Nu lasa niciodata pe cineva sa-ti spuna ca nu poti face ceva. Nici pe mine.
Daca ai un vis, trebuie sa-l aperi.
Daca oamenii nu pot face un lucru, iti vor spune ca nu esti nici tu in stare.
Daca vrei ceva, te duci si-ti iei. Punct.
M-am trezit intr-o dimineata cu aceste cuvinte pe telefon, intelept sms primit de la un om special pe care il numesc mentor si-i multumesc sincer.
Citindu-le si lui Tudor, l-am intrebat:
-Vezi ce mesaje destepte imi trimit prietenii? Tu primesti la fel de la ai tai?
– Maaami!… mi-a zis privindu-ma cu repros, dar amuzat de intrebarea mea. Apoi am inceput amandoi sa radem.
*
As putea adauga… Daca esti chemat, vii. Si multumesti.
Ieri am fost chemata autoritar, asa ca de azi… sunt iar aici, pe terenul de joaca!! (m-am impiedicat putin aseara, pardon!)
Scrisul o fi tot ca mersul pe bicicleta – adica nu se uita niciodata?… 😉
sursa foto: Google
Tabakera 
bine ai revenit… ne este dor si de gandul bun al zilei!!!
Surprize, surprize!… :-*
era si timpul 🙂 cum poti sa-ti lasi turma sa rataceasca atat timp?
Ru-şi-ni-că, ru-şi-niii-că… 🙂
da, si eu imi doream sa te recitesc… aici…
bine ai revenit!
Oana, Oana…
Multumesc! Am vazut de cateva ori filmul, dar nu i-am retinut mesajul de final, ca sa-l pot asocia sms-ului primit. Sursa oricum nu conteaza, poate doar ca masura a greutatii vorbelor. Important e sensul, iar acesta pare a pleda pentru visele carora le dai o sansa, pentru constientizarea propriei valori si conservarea stimei de sine, pentru disocierea de oamenii negativi sau fara putinţa de a pricepe, pentru determinare si actiune, in defavoarea asteptarii, pentru atitudine umila, dar hotarata…
Sau nu? 😉
Pe oameni nu-i poti face inteligenti emotional. Poti doar sa-i gasesti pe aceia care, fiind deja, vad dincolo de evidenţă si aparenţă. Imi pare ca tu intelegi pana acolo. Ma bucur ca mi-ai ajuns pe-aproape intr-un moment in care aleg sa las pe cineva in urma. Asa ca… bine ai venit pe aici, ploaie cu soare! 🙂
Stii ca asta ma gândeam si eu de curând, daca scrisul e ca mersul pe bicicleta? 😀
Cunosti principiul bicicletei, Irina? El spune ca o bicicleta in mers e usor tinuta în echilibru, dar daca sta, e nevoie de ceva maiestrie. Iar daca mai vrea sa dea si inapoi… cade sigur.
Scrisul pare a fi cam la fel, zic eu: scrii des – esti in forma ca ritm si idei, stai pe margine o perioada oarecare… apăi la revenirea pe pista va trebui sa „scuturi” putin artistul din tine pentru a-l putea trezi si echilibra.
Ce ne ramane daca ne oprim din scris?… 😀
Gand la gand… cu bucurie sa fie!!
Imi e bine ca te vad pe aici… Multumesc!
Ma bucur. Sentimentul regasirii e placut, intr-adevar.
:-*
Citind postarea ta, mi-am amintit de un proverb care spune ca dirijorul trebuie sa intoarca spatele multimii pentru a putea conduce o orchestra… Asa-i si in viata oamenilor obisnuiti, din cand in cand.
