Duhul Sfânt se chinuie pe cale, ca peștele pe uscat.
Lăsa-ți Duhul Sfânt să lucreze…
🌿Un mesaj cu precadere pentru frații slujitori care păstoresc turma Domnului.
Pentru că am avut de ceva vreme pe suflet acest aspect non-violabil al autorității Lui Dumnezeu în viața celor care spun că Îl cunosc și vor să Îl urmeze, și primind confirmări din partea Lui Dumnezeu prin unii oameni, am dat curs acestei scrieri.
Imaginea ce o am în minte, frământând această lipsă de simț a omului care se ia de șireturi cu Dumnezeu, parcă sugerând că știe el mai bine decat Dumnezeu ce e convenabil, ar fi aceasta : CREDINCIOSUL FĂRĂ DUHUL SFÂNT (botezul cu Duhul Sfânt), SE CHINUIE CA PEȘTELE PE USCAT. e prea dureros pentru un căutător de Dumnezeu această experiență, spun aceasta pentru că am fost acolo.
Încep cu versurile unei cântări ce îmi veni în minte intuitiv în dimineața aceasta, pe care o pun pe mod rugativ la adresa fraților în cauză: „Lăsa-ți Duhul Sfânt să lucreze Să ne elibereze de blestem şi păcat.” Dragi conducători pe care v-a pus Domnul să slujiti biserica, lăsa-ți Duhul Sfânt să ne elibereze, să ne cerceteze, să ne facă Domnul să simțim Cerul. Cuvintele voastre oricat ar fi de potrivite, fără ungerea Duhului Sfânt nu o sa ne elibereze, glumele voastre nu o sa ne cerceteze și nu o să curga Duhul Sfânt peste sufletul omului, umplând inima cu bucurie! Nu încercați să schimbați poziția Duhului Sfânt cu divertisment că nu vă va ieși nimic bun. Nu ne împiedicați să-L vedem pe Hristosul Cel rastignit și puterea învierii Lui ! Renunța-ți la mândria voastră, ținând încătușați copiii Lui Dumnezeu în limita propriei voastre experiente mărginite de propriile voastre criterii și ajunsuri. Nu mai încatusati în biserică, botezul și plinătatea Duhului Sfânt, că s-ar putea și fără, PENTRU CĂ, NU SE POATE! SLOBOZIREA e interprinsa doar prin Duhul Lui! Slova omoară , dar Duhul da viață ! E în contra-balans Duhul Sfant în lucrarea de maturizare spirituală vizavi de eliberarea omului, de sub negura întunericului! Nu mai înhățați credincioșii noi, formați și lipsiți de experiență în propriile voastre opreliști, nu le stăpâniți dorința după necunoscutul Dumnezeu, nu-i mai pieptănați că sunt destul, că sunt foarte buni, că indiferent de greșeli pot sluji Domnului oricum, din cauza că nici voi nu puteți scapa de unele scăpări și asta de un timp îndelungat, pentru că prin puterea voastră clar că nu puteți scăpa. În fața Lui poți sluji doar cu frică și tremur, simțind totodata credinta și nădejdea în Dragostea Lui nemărginită pentru noi, simțind Sfințenia Lui și automat prosternându-ne la picioarele Lui ,dăruindu-ne pe noi înșine și dragoatea noastră și inima ca o iesle în care El , Împăratul Luminii va trona umplându-ne instant de El! In fața omului mândru, Dumnezeu nu își face cunoscută solicitudinea !
Umblarea cu Dumnezeu e suspans, credincioșie, revelație și iar revelatie și iar revelație! Nu îi mai închideți pe cei botezați în propriile voastre cuști. Orice om e liber să experimenteze munții de neatins ai credinței. Dacă tu ca lucrator în Via Domnului ești limitat în credință, nu încuraja ca fiind normal acest aspect.Nu înăbușiți dorința credinciosului de a experimenta calea cu Dumnezeu la nivel macro. Dacă Adevărul ne învață să umblăm pe Calea Lui ,atunci Viața prin Însuși Duhul Lui ne va susține pe această cărare, ori altfel vom fi mereu niste prunci slabi in credință care se morcovesc pe zi ce trece si la aflarea oricarei vești tulburatoare din partea celui rău și chiar făurite de mintea, firea noastră, vom ceda sub presiune, ori, e rușine ca așa să îl arătăm noi pe Hristos, am fi atunci niște forme, umbre, neumplute de prezența Lui! E una să cunoști doctrina și alta să Îl cunoști pe Marele EU SUNT!
