6 decembrie 1949: începea Experimentul Pitești
Experimentul unic prin brutalitate și sadism derulat în România. Locul unde studenții erau împărtășiți cu urină și fecale
Reeducarea prin tortură la Pitești FOTO beta.dela0.ro
Biserica Ortodoxă din Polonia proclamă canonizarea ortodocșilor uciși de sovietici la Katyn în al doilea război mondial
Orthodox Christianity: POLISH ORTHODOX CHURCH PROCLAIMS CANONIZATION OF KATYN MARTYRS
Biserica Ortodoxă din Polonia proclamă canonizarea martirilor de la Katyn
Publicat pe 17 Septembrie 2025, de Orthodox Christianity
Foto: bialystok.pl
Biserica Ortodoxă din Polonia a proclamat canonizarea a trei preoți martirizați în masacrul de la Katyn din anul 1940, în cadrul unei ceremonii solemne care a avut loc marți, 16 septembrie, la Catedrala Sfânta Sofia – Înțelepciunea lui Dumnezeu, din Varșovia.
Preafericitul Mitropolit Sawa, întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Polonia, a citit decretul de canonizare înaintea Sfintei Liturghii, care a fost săvârșită de numeroși ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din Polonia, și a prezentat icoana noilor martiri, informează radio.bialystok.pl.
În cadrul ceremoniei au fost cinstiți Arhimandritul colonel Szymon Fedorońko, Arhimandritul locotenent-colonel Wiktor Romanowski și Arhimandritul maior Włodzimierz Ochab, împreună cu alți clerici ortodocși și credincioși care au pierit în masacrul sovietic.
Revoluția bolșevică și sexul
Iata ce putem citi in articolul scris de Paul Ghitu, Amor liber, comune sexuale şi lgbtism oficial în comunismul sovietic al anilor 20, de pe EVZ:
Există o părere, aproape unanimă, că comunismul, ca regim politic, a fost incompatibil cu homosexualitatea, libertinajul transformat în valoare socială absolută, prostituţia. Şi cel puţin în parte – adică pentru URSS-ul de după 1934 şi pentru celelalte state ale blocului sovietic, ce aveau să apară după 1944 – este adevărat.
Alta a fost însă realitatea în ceea ce priveşte amorul liber, sexul la grămadă, aberaţiile lgbtiste, avortul în anii de început ai Rusiei sovietelor, când bolşevicii au avut ocazia să verifice pe propria piele un adevăr simplu: între construcţiile minţii omeneşti şi normalul, firescul vieţii, între fantasmele universului interior şi legile universului exterior există diferenţe care ajung să se manifeste în conflicte distrugătoare pentru fiinţa umană. Revoluţia sexuală este, aşa cum o găsim în toate documentele ideologice şi doctrinare socialiste şi comuniste, o componentă de bază a revoluţiei socialiste/comuniste. Dar ca şi toate celelalte teze şi obiective ale acestora, şi aceasta este echivalentă cu o întoarcere nihilistă împotriva persoanei umane şi a umanităţii în ansamblu. De aceea, eşuarea lamentabilă în faţa cerinţelor realităţii, a unui experiment de amploarea şi durata celui sovietic, este un argument irefutabil în favoarea rezistenţei faţă de asaltul revoluţiei sexuale occidentale actuale, un tsunami de forme aberante, dezgustătoare şi criminale.
Ludwig von Mises explică fascinaţia produsă de socialism, încă de la apariţie, prin faptul că acesta … promite nu numai bunăstare – bogăţie pentru toţi – ci şi fericire universală în amor. Acestei părţi a programului său i se datorează o mare parte din popularitatea pe care o are. (Interesantă zonă comună cu marea iubire a socialiştilor, islamul care şi el promite fericirea erotica fără limite, dar post-mortem.) Ca dovadă: nicio altă carte de literatură socialistă germană nu a fost citită de un public mai numeros şi nu a avut o eficacitate propagandistică mai mare decât lucrarea lui August Bebel, „Femeia şi socialismul”, (apărută în 1879, reeditată de 50 de ori în Germania numai până în 1909, tradusă în circa 20 de limbi), care este dedicată mai presus de toate temei amorului liber.
Piatra de pe mormantul lui August Bebel, adica un obelisc, adica un falus. Foto: https://en.wikipedia.org/wiki/August_Bebel
Revoluţia sexuală din Rusia sovietică este analizată pe larg în cartea psihanalistului german socialist Wilhelm Reich „Die Sexualität im Kulturkampf: Zur sozialistischen Umstrukturierung des Menschen”, (Sexualitatea în războiul cultural: pentru restructurarea socialistă a oamenilor) apărută în 1936. De remarcat că aflăm încă din titlul cărţii două lucruri esenţiale: că stânga a declarat război vechii societăţi umane şi că sexualitatea este una dintre armele sale principale. De fapt, acest titlu este înlocuit la ediţiile de după 1945 cu mai puţin belicosul şi explicitul Revoluţia sexuală. Au fost făcut mai ceţoase şi subtitlul şi temele principale: familia, religia, politicile extremei stângi etc.