M-am bucurat sa citesc vesti din lumea ta. Te salut, cu drag din vara asta minunata 🙂
M-ai lasat fara cuvinte, Corina!! Exact cu aceasta idee – n-am stiut ca e proverb – raspunsesem „comentariului” lasat mai sus de Rain: „…caci dirijorul, pentru a putea dirija orchestra, trebuie sa-si intoarca spatele multimii si privirea spre cei ce stiu sa cante – asta am invatat eu azi. ”
Vorbele mi le-a spus duminica trecuta Robert (un indonezian de-a dreptul special!), iar eu mi le-am insusit intai ca lectie importanta, apoi am aplicat-o acolo unde era cazul. Am sters ulterior fraza, deoarece m-am gandit sa deschid in curand o noua pagina Tabakerei mele si as vrea ca ideea asta sa-i fie prima fraza. Momentan sunt insa ocupata, ma tin de mana cu bac-ul de anul asta… asa ca mai astept putin. De-asta nici nu prea sunt activa pe-aici (desi acum doua zile am participat la prima conferinta pentru parintii activi in online 🙂 – gratie unei prietene dragi din virtual care m-a luat in buzunaru-i generos si m-a facut colega ei de banca la eveniment).
Concluzia: si mie proverbul imi pare mai mult decat adevarat!
Ma bucur de regasire! Am cateva secrete de impartasit tie, dar nu pot acum. O sa le vina randul – daca nu in „vara asta minunata”, cum i-ai zis tu, atunci sigur in urmatoarea. Pe malul lacului, in Zurich. Pun poza asta in Caietul de vise si stiu sigur ca se va implini! 🙂
Gand bun voua, Corina!
(poza nu e facuta de mine, am gasit-o aici.)
Ce fain, ce adevarat – de mult nu ma mai mira comunicarea asta si fara cuvinte… Succes la Bac va doresc! Tinem legatura .-)
Corina, comunicarea asta fara cuvinte e destul de selectiva de felul ei, functionanad doar intre anumiti oameni. Intelegi tu.
Multumim! O sa (ne) treaca. 🙂
p.s. ce inseamna semnul asta .-) ?
Postarea de mai sus este ca un raspuns pe care il cautam de mult. e ca un raspuns la postarea mea „uneori…”, e poate o coincidenta… o coincidenta minunata pt mine! 🙂
Calatoriile iti rezerva intotdeauna popasuri „intamplatoare”. Uneori le numim „coincidente minunate”. Eu prefer sa spun ca e rânduit sa se intample asa…
Daca nu ti-as fi gasit gandurile, in dimineata asta m-as fi invartit in jurul cestii de cafea, cu gandul la „Luceafarul” lui Eminescu. 🙂 Cu siguranta tu, cu atitudinea-ti sanatos de pozitiva, ai fost o optiune de departe mai buna… 😉
Multumesc pentru detasare si starea de bine.
cum ar putea primi copiii noștri mesaje atât de inteligente ca ale noastre, când ei sunt abia în formare? ei se străduiesc să devină, noi deja suntem…
uite, azi am la mine un prieten de-al copilului și el mă roagă să vorbesc cu mama lui să-l mai lase pe la noi măcar o oră, că nu le-a ajuns cât s-au jucat… și eu zic… de ce să-ți rezolv eu problema? pune mâna pe telefon și convinge-o! el s-a uitat la mine cu seriozitate: ba trebuie să o rezolvi, ca să vezi și tu cât de greu este să convingi o mamă de ceva bun!
deci… au prieteni care nu le vor spune niciodată ceea ce ne spun nouă prietenii, ci lucruri mult mai profunde! 🙂
Acu’, daca raspunsu-mi la comentariul tau a intarziat atata amar de vreme, mai poate intarzia o zi-doua! Nu de alta, da’ tocmai imi veni… primavara :)))
Cel putin teoretic, cel putin calendaristic, cel putin anul asta, a venit! De astazi este primavara, nu-i asa? Nu stiu cum sunteti voi, dar eu atat de mult am asteptat-o, incat acum imi vine sa zburd sau macar sa topai prin casa, daca pe afara nu am cum. Ea a venit, eu sunt aici, e minunat totul! Miroase iarasi a camp inverzit si-a ghiocei, miroase-a soare si a verde, miroase-a ganduri si vise frumoase… miroase a viata! Immmmm, voi simtiti asta?
Chiar daca nu calendaristic, dar da, pentru mine chiar este primavară de astazi. Una inscrisa in tipar, cu pasi noi pe drum ca si nou, ploaie, alte reguli de urmat, speranta… Sa(-mi) fie sanatoasa!