Nu înăbușiți dorința credinciosului de a păși în excel în experiența lui pe calea Domnului, ori altfel mai devreme sau mai tarziu va fi cuprins de niste legături care îl va t â r â spre moarte, și nici voi nu puteți sa îl dezlegați dar nici Puterea Duhului Sfânt nu o faceți cunoscuta ca să își facă lucrarea , să își ia rolul în viața creștinului de început, pe calea lui. Sunteți responsabili pentru oițele din casa Lui, căruia Îi aparțin Lui, nu vouă! Conștientiza-ți poporul care e menirea Duhului Sfânt și a botezului cu Duhul Sfant și pe mai departe toată viața lui de umplerea cu Duhul Sfânt în relația lui personală cu Dumnezeu! Conștientiza-ți poporul cu blândețe de Lucrarea Duhului Sfânt, de curățirea vaselor lor ca să se coboare Duhul Sfânt în viața lor; atunci ei își vor cunoaște rolul lor ca mădulare sănătoase în Trupul Lui Hristos, fără doar și poate! Dacă nu i se vor face cunoscut acest aspect, nu vor cadea în greșeli ci în păcate de moarte. Faceți stăruință după Duhul Sfânt! Adica tu îmi spui mie ca slujitor ca Îl iubești pe Dumnezeu, dar faptul că nu alergi să crești în El, defapt, denotă altceva. O floare care nu e udata și care nu trăiește într-un mediu prielnic ei ,moare! Tot așa e și cu credincioșul care nu e luminat de Duhul Sfânt, dar cel umplut de El, chiar in conditii neprielnice, el crește, se întărește, își formează rădăcini puternice în Hristos ,ca un maslin verde, care rămâne viguros și cu rod indiferent de condițiile vremii! Nu vă puneți ca un zid înaintea Domnului prin prisma limitarilor voastre, Hristos le va da oricum la o parte! Zidul se va surpa….! dar până la îndelungă Lui răbdare de a nu zdrobi pe cine stă în spatele zidului,…vor fi murit mulți deja, atât fizic cât și spiritual.Și asta e dureros!
Nu fura Slava Domnului, nu sta in Fața Soarelui neprihanirii, pentru că vei fi umbră pentru cei din spatele tău, și nu vei fi lumină. Hristos îți spune azi! Părăsește traditionalismul religios, dogmele și mintea-ți limitată , ca Domnul cu mâna Lui blândă să poată vindeca dureri, să ridice inimi și să învie pe cei morți prin lucrarea Duhului Lui. Nu vă puneți hățiș împotriva botezului cu Duhul Sfant că ar fi optional. Hristos e viu! Hristos e viu în orice inimă în care El crește, iar, de abia atunci , acel om va aduce rod bogat si bun, și nu amar, când înăuntrul, vasul omului e plin de Puterea Sa! Nu vă jucați cu Dumnezeu! EL are ochii ca para focului și judecata Lui stă să înceapă… Frate lucrator care păstorești oile care sunt ale Domnului, nu a tale, Hristos e viu în inima ta ? ori lipsa Duhului Sfânt te-a făcut să îți pierzi viziunea în viata ta și pistonezi aceleași butoane că te-ai plictisit și tu , nu doar ceilalți.
Partea a-2 a
Botezul cu Duh Sfânt, o opțiune în viața creștinilor?
Dumnezeu vrea să lucreze prin Duhul Sfânt în viața omului , mai profund, vrea să aducă adierea blândă a Prezenței Sale în inima oamenilor, să aline, să cerceteze, să mustre păcatul, să elibereze pe cel prins în amărăciune și neascultare , ca mai apoi să Îl ridice din țărână morții spirituale și să facă din el un vas ales, lustruit de El, pe placul Olarului.
