De la bun început, marele talent dovedit de regizorul-preot Ciprian Mega când a făcut filmul „21 de rubini” a fost zugrăvirea unei țări normale: România are săraci care locuiesc modest sau decent, are petreceri strălucitoare, are femei frumoase, preoți dar și popi, procurori lustruiți, străzi cu asfalt și curent electric, elevi cuviincioși dar și corupție, respectiv tipi-legumă care susțin această corupție. Pentru o școală de cinematografie care are o tristă tradiție în întunericirea țării, cu muci, mucegai, noroi, alienare și mizerie, de la om la plantă, gând și faptă, Mega și actorii lui s-au întrecut pe sine (……)

Filmul „În viață” („ЖИВА”, lb. ucrain., în orig.) este bazat pe cronologia acțiunilor unui grup de partizani anti-comuniști activ în anii ’50 în sectorul carpatic al Ucrainei: istorie tristă, destin tragic, decrepitudine și bocancul unui ocupant ignobil pe grumazul Estului european, într-un timp când a ucide un om era doar o „felie de prăjitură”. „În viață” (2016, Invert Pictures Film Studio) este un film tulburător, care oscilează între paradisul satului natal și infernul declanșat de ocupația sovietică, între murmurul unui veac al singurătății și decorul strident ce încadrează agonia unui mic grup de rebeli. (……)

REPORTER: Ce credeți că ar trebui să înveţe tinerii de azi de la tinerii de atunci?

DAN PURIC: Cred că degeaba vorbim, că ei nu vor să înveţe nimic. Ei vor să câştige bani. Viitorul lor este transnaţional. Ce-ar trebui să înveţe, dacă profesorul nu-i învaţă, dacă din sistemele de educaţie s-a scos Istoria, din moment ce se face doar o oră pe săptămână?! Ce să înveţe acest tânăr?! El vrea să se „descurce”. Să nu uităm paradoxala remarcă a lui Petre Țuțea: „Excepționalitatea nu stă în profesor, ci în elev”.  (……)

Whitby este un oraș micuț, rotund, rumen, parcă proaspăt scos din cuptorul zidarilor englezi. Unde te învârți sunt străzi, corăbii și gurmanzi de „fish and chips”, cu mici festine locale pe la intersecții. Lumea stă în picioare, înfulecând pește cu cartofi și flecărind politicos despre starea vremii și Premier League: foarte probabil, la vremea când irlandezul Bram Stoker a scris aici romanul „Dracula”, peisajele nu erau cu mult diferite. Un tip cu aspect de filipinez este atracția trecătorilor: scoate crabi din micul golf, îi prețăluiește cu degetele rășchirate și-i aruncă într-o cutie de plastic, plină de apă: închisoare federală. Drept în fața noastră, o corabie-restaurant („grătar și bar”), cu lambriuri de lemn și hublouri, se leagănă demnă între cer și pământ. (……) 

În 1942, un șlep rusesc încărcat cu cocs este capturat de naziști, iar doi marinari luați prizonieri sunt supuși unui exercițiu al barbariei trupelor lui Hitler: „lașul” Anatoli este îndemnat să îl execute pe „curajosul” Tihon. Ofițerul german îi înmânează „lașului” (Peter Mamonov) un pistol și îl îndeamnă „să fie bărbat” și să tragă, într-un moment când „bărbăția” anilor ’40 arunca gloanțe și umpluse Europa cu dictatori, lideri autoritari, prăzi umane și asasini. Moartea „arogantului” marinar Tihon este cea care a catalizat acțiunea unui film incredibil prin imagine și ritm, încadrat de zăpezi veșnice rusești și de personaje frugale, care vor sătura totuși nevoia de realitate a consumatorului de artă cinematografică. (……)

UN DIALOG CU TRAIAN HORIA

Magda Muntean, o jurnalistă talentată, sensibilă și suficient de populară în blogosferă ca să nu scape neobservată de comunitate, a publicat un interviu cu jurnalistul Traian Horia. Îl oferim în continuare, alături de o imagine în exclusivitate, în care jurnalistul apare strălucitor, cu o mică explozie în plan îndepărtat care îi aureolează coiful lui anti-dronă, de excursionist între Delta Dunării și munții Carpați. Mulțumim, Magda, pentru un dialog ireproșabil publicat de blogul „LA MINE IN SUFLET” și pentru un admirabil exercițiu de sinceritate și candoare publicistică. Redăm în continuare textul necosmetizat, conceput și bine condus spre meandrele concretului mioritic de jurnalista Muntean.   (……)