De Ziua Eroilor, alt fel de basm “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, cu alti Feti-Frumosi
Am primit pe e-mail de la fratele Mircea:
Un alt fel de basm “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, cu alti Feti-Frumosi. De data aceasta, totul este real.
Din cartea “Drumul Crucii” – Aurel State.
Aurel State, in 1941, la varsta de 20 de ani merge voluntar pe frontul de rasarit, in cadrul Batalionului de vanatori de munte – Sinaia, unitate ce era considerata unitate de elita; intotdeauna vanatorii de munte erau ori in linia intai, ori li se incredintau misiunile cele mai dificile.
Un tanar este intrebat despre sansele care le au in misiunea foarte periculoasa ce urma. Raspunde: „avem sansa de a ramane mereu tineri cum santem acum”.
Si tanarul, a doua zi, a ramas tanar pentru totdeauna, trecand in „viata fara de moarte”.
Ultimele randuri din carte:
„Imi rezervasem insa si incercarea de a realiza un vis, cel din urma si cel mai de pret dintre toate. Toata povestea de pana acum, insailata in cativa ani din noua existenta cu primejdia continua de a-mi pierde si acel soi de libertate, s-o urc pe un munte al Taborului. Sa capete prin har de sus vesmant si chip durabil pentru toti luptatorii. Sa straluceasca rascumparator pentru tineretea lor jertfita prin rasarit ori prin inchisorile de fier de acasa.
Se vor aduna, inainte de a urca pe acel munte de taina, pe platoul batalionului din Sinaia, de deasupra Castelului Peles. Parola de recunoastere va fi neobisnuita pentru uzantele luptei: „Tinerete fara batranete”; iar raspunsul: „Si viata fara de moarte”.
Trambitele ii vor chema din campurile de maci, de sub crucile surpate, de sub aurora boreala, din gropile comune, de oriunde s-au desprins din povestea vietii.
Fane Negulescu, incheietorul plutonului, va raporta nedumerit celui in carje, dar ii va asculta ordinul, la fel ca odinioara, si va purcede la masurile de amanunt ca fiecare – asa cum se intampla in toate situatiile grele – sa urce muntele „pe socoteala lui”.
Schiopatand, am sa-i urmez, suind pe creasta de unde voi spune lumii „Buna dimineata!”.
Doamne, fi-mi de folos ca sa intocmesc, privindu-i in tabara de pe muntele Taborului, noua lor carte.”
[cel in carje – Aurel State]
–––––––––––––––––––––––––––––––––
Ce a spus acel tanar este coplesitor, si Aurel State a preluat ideea si a dezvoltat-o in chiar finalul cartii. Aceasta este varianta ortodoxa pt cei ce s-au jertfit de tineri pt acest neam si pt ortodoxie a sintagmei „Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”
Spune Sfantul Paisie Aghioritul (vol2, Cuvinte duhovnicesti):
„Cei care mor cu barbatie, nu mor. Daca nu exista eroism, nu se face nimic. Si sa stiti ca cel credincios este si viteaz”
“Moartea in razboi ispaseste multe pacate, pentru ca fiecare se jerfeste sa-i apere pe ceilalti. Cei care isi jerfesc viata lor din dragoste curata, ca sa-I protejeze pe semenii lor, Il urmeaza pe Hristos. Acestia sant cei mai mari eroi, pentru ca si moartea tremura inaintea lor, fiindca ei infrunta moartea din dragoste si astfel castiga nemurirea, luand cheia vesniciei de jos, de sub placa mormantului si inaintand neimpiedicati spre fericirea vesnica.”
Comentariu saccsiv:
Mai jos si articolul Povestea lui Aurel State, supravieţuitorul din Gulag ucis de securiştii lui Ceauşescu de pe Adevarul:
Aurel State FOTO: alexradescu.ro
Cruce memorială instalată în cinstea victimelor execuțiilor în masă din era sovietică, lângă Sankt Petersburg
Orthodox Christianity: NEW MEMORIAL CROSS HONORS VICTIMS OF SOVIET-ERA MASS EXECUTIONS NEAR ST. PETERSBURG
Cruce memorială instalată în cinstea victimelor execuțiilor în masă din era sovietică, lângă Sankt Petersburg
Publicat pe 06 Mai 2025, de Orthodox Christianity
Foto: eparchiya-viborg.ru
Terenul Koirankangas, situat pe poligonul Rzhev de lângă Sankt Petersburg, Rusia, a servit drept loc de execuții în masă în timpul represiunilor staliniste. Conform relatărilor martorilor oculari, execuțiile au început acolo încă din anul 1918 și au continuat până la începutul anilor 1950, estimările sugerând că aproximativ 30 000 de persoane au fost îngropate acolo, printre care prizonieri politici, ofițeri militari, clerici și nobili.