Conștientizează poporul de acest lucru, conducând-L spre Izvorul care dă viață și o dă din belșug. altfel, vom vedea credincioși care se chinuie pe calea Domnului ca peștele pe uscat! De câteva ori am auzit vorbe si rugăciuni ca să ne țină Domnul pe calea Lui, așa , spuse cu înfrigurare, am ramas paf, dar am avut și o conștientizare dureroasă. În primul rând Dumnezeu nu te va ține cu forța, în al doilea rând doar daca ai puterea Duhului Sfânt în tine poți birui orice ar veni peste tine , ca ființă într-o lume fizica, ce trăim. Fără Duhul Lui suntem doar niste membri prezenți sau nu in biserici , ne merge numele că trăim dar suntem morți. Nu vă jucați cu Duhul Sfant, nu Il puneți pe ultimul plan în schițele voastre, nu -L acoperiți ca și cum ar fi o opțiune la alegere, nu e ! În proverbe 29:18 , ni se spune ” Când nu este nici o descoperire, poporul este fără frâu , dar binecuvântat este cel ce păzește legea! – dar cum să pășești legea Lui fără puterea Lui Dumnezeu ? ? Când Dumnezeu îți vorbește 1 data și nu iei aminte, a doua oară,a -3- a oară,…după , te dă jos ca pe Saul și ridică pe cineva în care să se odihnească Domnul, DUHUL LUI; cineva gata de luptă, împotriva culturii vremurilor, împotriva celor păgâni din biserici, împotriva celui rău!
Cu Dumnezeu e izbândă, nu prin puterea propriei tale minți, nu prin granițe limitative neluminate de Dumnezeu, vei avea izbândă, ci prin Puterea Duhului Sfânt! Promisiunea venirii Duhului Sfânt, după ce Hristos s-a înălțat la Tatăl, atunci a fost acea viziune împlinită, și astăzi, trebuie să fie. P â n ă la revenirea Fiului de Sus, avem nevoie și doar așa putere să trăim prin credință, prin Duhul Sfânt. Și cum vine credința ?prin auzirea Cuvântului Lui Dumnezeu. Și cum vine Duhul Sfânt în viața credinciosului? prin stăruința după El, și primindu-L și crescând în putere nu mai poți face ce vrei tu, se vede o trăire autentică în tine, în adevăr. Ca și om luminat de Puterea Lui schimbătoare, nu mai poti vorbi oricum cu soțul/soția cu copiii, cu prietenii. De ce? pentru că Dumnezeu te eliberează de orgoliu tău, de „înțelepciunea” ta, și prin Puterea Duhului Sfânt te menține așa, la picioarele Lui Hristos, mereu cu ardoare slujind frații, și asta va fi singura ta bucurie împlinitoare.Nu mai minți, nu mai vrei să atragi atenția ochilor oamenilor asupra ta, că îți vezi nimicnicia, și vezi că Bucuria Lui în tine e singurul Tezaur care îți împlinește inima. Mândria nu mai stăpânește peste tine. Nu mai faci ceea ce fac neamurile si dorința ta nu o mai urmărești. Cum ar fi posibil așa ceva, noua care trăim in firea aceasta pămîntească? pentru că umplerea cu Duhul Sfânt îți dă plinatatea bucuriei. Slăvit să fie Domnul! Vei fi alt om, și vei face totul cu o bucurie interioară pe care nu o poți explica în cuvinte, deși chiar dureri și frământări pentru alții ti-ar fi in suflet, Bucuria si Alinarea Lui ,Îți va fi prea mult de ajuns.Chiar te vei bucura de viață cu adevărat, cu un suflu nou și dintr-o perspectivă pe care Creatorul a intentionat-o de la începuturi. Pot fi creștinii maturi fără relația plinătății a Duhului Sfânt, în viața lor pe pământ? Destul v-am hrănit cu lapte, zice Domnul, destul ați stat în propria voastră cloacă, că nu puteți suferi hrană tare. Duhul Sfânt își are Rolul Lui de neegalat în viața credinciosului, conducându-l la maturitate și la a face roade bune, nu care produc amărăciune în alții. Săgeata Lui Dumnezeu e întinsă pentru cei care nu sunt gata să se