Începând din anul 2010, la locul respectiv, unde cercetătorii au descoperit gropi comune, au avut loc anual slujbe de pomenire.
Iar în Sâmbăta Luminată, 26 aprilie, o nouă cruce memorială a fost instalată la locul execuției în memoria victimelor, cu binecuvântarea Episcopului Barnabas de Vyborg, informează Eparhia de Vyborg.
Până de curând, toate aceste victime au fost lipsite de nume – în arhive nu au putut fi găsite documente despre execuțiile de la poligonul Rzhev. Anul acesta, pentru prima dată, mai multe nume ale celor care au pierit au fost citite la crucea din Koirankangas, identificate de Anatoly Yakovlevich Razumov, șeful centrului „Nume Redate” din cadrul Bibliotecii Naționale Ruse, în urma cercetărilor din arhive.
Prin grija Comisiei Eparhiei de Vyborg pentru cinstirea memoriei Noilor Martiri și a victimelor represiunii, au fost pregătite colecții tematice de materiale informative care au fost oferite în dar participanților la eveniment. După rugăciunile de pomenire a celor decedați, au fost depuse flori aduse de membrii comunității ruse care au participat la instalarea crucii.
Episcopul Barnabas intenționează să sfințească personal crucea instalată în acest loc al durerii și al aducerii aminte.
„Nu trebuie să îi uităm pe cei care au pierit; este datoria noastră să-i pomenim!”
Comentariu saccsiv:
Cititi va rog si:
1 aprilie 1941, masacrul de la Fântâna Albă
Mamă şi fiu din Nordul Bucovinei. Mama a fost împuşcată în pădurea de la Fântâna Albă în încercarea de a trece în România Foto: https://www.gazeta.ru/science/2021/03/31_a_13542038.shtml?updated
Articol de George Popescu, 31 Martie 2025, 21:45
La 1 aprilie, se împlinesc 84 de ani de la masacrul din poiana Fântâna Albă din nordul Bucovinei.
Sfintii Catacombelor Rusiei
O puteti citi la:
https://www.scribd.com/doc/294558435/sfintii-catacombelor-rusiei-pdf
Si poate e utila pentru raspunsul la intrebarea de la:
Ce va fi in 2025? Ce vom face dupa?
Mai jos cateva pasaje trimise de fratele Mircea:
Episcopul Damaschin a întors gândurile prietenilor şi cinstitorilor săi la vremea mucenicilor şi mărturisitorilor, pentru că, după o mie de ani de istorie a creştinismului în Rusia, Biserica a fost aruncată înapoi în vremurile de dinaintea lui Constantin cel Mare, în vremurile lui Nero şi Diocleţian.
[…]
El a devenit convins că, în condiţiile realităţii sovietice şi depravării generale, nu era posibilă decât o Biserică în catacombe. Şi, lucrul cel mai important: el a văzut exodul în masă de la religie, succesul propagandei antireligioase, ateismul care se răspândea peste tot. Acum nu se mai putea spera la salvarea unei majorităţi, ci a unei minorităţi.
În 1934, credincioşii erau o turmă mică: aceştia nu erau cei chemaţi, ci erau cei aleşi. Cineva trebuia să se gândească la binele acestei turme mici; episcopul Damaschin şi-a găsit mica turmă în ultima sa călătorie la Kiev.
Chiar şi mai înainte, curând după publicarea Declaraţiei Mitropolitului Serghie, episcopul Damaschin se gândise la soarta Bisericii Ortodoxe Ruse oglindită în imaginea a două dintre bisericile din Apocalipsă: cea din Filadelfia şi cea din Laodiceea. Biserica Patriarhului Tihon era cea din Filadelfia: Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: … Deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit Numele Meu (Apoc. 3: 7-8). Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu, şi numele cetăţii Dumnezeului Meu… şi Numele Meu cel nou (Apoc. 3: 12).
Şi, lângă Biserica din Filadelfia, Biserica din Laodiceea – cea a Mitropolitului Serghie: Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: … Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc, ca să te îmbogăţeşti… şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale, şi alifie de ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi (Apoc. 3: 14-18).
Episcopul Damaschin le-a cerut celor care îl urmau ca, pe cât se poate, să nu lucreze în serviciul guvernamental. Oricine poate să coasă, să lucreze acasă. Oricine poate să se ocupe cu orice alt meşteşug, să se ocupe cu aceasta, ca să poată trăi o viaţă creştină şi să fugă de rău. Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor. „Este mai bine să fii mulţumit cu puţin şi să-ţi păstrezi libertatea duhului.”
Comentariu saccsiv:
In viitor voi mai reveni si cu alte pasaje.
Despre Patriarhul Tihon cititi va rog mai multe la:
Sfinte Părinte Justin roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi!
SACCSIV - blog ortodox 
15 comments