lepede de ei înșiși și să Îl proclame pe Domnul Domniilor în felul în care El se dorește a fi proclamat. Tu, ca om te proclami pe tine sau pe Hristosul Răstignit, care dă viață prin rănile Lui, prin Sângele Lui ? Hristos S-a Înălțat la Cer, dar a lăsat promisiunea Duhului Sfânt că va merge cu noi și ne va întări, conduce pe Calea spre Cer, ne va mângâia și în vremuri de prigoană, chiar din partea celor răi și nenăscuți din nou în biserică. O biserică nenăscută din nou prin apă și Duh, din Apă și Duh, nu poate fi împuternicita de Domnul, nu îți va aduce bucurie și prezența Lui copleșitoare și alinătoare. Dragi predicatori, proclamatori, ai creștinătății, nu vă jucați cu focul, că arde și El vă va retrage harul Său! Cu respect și credință în inima mea, că Cel care a lăsat promisiunea , va împlini acest aspect în viața celui care Îl iubește și îi va fi descoperit acest aspect deloc neglijabil, și că Dumnezeu va deschide zăgazurile cerului și peste bisericile încă neatinse de Lumina-I mare, Zefirul de aur, în formare ucenic, la picioarele Sale.
“Iarba se usuca, floarea cade; dar Cuvantul Dumnezeului nostru ramane in veac.” Isaia 40.8
Tu spui : „Nu pot!
El spune : „Poti totul in Cristos” (Filipeni 4:13)
Tu spui : „Nu ma pot ierta.”
El spune : ” Poti ,fiindca si Eu te-am iertat!” (Efeseni 4:32)
Tu spui : „Oare ce voi face?”
El spune : „Eu voi ingriji de nevoile tale.”
Tu spui : „Mi-e frica!”
El spune : ” Eu nu ti-am dat un duh de frica, ci de putere, de dragoste si de chibzuinta.” (2Timotei 1:7)
Tu spui : „Nu pot rezolva problema asta!”
El spune : ‘ Incredinteaza-ti soarta in Mana Domnului si El te va sprijini” (Psalmul 55:22)
Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie. Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura. Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin. Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora, tot ce are el mai bun.
Lumea îţi va pune la dispoziţie pietre în fiecare zi. Ce vei construi din ele, e decizia ta… Perete, Drum sau un Pod… Poţi chiar să alegi să nu faci nimic. La sfârşit, lumea te va şti în funcţie de ce ceea ce ai facut cu ce ai avut.
Un pescar batran se ratacise de multe ori pe mare. Din cauza aceasta, alti prieteni marinari i-au cumparat o busola si i-au spus cum sa foloseasca. Data urmatoare cand a iesit cu barca sa pe mare, a urmat sfaturile prietenilor sai si a luat cu el busola. Dar, ca de obicei, n-a mai stiut ce sa faca si nu a putut gasi tarmul. In cele din urma l-au gasit prietenii sai si l-au condus la tarm. Suparati, ei l-au intrebat: “De ce nu ai folosit busola?” El le-a spus ca a incercat, dar vrand sa mearga spre nord, acul arata mereu directia sud-vest. El a incercat sa forteze acul sa indice in directia aceea, dar acul nu a vrut sa asculte. Batranul era atat de convins ca stie incotro este nordul, incat a cautat sa-si impuna convingerea sa chiar si asupra busolei. Batranul a vrut ca busola sa asculte de el, nu el sa se orienteze dupa busola.
Nu se intampla oare tot asa si pe tarmul spiritual? Multi oameni ar vrea sa schimbe sensul Scripturii in favoarea lor. Aceasta este insa o lucrare zadarnica. Biblia ramane ca o stanca in mijlocul oceanului gandirii si parerilor omenesti. Ea indica directia pe care o doreste Autorul ei. Lucrarea noastra inteleapta este sa ne orientam dupa aceasta busola cereasca: Biblia nu se interpreteaza decat prin ea insasi si prin calauzirea obiectiva a Duhului lui Dumnezeu.Continuă lectura →
Zefirul de Aur 